< Imprimare >      ZIUA - DOSARE ULTRASECRETE - sambata, 19 decembrie 2009

Regizarea tragediei de la Pearl Harbour

In ultimele decenii mai multe carti aparute in SUA au adus dovezi incontestabile ca presedintele F.D. Roosevelt - in cunostinta de cauza asupra iminentului atac japonez contra flotei americane de la Pearl Harbour - nu a informat din timp comandamentul din Pacific. Roosevelt spera ca dezastrul flotei americane sa incline decisiv balanta (in Statele Unite) in favoarea intrarii Americii in razboi. Exact cum manipulase anterior si "Afacerea Lusitania", in Primul Razboi Mondial.

O problema delicata

Henry Stimson, secretar de stat la Aparare in 1941, scria in jurnalul sau, dupa intalnirea cu presedintele F.D. Roosevelt: "Aveam in fata o problema delicata de ingradire diplomatica, dar facuta in asa fel incat Japonia sa reactioneze prima (...) Intrebarea este cum am putea sa-i manevram pe japonezi, astfel incat sa-i aducem in pozitia sa traga ei primul glont" (vezi Robert A. Theobald, "The Final Secret of Pearl Harbour", Old Greenwich, Devinadair, p. 76). Dupa embargoul comercial contra Japoniei, presedintele american a inchis Canalul Panama navelor japoneze. Pe 26 noiembrie 1941, cu exact unsprezece zile inainte de Pearl Harbour, Roosevelt a trimis Japoniei celebrul Ultimatum si a confiscat averile japonezilor din America. In "New American" din 8 decembrie 1986 s-a scris pe larg despre dubla infamie de la Pearl Harbour. In cadrul operatiunii "Magic", "The Office of Naval Intelligence" (Serviciul de Informatii al Marinei americane) sparsese codul diplomatic japonez. Astfel ca toate mesajele expediate in 1941 din Japonia catre ambasadele sale erau imediat decriptate si expediate la Departamentul de Stat si la Casa Alba, personal presedintelui F.D. Roosevelt. Ambasadorul american la Tokyo, Joseph Grew, la randul sau, avertizase asupra iminentei atacului japonez de la Pearl Harbour nu numai pe presedintele Roosevelt, dar si pe Edgar Hoover (director FBI), pe congresmanul Martin Dies si pe senatorul Guy Gillette. Capitanul Johan Raneft, atasatul naval al Olandei la Washington, nota ca ofiterii din "Office of Naval Intelligence" i-au spus, inca din 6 decembrie 1941, ca navele japoneze se gaseau la doar 400 de mile nord-vest de Honolulu.

O pozitie vulnerabila

In acelasi timp, presedintele Roosevelt l-a inlocuit pe amiralul Richardson cu amiralul Kimmel, dupa ce primul protestase oficial contra ordinului prezidential de stationare a flotei americane la Pearl Harbour, o pozitie extrem de vulnerabila. Roosevelt si generalul Marshall au desfiintat in mare parte apararea aeriana a insulei, cu putin timp inaintea atacului japonez. Lasand doar o treime din avioane, strict pentru supraveghere. Pesemne ca sa-si salveze reputatia, Marshall a trimis, totusi, tarziu, un avertisment la Pearl Harbour. Dar acesta a ajuns la cateva ore bune dupa atacul japonez, soldat cu 2000 de americani morti si 18 nave militare scufundate ori avariate.

Dupa atac, Roosevelt a numit o comisie de ancheta, care sa investigheze cauzele dezastrului, comisie condusa de judecatorul Curtii Supreme, Owen Roberts, un bun prieten al sau. Totul a fost pus in carca amiralului Kimmel si a generalului Short, blamati pentru neglijenta de intreaga America. Abia in 1944 cei doi nefericiti au reusit sa furnizeze probele care sa infirme verdictul Comisiei Roberts. Kimmel a fost achitat, iar Short a primit o pedeapsa usoara. Presedintele F.D. Roosevelt s-a opus cu indarjire prezentarii probelor furnizate de cei doi opiniei publice americane. Pretextul: puneau in primejdie securitatea nationala pe timp de razboi. Memorandumurile incriminatorii din arhivele Departamentului de Razboi si Navigatie au fost distruse. Concluziile Curtii Martiale au fost "ingropate" intr-un raport guvernamental de 40 de volume. Americanii au aflat adevarul despre Pearl Harbour mult mai tarziu.

John Toland, autorul volumului de dezvaluiri "Infamia" a primit, in schimb, Premiul Pulitzer in anul 1982. Presedintele F.D. Roosevelt nu a fost niciodata tras la raspundere, fie si post-mortem, pentru tradarea Americii atat la Pearl Harbour, cat si in cazul "Lusitaniei".

Vladimir ALEXE

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=263311&data=2009-12-19