COPIEREA ACESTOR MATERIALE ESTE INTERZISA. TOATE DREPTURILE SUNT REZERVATE EDITURII ZIUA.
 
Sorin Roșca Stănescu
 
Marea Provocare - vol. II
 
Iluzia democratică
 

Context: La Congresul desfășurat în perioada 11-13 noiembrie 1999, Blocul Național Sindical a cerut indexarea salariilor și înghețarea prețurilor timp de șase luni. În caz contrar, BNS a anunțat că, din 24 noiembrie, va începe proteste de stradă în toată țara cu scopul de a forța alegerile anticipate.
La 23 noiembrie, circa 5 000 de sindicaliști din CNSLR-Frăția au ieșit în stradă și au cerut demisia guvernului.
Revendicările protestatarilor erau legate de nerespectarea de către guvern a tuturor prevederilor Memorandumului încheiat în primavară între liderii confederațiilor și premierul Radu Vasile și vizau îmbunătățirea nivelului de trai, relansarea economiei și întărirea măsurilor de protecție socială.
La 10 noiembrie, Remus Opriș a fost reconfirmat în calitate de purtător de cuvânt al PNȚCD. Între el și Radu Vasile a izbucnit un conflict de proporții.
La 22 noiembrie, prim-vicepreședintele PDSR, Adrian Năstase, a declarat că formațiunea sa politică va introduce în viitorul apropiat o moțiune de cenzură.
(A. O.)
   
 
25 noiembrie 1999
Capul lui Vasile
 
Cât de întemeiate sunt semnalele privind eliminarea lui Radu Vasile din fruntea guvernului? Pe această partitură cântă mai multe voci. PDSR anunță o moțiune de cenzură. Sindicatele cer înghețarea prețurilor, ceea ce este imposibil, sau schimbarea guvernului. Din direcția PNȚCD, rivalii lui Vasile, în frunte cu Remus Opriș, arată și ei cu pumnul. Presa trage, la rândul ei, semnale de alarmă. Asigurările timide în favoarea lui Vasile date uneori de președintele Constantinescu amplifică nesiguranța. Se conturează deci ideea că Radu Vasile va fi curățat imediat după summitul de la Helsinki pentru a nu forța prea mult starea de spirit a opozanților săi și, în același timp, pentru a nu compromite șansele României vizând Uniunea Europeană. Acest zvon care persistă, legat de o schimbare de guvern, este o prostie. Un efect zgomotos și nimic mai mult al conflictului ireconciliabil de la vârful PNȚCD. Iar, dacă se face cineva cu adevărat vinovat de tulburarea apelor, acela este Remus Opriș. În cele ce urmează voi explica afirmațiile de mai sus. În primul și în primul rând, se cuvine să precizăm că, exceptând o lovitură de stat cum a fost cea din septembrie 1991, care a doborât Guvernul Roman, un prim-ministru nu poate fi dat la o parte decât pe două căi: dacă își dă demisia sau dacă este aprobată în Parlament o moțiune de cenzură. Un premier nu își dă demisia decât în eventualitatea în care principalele forțe politice ale coaliției îi cer acest lucru și dacă există o uriașă presiune a mass-mediei și a instituției prezidențiale. Vezi cazul Victor Ciorbea, când au fost întrunite toate condițiile de mai sus și totuși a durat mai mult de două luni până când cel pus la zid a decis că trebuie să plece. În cazul lui Radu Vasile nu există o asemenea solicitare. Miniștrii PD și partidul în ansamblul lui îl susțin, dinspre PNL nu se fac niciun fel de valuri și la fel dinspre UDMR. Singurele contestații sunt lansate de un grup rival din PNȚCD, dezvoltat în jurul tandemului Opriș-Galbeni. Nici presa nu insistă asupra oportunității unei demisii. Instituția prezidențială este, să-i spunem, pozitiv neutră. Sindicatele, în ciuda gălăgiei uneori stridente, fac doar un joc de picioare, marile centrale fiind conștiente că schimbarea guvernului înaintea alegerilor este total neproductivă. Nici PDSR nu are alternativă. Nu există în PNȚCD vreo personalitate mai agreată de PDSR decât Radu Vasile. În fine, chiar și instituția prezidențială, care nu prea l-a răsfățat pe premier, a pus surdină criticilor. Primul-ministru nu are niciun motiv să se gândească la demisie. O va face doar dacă Dumnezeu îi va lua mințile. Dar Vasile, așa cum îl știu, nu va da cu căciula de pământ în plină iarnă. A doua ipoteză este la fel de șubredă. O moțiune de cenzură care să aibă și succes nu ar putea fi, teoretic, inițiată decât de Coaliție. Respectiv de majoritatea parlamentară. Ceea ce este pe cât de nerealist, pe atât de ridicol. Contracandidații lui Radu Vasile mai trebuie să aștepte. Dar ce se întâmplă în PNȚCD? Ieri, Adrian Pătrușcă, redactorul-șef al acestui ziar, a explicat că ne aflăm în prezența unui conflict doctrinar de anvergură. Că pentru prima dată PNȚCD a lansat un program cu adevărat de dreapta. Iar creatorul acestui program este Organizația de tineret susținută de Radu Vasile. Acolo, tandemul Opriș-Galbeni a pierdut la un scor zdrobitor. Pentru funcția de președinte rezultatul a fost 209 la 105, iar nominalizările pentru Biroul de conducere al tineretului au fost făcute la un scor și mai mare. Ultimul votat a avut 230 din 300 de adeziuni posibile. Această nouă echipă de conducere a Organizației de tineret, devotată întru totul premierului Radu Vasile și promotoare a unui program politic și economic coerent și de dreapta, îi întărește fruntașului țărănist poziția în partid. O poziție șubrezită, parțial, prin simplul fapt că, stând toată ziua la guvern, Radu Vasile le-a lăsat unor rivali, cum sunt Opriș, Galbeni sau Pițigoi, un mare spațiu de manevră, pe care aceștia l-au utilizat pentru fel de fel de diversiuni. În realitate, deși confruntat cu fel de fel de atacuri nedemne lansate din interiorul PNȚCD, Radu Vasile deține poziții extrem de puternice în partidul în care a fost votat secretar general prin votul direct al Congresului. Este singurul lider țărănist care apare în sondaje și care dispune de o echipă de personalități și de tehnicieni a căror valoare nu poate fi contestată. Oricine poate observa că niciunul dintre adversarii săi nu are curajul să-l contracandideze. De altfel, cei care îl contestă sunt împărțiți în mai multe grupuri, ale căror interese sunt divergente. Barometrul tineretului țărănist indică faptul că, în acest moment, o limpezire a situației în PNȚCD, pe o cale democratică, nu ar pune în pericol unitatea partidului. Foarte departe de a fi demis sau de a demisiona, Radu Vasile are, dimpotrivă, oportunitatea de a ataca în forță. De a forța un Congres PNȚCD în ianuarie. Cu suficient timp înainte de alegerile locale. Atât timp cât nicio personalitate din PNȚCD nu este suficient de proeminentă pentru a-și anunța candidatura la funcția de președinte, singurul câștigător al unui asemenea demers va fi Radu Vasile. Dacă va ezita, atunci ratează cea mai bună ocazie a vieții lui.

COPIEREA ACESTOR MATERIALE ESTE INTERZISA. TOATE DREPTURILE SUNT REZERVATE EDITURII ZIUA.