Leonte Rautu a fost un personaj pregnant in activitatea de propaganda si cenzura a culturii din Romania, dupa 1945. Intre altele, Rautu s-a "remarcat" si in domeniul, de stricta specialitate, al lingvisticii. Dupa ce la Moscova a aparut volumul "Marxismul si problemele lingvisticii", Leonte Rautu examineaza intr-un referat (nr. 570, din 13 iunie 1952) activitatea a trei lingvisti de prestigiu - Al. Rosetti, Iorgu Iordan si Al. Graur - identificand un "grup organizat de dusmani" ai poporului si propunand un "proiect de hotarare", semnat chiar in aceeasi zi de seful lui Rautu, Iosif Chisinevschi. In "proiectul de hotarare" se propunea "reorganizarea" Institutului de Lingvistica al Academiei R.P.R., precum si faptul ca activitatea celor trei lingvisti urma sa fie "examinata de organele de stat". Toata lumea stia ce insemna aceasta.
Traseu de politruc
Leonte Rautu (Lonea Oighenstein) s-a nascut in Basarabia, in 1910. Ca multi alti tineri evrei, a imbratisat cauza comunismului si, intr-un anume sens, Rautu a ramas un stalinist convins tot restul vietii. A studiat in Germania. Astfel, Leonte Rautu s-a numarat printre putinii intelectuali ai Partidului Comunist din Romania (PCdR): Ana Pauker, Belu Zilber, Petre Constantinescu-Iasi, Constanta Craciun, Miron Constantinescu.
Cu o buna educatie si lecturi serioase, Rautu ramane un personaj interesant, cu o dubla personalitate. Un intelectual la origine, transformat intr-un cenzor nemilos al culturii, Rautu a devenit treptat un fel de Machiavelli al ideologiei comuniste.
Scriitorul Petru Dumitriu, in primul sau roman publicat dupa ce a ramas in Occident - Intalnire la Judecata de Apoi" -, il transfigureaza pe Rautu in personajul "Malvolio Leonte", aluzie la abilitatea si perfidia ideologica a lui Lonea. In roman mai apar si alte personaje-cheie ale anilor '50: Herakles Nitelus (Mihai Beniuc), Alfred Anania (Iosif Chisinevschi), Diocletian Sava (Miron Constantinescu) ori Vasile Morcovici (Voinea Marinescu, ministrul Sanatatii).
In partid, Leonte Rautu era cunoscut mai degraba sub porecla de "Cameleonte", aluzie la aceleasi abilitati si tehnici de cameleon politic, tipice pentru "Malvolio Leonte". Rautu este foarte activ in miscarea comunista din anii '30 la Cernauti, in Bucovina, provincie romaneasca anexata de URSS in 1940, apoi din nou in 1944. Prezent la Bucuresti, putin inainte de 1940, Rautu isi petrece tot restul razboiului in URSS. Revine in Romania in 1944, odata cu trupele sovietice. "Malvolio Leonte" intra in Partidul Muncitoresc Roman (P.M.R.), devenind "membru al Comitetului Central" la Congresul de constituire din februarie 1948, dupa "unificarea" cu Partidul Social-Democrat al lui Titel Petrescu.
"Scanteia" din 6 decembrie 1951 il mentioneaza pe Leonte Rautu ca membru al "Sectiei de Propaganda si Agitatie" (AGIT-PROP) a Comitetului Central al P.M.R. Iar "Scanteia" din 6 august 1953 il indica pe Cameleonte ca director al aceleiasi sectii. Leonte Rautu il are ca sef (si protector) pe Iosif "Iosca" Chisinevschi, membru al Biroului Politic, responsabil suprem cu propaganda, ideologia si cultura. In celebra criza din 1952, cand Gheorghiu-Dej o infrunta pe Ana Pauker, "Malvolio Leonte" isi urmeaza seful - pe Iosif Chisinevschi - si il sustin pe Gheorghiu-Dej, pledand pentru indepartarea din partid a Anei Pauker, a lui Vasile Luca si a lui Teonari Georgescu. Recunostinta lui Gheorghiu-Dej fata de "Malvolio Leonte" se manifesta la al doilea Congres al P.M.R., din decembrie 1955, cand Rautu este reales in Comitetul Central si devine candidat pentru Biroul Politic.
Criza din 1956
Anul 1956 este unul de cotitura pentru abilul Leonte Rautu. Dupa "Raportul secret", citit de Hrusciov la al XX-lea Congres al PCUS, Moscova incepe sa incurajeze o serie de personalitati considerate drept "antistaliniste", precum si miscarile sau cercurile (Cercul Petofi), care sustineau "dezghetul" hrusciovist si "noul curs".
Dupa ce il impusese pe Wladyslaw Gromulka in Polonia, Hrusciov se pregatea sa faca acelasi lucru in Ungaria (Imre Nagy) si in Romania (Miron Constantinescu si Iosif Chisinevschi). Dar cererea lui Imre Nagy din 28 octombrie 1956 ca Ungaria sa iasa din "Tratatul de la Varsovia" si sa i se acorde neutralitatea - ceea ce echivala cu retragerea trupelor sovietice din Ungaria si modificarea dramatica a impartirii sferelor de influenta stabilite la Yalta (1945) - il face pe Hrusciov sa-si schimbe planurile si sa trimita trupele sovietice ca sa inabuse miscarea armata din Ungaria. Gheorghiu-Dej prinde momentul favorabil si il sprijina pe Hrusciov, reusind astfel sa recastige increderea liderului de la Moscova. Ca urmare, in 1957, Gheorghiu-Dej ii expulzeaza din partid pe Miron Constantinescu si pe Iosif Chisinevschi, protectorul lui "Malvolio Leonte". Inca o data, Leonte Rautu dovedeste abilitate cameleonica si se detaseaza oficial de fostul sau protector.
"Scanteia" din 12 octombrie 1958 se refera la Leonte Rautu ca la seful "Sectiei de Propaganda si Cultura" din cadrul CC al P.M.R., avandu-i ca subalterni pe Paul Niculescu-Mizil (AGIT-PROP) si pe Manea Manescu (Cultura si Stiinta).
Intre timp, "Malvolio Leonte" devine si autorul discursurilor lui Gheorghiu-Dej. Rautu castiga asupra lui Dej o tot mai mare influenta, ceea ce ii atrage multe antipatii. In septembrie 1956, este delegat la al VIII-lea Congres al Partidului Comunist chinez. Iar in octombrie 1956, il insoteste pe Dej la Belgrad, unde discuta cu Tito turnura luata de evenimentele din Ungaria. In noiembrie 1957, Rautu este la Moscova la celebrarea celei de-a 40-a aniversari a Marii Revolutii din 1917. In iunie 1960, "Malvolio Leonte" este reales membru in CC, la al treilea Congres al partidului. Apoi, il insoteste pe Gheorghiu-Dej, in septembrie 1960, la a 15-a sesiune a Adunarii Generale GNU, de la New York. La Plenara P.M.R. din 30 noiembrie-5 decembrie 1961, Rautu dovedeste aceeasi duplicitate. Critica pe Ana Pauker, Vasile Luca si pe Iosif Chisinevschi, desi, in particular, se vizita atat cu familia Pauker, cat si cu Liuba Chisinevschi, sotia lui "Iosca". Dupa moartea lui Dej (martie 1965), "Malvolio Leonte" intra, incet-incet, intr-un con de umbra. Desi este reales membru al Secretariatului si in Comitetul Executiv la al IX-lea Congres al Partidului, din iulie 1965, rolul si mai ales influenta lui "Malvolio Leonte" este in declin. Grupul nationalist care preluase puterea in 1965 in PCR nu prea il agrea pe Cameleonte, in care vedea un Jdanov al culturii romane. Ambitios, fara niciun fel de scrupule, dinamic, dar perfid, "Malvolio Leonte" dovedeste in Raportul nr. 570/13 iunie 1952 - pe care il prezentam mai jos, cu intertitlurile redactiei - ca si-a meritat, din plin, porecla. (Vladimir ALEXE)
Al. Rosetti acuzat
de idealism
Prima victima a lui "Malvolio Leonte" este academicianul Al. Rosetti.
Strict confidential!
I 570/13.VI.1952
REFERAT
cu privire la activitatea dusmanoasa a lingvistilor Al. Rosetti, I. Iordan si Al. Graur
Pe taramul stiintei despre limba activeaza in fruntea Institutului de Lingvistica din Bucuresti al Academiei RPR si a unor catedre importante de la Facultatea de Filologie, lingvistii Al. Rosetti, I. Iordan, Al. Graur.
Activitatea acestora s-a dovedit a fi potrivnica dezvoltarii stiintei. In mod deosebit, a iesit la iveala pozitia dusmanoasa a acestor elemente in urma aparitiei genialei lucrari a tovarasului Stalin "Marxismul si problemele lingvisticii". Acestia au combatut fatis si pe ascuns linia partidului nostru, de restructurare a activitatii lingvistice, pe baza invataturii tovarasului Stalin, si au grupat in jurul lor elemente reactionare, dusmanoase regimului nostru de democratie populara.
In ultimii ani, lucrarile lingvistilor romani (in special ale lui Rosetti, Graur si Iordan) au fost supuse unei severe critici in Sesiunea Academiei R.P.R. din Martie 1951, in sesiunea largita a Sectiei a VI-a a Academiei RPR (iulie 1951), in cuvantarile prof. Traian Savulescu, in articolele redactionale ale "Scanteii" si "Luptei de clasa". De asemenea, in literatura sovietica au aparut si apar critici la adresa acestui grup de lingvisti.
Cu toate acestea, si in ciuda discutiilor individuale si in grup, avute cu ei, Rosetti, Graur si Iordan au refuzat in fapt sa ia atitudine fata de lucrarile tovarasului Stalin si sa supuna unei analize critice gravele lor greseli din trecut.
Toate acestea, ca si alte fapte, ce se arata mai jos, confirma parerea pe care Sectia si-a format-o mai de mult, anume ca avem a face cu un grup organizat de dusmani care, fara nicio indoiala, are legaturi si in afara cercului de lingvisti.
Rosetti a fost unul din oamenii de casa ai lui Carol II care l-a numit director al "Fundatiilor regale". Ca director al acestei edituri, Rosetti a editat lucrarile "filozofice" ale legionarului Emil Cioran (azi fugit la Paris), ale poetilor legionari Aron Cotrus si Horia Stamatu, ale cunoscutilor "teoreticieni" legionari Mircea Eliade (de asemenea fugit in Apus) etc. etc. "Revista Fundatiilor Regale" patronata de Rosetti era una din principalele publicatii care raspandeau nationalismul si sovinismul.
Pozitia lui Al. Rosetti in stiinta este consecvent idealista. Publicatia condusa de el "Bulletin linguistique" era un model de idealism si cosmopolitism. In timpul razboiului antisovietic ea a publicat cercetari asupra limbii moldovenesti din Cotul Donetului.
La Sesiunea din Martie 1951 a Academiei, ca si la Sesiunea Sectiei VI a Academiei (Iulie 1951), Rosetti, desi a fost aspru criticat, in lumina lucrarii tovarasului Stalin, nu a luat cuvantul. De asemenea, a refuzat sa ia atitudine publica fata de articolul redactional din "Scanteia" - Pentru inflorirea lingvisticii in tara noastra". El a cautat sa puna piedici alcatuirii programului de invatamant la Facultatea de Filologie, pe baza invataturii tovarasului Stalin.
In primul numar al noii reviste sovietice "Voprosi iazakoznania", Rosetti este dat ca fiind cel mai cras reprezentant al idealismului in lingvistica (problema ce a fost tratata si in referatul lui L. Rautu la Sesiunea Sectiei de stiinta a limbii).
La catedra pe care o conduce astazi - limba romana si dialectele ei", Rosetti a adus elemente dubioase sau fatis dusmane ca: D. Sandru - legionar fanatic, I. Coteanu (fost functionar in "Transnistria", azi exclus din invatamant), Grigore Brancus (fost legionar, exclus recent din invatamant) etc. Recent, Rosetti a facut inca 10 propuneri scrise de numiri in invatamant, catre C.I.S., - majoritate elemente straine si dubioase, printre care Domnica Moruzov, nepoata lui Moruzov, fostul sef al Sigurantei si altii la fel. (n.red. Mihail Moruzov a fost de fapt directorul Serviciului Special de Informatii din subordinea Statului Major al Armatei)
Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=244822&data=2008-11-01