< Imprimare >      ZIUA - EVENIMENT - joi, 10 decembrie 2009

Asasinii Revolutiei salvati cu "Drepturile Omului"

Inventivitatea procurorilor romani in materia musamalizarii dosarelor crimelor din decembrie 1989 a depasit orice inchipuire. Putinele dosare penale in care se mai cerceteaza vinovatii de asasinarea a peste 1000 de eroi-martiri sunt inchise la Parchetul General, rand pe rand, pe baza art. 6.1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care stipuleaza ca "orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale...". Gaselnita a devenit de circa un an-doi colacul de salvare al asasinilor din decembrie 1989, dupa ce judecatorii europeni de la CEDO, de la Strasbourg au condamnat statul roman in cauza "Stoianova si Nedelcu vs. Romania" pentru incalcarea dreptului la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil. Respectiva cauza se refera la doua persoane cercetate pentru talharie intre anii 1993 si 2005 (circa13 ani). In august 2007, judecatorii europeni au considerat in acest caz ca "durata procedurii litigioase este excesiva si nu corespunde cerintei unui termen rezonabil". In prezent, la varful Parchetului General, inclusiv la Sectia Parchetelor Militare s-a impamantenit ideea ca sa chemi la ancheta un ofiter de armata sau un civil dupa 20 de ani, chiar daca exista indicii de participare la omoruri, reprezinta o incalcare a Drepturilor Omului. In plus, s-a inoculat temerea ca orice procuror care s-ar incumeta sa intreprinda o ancheta dupa atatia ani ar fi pasibil de raspunderea pentru o eventuala condamnare a Romaniei la CEDO.

Faptul ca avem peste 1000 de morti pentru care nu exista vinovatii nu mai misca pe nimeni, intrucat dreptul la un "termen rezonabil" a devenit mai puternic decat obligatia de pedepsire a asasinilor de la Revolutie.

Gandire de procuror

Desi asasinatele din decembrie 1989 nu pot fi comparate cu un caz de talharie, iar in ceea ce priveste crimele impotriva umanitatii acestea sunt prin lege imprescriptibile (deci pot fi cercetate oricand), conducerea Parchetului General a gasit de cuviinta sa invoce precedentul "Stoianova si Nedelcu vs. Romania" in cauze precum cele ale lui Ion Iliescu si ale altor zeci de civili si militari acuzati pentru asasinatele din decembrie 1989. Relevante in acest sens sunt rezolutiile de neincepere a urmaririi penale din 15.04.2008 si 9.04.2009, date de sefii Parchetului General in cazul persoanelor mai sus aratate (vezi facsimil). Citam din aceste rezolutii: "(...) Se constata ca solutia adoptata in dosarul nr. 529/P/1999 a fost infirmata la 26.09.2007, adica la un an de la data formularii plangerii de catre Asociatia 21 Decembrie 1989 si la aproximativ 18 ani de la inceperea urmaririi penale, respectiv la 13 ani de la adoptarea primei solutii de scoatere de sub urmarirea penala si la 4 ani de la adoptarea celei de-a doua solutii de scoatere de sub urmarire penala. Din acest punct de vedere, potrivit sentintei din 4.08.2005 a CEDO (cauza Stoianova si Nedelcu contra Romaniei), desi in speta urmarirea penala a durat doua perioade a cate sase ani, s-a apreciat ca durata procedurii judecatoresti este excesiva si nu corespunde exigentelor impuse de principiul duratei rezonabile (...) din datele cauzei se releva grave incalcari ale dreptului la un proces echitabil, astfel incat sustinerile invinuitului conform carora notiunea de termen rezonabil al solutionarii cauzei, asa cum este definita in CEDO, sunt intemeiate - a se vedea cauza Stoianova si Nedelcu vs. Romania".

Razvan SAVALIUC, savaliuc@ziua.ro

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=262969&data=2009-12-10