Desi politistii nu au nici un drept sa solutioneze cazuri de insulta si calomnie, conducerea MI cere pedepse aspre pentru ziaristi, la fel ca pentru violatori si talhari

Prin adresa 26990/28 iulie 1999, catre Ministerul Justitiei, Ministerul de Interne, prin persoana ministrului Constantin Dudu Ionescu, a cerut inasprirea unor pedepse pentru o serie de infractiuni precum "divulgarea secretului profesional, coruptia sexuala, falsul in declaratii, pirateria, inselaciunea", dar si - strecurat printre randuri - "marirea maximumului pedepselor cu inchisoarea de la 2 la 5 ani, pentru insulta, si de la 3 la 7 ani, pentru calomnie, savarsite prin mass-media". Aceasta adresa reprezinta forma finala a unui proiect mai vechi. Pe la sfarsitul lunii mai, MI mai inaintase o formula, pentru o paleta infractionala mult mai ampla, dar in urma raspunsului Ministerului Justitiei, infractiunile vizate s-au redus simtitor. Celor de la MI li s-a atras atentia ca unele din "doleantele" lor incalca prevederi internationale, printre care si Conventia Internationala a Drepturilor Omului. Culmea e ca si in prima, dar si in a doua varianta, cererea pentru marirea pedepselor pentru insulta si calomnie prin presa a ramas la fel de dura, desi aceasta incalca in mod flagrant articolul 10 al Conventiei amintite. Chiar si in forma actuala din Codul Penal, pedepsele prevazute de articolele 205 si 206, sunt vadit potrivnice Conventiei Drepturilor Omului. Cu atat mai mult nu se impune, intr-un stat ce se declara democratic, majorarea unor pedepse menite sa impiedice libera exprimare. De altfel, Constitutia Romaniei, ignorata de politisti, prevede la articolul 20: "Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la Drepturile Fundamentale ale Omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale". In acest caz, prin propunerea punitiva a MI, s-a violat articolul 10 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, care prevede: "Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti". E limpede ca in articolul 10 e vorba numai despre sanctiuni de presa (ce nu pot fi decat administrative sau disciplinare) si nu despre infractiuni, pedepsite cu inchisoarea atat de drastic, incat ziaristilor sa le fie frica sa emita o parere despre anormalitatile societatii. In toate statele cu o traditie democrata, ziaristii platesc daca gresesc, dar nu fac puscarie.

Presa a reusit sa puna zilele trecute mana pe aberantul proiect al MI si l-a publicat, cu criticile de rigoare. Reactia conducerii MI a fost de-a dreptul uluitoare. Cativa inalti sefi ai ministerului s-au caznit de luni seara si pana marti, la primele ore ale zilei, sa emita o replica la criticile obiective ale presei. Rezultatul caznelilor politistilor s-a materializat intr-un comunicat oficial, semnat de Directia de relatii Publice a Ministerului de Interne, pe care il prezentam alaturat.

Gandire profunda, de politist

Din start, politistii si-au dat cu stangul in dreptul. In paragraful 3, s-a spus: "Aceste propuneri nu au o referire stricta la instituirea unui regim sanctionatoriu, mai aspru, impotriva ziaristilor", pentru ca in finalul aceluiasi paragraf, aceiasi politisti sa recunoasca: "In cadrul propunerilor se prevede inasprirea pedepsei pentru o serie de infractiuni (...) printre care si cea referitoare la insulta si calomnie, savarsite prin mass-media".

Pentru ca mai departe, ziaristii sa fie insultati evident: "Consideram ca aceasta propunere, ce se refera la calomnie, in general, in care se subscrie calomnia prin presa, limiteaza libertatea de expresie a acelei categorii profesionale care difuzeaza informatii tendentioase, neverificate, a delincventilor infiltrati in mass-media...". De unde poate sa se deduca, din start si fara un proces prealabil, in care se pleaca de la prezumtia de nevinovatie, ca un ziarist ar difuza "informatii tendentioase si neverificate", ba, mai mult, ca el, gazetarul, ar fi un "delincvent infiltrat in mass-media". Si unde mai punem ca, din chiar debutul acestui paragraf al comunicatului, cei din MI recunosc ca propunerile lor "limiteaza libertatea de expresie" a unei "categorii profesionale", deci se recunoaste ca se incalca drepturile fundamentale ale omului.

Dupa ce ziaristii sunt facuti cu ou si cu otet, cei din MI incearca o palida impacare: "Ministerul de Interne apreciaza relatiile foarte bune pe care le are cu mass-media...". Pai, daca relatiile sunt atat "de bune" cu presa, atunci de ce se cer pedepse de 7 ani pentru ziaristi, de parca ar fi violatori sau talhari?!

Intuind, in subconstient, ca rationamentele lor vor fi privite cu dezaprobare de catre mass-media, autorii comunicatului au incearcat sa previna un scandal-monstru: "Ne exprimam speranta ca mass-media nu va fi victima unor dispute politice si suntem convinsi ca si in viitor va prezenta obiectiv starile reale de lucru". In plus, pentru cei care - cum e si cazul nostru - vor sari ca arsi sa-i mustruluiasca, ganditorii MI au anticipat un raspuns: "Dezavuam si pe aceasta cale asa-zisii reprezentanti ai presei, care profitand de o legislatie blanda sunt tentati sa denatureze adevarul, pe baza unor zvonuri, incercand sa destabilizeze un important pilon al democratiei - Ministrul de Intrene". Asadar, o noua insulta. Deci daca noi ne-am permis sa criticam aberantele cereri ale MI, atunci noi suntem, in ochii conducerii ministerului, "asa-zisi reprezentanti ai mass-media" si, implicit, am incerca sa "destabilizam un important pilon al democratiei". Domnilor din MI, exact acesta e rolul presei, care e "a patra putere-n stat", sa fie "cainele de paza al democratiei".

De ce le-a casunat pe ziaristi

Daca citim titlurile care apar zilnic in presa, referitoare la politisti, vom vedea ca acestia sunt departe de ceea ce ar trebui sa reprezinte pentru cetatean un aparator al legii. E suficient sa iesi pe strada si sa observi cu ochiul liber fenomenul infractional, tolerat efectiv de politistii de cartier: smenarii de la casele de schimb sunt nelipsiti de ani de zile, hotii fura la vedere din posete la piata si in mijloacele de transport in comun si-ti pun cutitul la gat daca vrei sa strigi dupa ajutor, in piete mafia tiganeasca nu-i lasa pe tarani sa-si vanda marfa pentru a controla preturile, bandele de criminali au ajuns sa-si imparta cartierele si instituie taxe de protectie pentru comercianti, prostitutia infloreste la fiecare colt de strada (sunt tot mai multe fete rapite, batute si puse sa se prostitueze de catre proxeneti stiuti de politisti), talharii iti intra in casa, iti dau in cap sau iti fura masina din fata blocului etc. Ca sa nu mai vorbim de politistii beti, care te calca cu masina pe strada. Si daca ziaristii au semnalat fara incetare aceste pericole, cei din MI vor sa-i arunce dupa gratii, in loc sa-si faca curatenie in propria ograda. Aflam ca ministrul Dudu Ionescu nu se afla in tara in seara in care subalternii sai au redactat comunicatul. Speram ca dupa ce va lua cunostinta despre acesta, va da de pamant cu cei care l-au redactat si isi va revizui public intentiile, pentru a ne demonstra ca intr-adevar MI este "un pilon al democratiei". Batalia politistilor nu trebuie sa fie cu presa, ci cu infractorii.

Curtea de la Strasbourg a stabilit ca ziaristii pot critica autoritatile

Spre stiinta sefilor MI, redam sentinta Curtii Europene a Drepturilor Omului, pronuntata la Strasbourg la data de 28 septembrie 1999, in cazul ziaristului Dalban versus statul roman. Potrivit celor 17 inalti magistrati internationali, care au obligat Romania sa plateasca despagubiri importante familiei ziaristului condamnat abuziv pentru o serie de afirmatii critice la adresa senatorului PDSR, Radu Timofte, "libertatea jurnalistului presupune totodata recurgerea la o anumita doza de exagerare, chiar de provocare (...) nu se poate admite ca un jurnalist nu ar putea formula judecati de valoare critice, decat daca poate sa le demonstreze veridicitatea (...) interesul unei societati democrate este de a permite presei sa-si joace rolul indispensabil de caine de paza".

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=32933&data=1999-10-20