< Imprimare >      ZIUA - POLITICA - miercuri, 8 august 2001

Gabriel Andreescu il desfiinteaza pe Andrei Plesu

Care este miza procesului lui Andrei Plesu? Jocul cu cenzura

Marti, 11 iulie, Liviu Faget, judecator la Tribunalul Sectorului 4, a dat pronuntarea in procesul intentat mie pentru calomnie si insulta de Andrei Plesu: respingerea actiunii penale, respingerea actiunii civile si plata cheltuielilor de judecata. Privisem indelung plangerea lui Plesu: ce anume il determinase sa faca plangere penala (cu agravanta) si pentru ce anume solicitase daune de un miliard de lei? Cum il insultasem si cu ce il calomniasem? "Dl Plesu a avut o obedienta incredibila fata de Petre Roman"; sau "mai multi membri GDS erau convinsi ca dl Andrei Plesu se comporta cum se comporta datorita dosarului sau"; ori: "eu nu cred ca dl Plesu are puterea sa reziste". Dar in ce lume voia sa traiasca Andrei Plesu, de vreme ce astfel de enunturi trebuiau interzise? Livia Cinteza - avocata mea - remarcase, in notele ei scrise: "Cerand sanctionarea penala a unor astfel de exprimari, dl Plesu pare a propune un limbaj polarizat in elogii si insulte sau calomnii, intre care nu-Ssi mai gasesc locul criticile, judecatile de valoare, luarile de atitudine."

Colegiul CNSAS a compromis ideea accesului la dosare

Cine era insa autorul acestor acuzatii? Nimeni altul decat demnitarul Andrei Plesu, care impreuna cu colegii sai de la Colegiul CNSAS indraznise sa ma opreasca sa imi vad dosarul. Care ma impiedicase si ma impiedica in continuare sa cunosc fapte pe care legea imi da dreptul sa le cunosc. Andrei Plesu imparte impreuna cu colegii lui din Colegiul CNSAS intreaga ratare a unei institutii care a cerut zece ani de eforturi - eforturile altora! - ca sa existe. Membrii Colegiului au facut lucruri pe care Serviciul Roman de Informatii nu si-ar fi permis sa le faca. Au batjocorit drepturile pe care erau chemati sa le apere. Au invinovatit oameni nevinovati fara ca macar sa-si ceara scuze in mod onorabil. Au absolvit agenti ai Securitatii sau colaboratori vaditi. Au dat oameni cu verticalitate afara din CNSAS pentru a numi fosti ofiteri SRI. Au ajuns sa compromita ideea accesului la dosare si au reusit sa semene confuzie. Ca si cum nu ar fi fost indeajuns, Colegiul CNSAS si-a dat mana la schimbarea legii accesului la propriul dosar, siluind-o definitiv.

Toate acestea au condus la procesul cu Andrei Plesu. El si colegii lui fac de peste un an lucruri pe care oamenii fostei Securitati nu ar fi vrut sa si le asume in mod direct. Si ar vrea sa scape si de intrebari. Dupa un proces in care Plesu ar avea castig de cauza, ar mai spune cineva "Eu cred ca Priboi a facut politie politica?" Ar mai sugera cineva ca Iliescu trebuie asimilat cu un colaborator? Conform logicii dlui Plesu, trei sferturi din presa ar trebui sa nu mai apara. Sa nu realizeze Plesu ca, de fapt, el ataca un principiu elementar al democratiilor moderne (libertatea sporita a jurnalistului de a critica actiunile demnitarilor), facand astfel indirect jocul unor forte care abia asteapta sa puna pumnul in gura celor care indraznesc sa le priveasca si sa le judece prea insistent?

Intelectualii si absolutul

Acum cateva zile Andrei Plesu a facut apel. Procesul va continua. De asta data fara circumstante atenuante (fusese orbit de acuzatii, fusese sfatuit prost, nu stiuse sa judece situatia, nu realizase consecintele actului sau). In deplina cunostinta de cauza, Andrei Plesu vrea sa il invete minte pe unul dintre cei care il contesta public. Si asta o face membrul unei categorii sociale care este vital interesata de libertatea exprimarii si a gandirii - intelectualitatea.

Nu ca o seama dintre intelectualii romani nu l-ar sprijini fara retineri in tot ce ar face, spune si gandi, acum si intotdeauna. M-am tot uitat, lung, la seria de semnatari ai declaratiei membrilor Colegiului Noua Europa de sustinere a lui Plesu. Plesu este "deasupra oricarei indoieli". De ce "deasupra"? Pentru ca fusese secretar de partid? Pentru ca i-a condamnat in fata Securitatii pe initiatorii meditatiei transcendentale, gest care il face susceptibil de a fi interesat sa judece lax ce reprezinta colaborare si ce nu?(i) Pentru ca a ironizat pe oamenii din Piata Universitatii? Pentru ca a acceptat interventiile Vetrei Romanesti in Ministerul Culturii? Pentru ca a facut jocul lui Ion Iliescu atunci cand a lansat Dilema? Pentru ca l-a pocnit verbal pe Virgil Ierunca, numindu-l leninist, atunci cand co-autorul emisiunilor culturale de la Europa Libera si-a exprimat urban indoiala fata de "extremismul de centru"? Pentru ca a laudat violarea brutala a legii dosarelor? Pentru ca si-a batut joc de aceeasi lege si de victimele care trebuiau sa beneficieze de pe urma ei? Cata incredere poti avea in discernamantul moral al celor care considera "deasupra oricarei indoieli" pe un om cu o istorie personala atat de controversata?

Andrei Plesu a devenit brusc marele diplomat

Fenomenul exaltarii necritice a cazului "Plesu" a continuat fata de prestatia sa la Ministerul Afacerilor Externe. Fara sa fi fost vreodata autorul unor studii in materie, producator insa al unor confuzii monumentale in prim exercitiu de sef al acestei politici, Andrei Plesu a devenit brusc marele diplomat si distinsul cunoscator. Imaginea suprarealista a auditoriului international paralizat de admiratie la rostirile ministrului de Externe iubitor de Breugel a fost lansata, cu insistenta deplasata, de amicul Gabriel Liiceanu. Doar un spirit autist poate insa vedea lumea politicii internationale in acest fel de termeni. Ce invoca insa Plesu in discursul sau de primire a titlului de Honoris Causa al Universitatii din Heidelberg? Gandul ca se va odihni, scapat fiind de griji - nerealizand ca va fi in continuare demnitar si ca va avea destule de facut -, si spectacolul felurilor de mancare consumate la receptii. Iata cum isi cultiva imaginatia si umorul acest fost reprezentant al unei tari in care copiii tipa de foame.

Un deznodamant amanat

O perioada m-am lasat pacalit de invitatiile la seninatate ale dlui Plesu. Sa tratam comunismul fara incrancenare, sa trecem necrispati peste mineriadele lui Iliescu, sa lasam nu stiu ce eveniment producator de disonante cognitive la o parte, si tot asa. Am descoperit insa cat de sistematic se inflameaza Andrei Plesu atunci cand cineva il critica public sau ii face reprosuri. Minimalistul moral reuseste sa pastreze un calm degajat cand e vorba despre interesele publice. Cand nu e in joc decat soarta unei multimi impersonale. Cand insa e adus in discutie destinul personal...

Plesu e lax si confortabil cu potentatii zilei

Explozia volitiva, excesul impotriva logicii care sta si in spatele gestului de a face apel arata un rest de imaturitate. De aici si paradoxul obedientei, hipnoza in fata celor puternici. Intolerant fata de membrii categoriei intelectuale careia ii apartine - au fost apostrofati pana si cei care i-au adresat scrisoarea atat de respectuoasa si de fireasca, date fiind circumstantele, prin care i se cerea sa nu candideze pe listele Colegiului -, Plesu e lax si confortabil cu potentatii zilei.

Si, acum, tot el imi flutura in fata ochilor inchisoarea si cifra de un miliard. Dl Plesu nu stie probabil ca actul de justitie este, in esenta, un act de proportionalitate. Cat de departe ar trebui oare sa merg pentru a restabili proportiile? (i)

Simplul fapt de a fi autorul unei condamnari, in fata organelor de Securitate, a initiatorilor miscarii meditatiei transcendentale il face pe Andrei Plesu incompatibil cu pozitia de membru al Colegiului CNSAS. Indiferent de circumstantele in care respectiva declaratie (pe care autorul a recunoscut-o) a ajuns sa fie data Securitatii, ea reprezinta un mobil suficient de puternic pentru a interpreta legea intr-o maniera relaxata, convenabila, care sa exonereze semnatarii unor documente de acest tip.

Gabriel ANDREESCU

Nota redactiei: Ii punem la dispozitie lui Andrei Plesu acelasi spatiu publicistic pentru o eventuala replica.

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=69366&data=2001-08-08