< Imprimare >      ZIUA - ANALIZE SI COMENTARII - miercuri, 10 octombrie 2007

Jos vaginele, sus nebunii!

"Copii, nu va spurcati sufletele!"; "Spectacolul aduce lauda adulterului si imoralitatii, denatureaza intimitatea, rupe legatura binecuvantata prin Taina Cununiei, depaseste granitele morale ale familiei crestine.".

In numele principiilor crestine, un grup de "antisatanisti" moldoveni au facut presiuni (unele, de-a dreptul contondente) ca o montare de teatru sa fie interzisa la Chisinau. Cand, acum doi ani, Biserica Ortodoxa Romana protesta contra "Evanghelistilor" Alinei Mungiu, piesa pusa in scena la Iasi, cel putin protestul n-a fost insotit de manifestatii agresive la intrarea in teatru, iar spectacolul, desi amenintat aluziv cu suspendarea, n-a fost niciodata cenzurat. Ceea ce, insa, pare sa se fi petrecut cu "Monoloagele vaginului" in Republica Moldova. Distractiv (in logica absurdului) e ca nimeni nu pare sa-si asume, la Chisinau, decizia de interzicere: ba ca Politia (unde regizoarea Nelly Cozaru a dat j'de declaratii ca piesa nu e pornografica...), ba ca Ministerul Culturii, ba ca insasi conducerea Filarmonicii, unde se joaca, de teama sa nu se lase cu bataie.

Probabil, marea problema i se trage textului lui Eve Ensler de la titlu (tot la Chisinau, cu doua luni inainte de scandalul cu "reader"-ul de la Venetia din 2005, "Fuck you, Eu.ro.Pa!" a Nicoletei Esinencu s-a metamorfozat in "Stopped Eu.ro.Pa!" ca sa scape de scoaterea de pe afis pentru "caracter licentios"); altminteri, desi potentialul de reactie in numele moralei crestine e la fel de ridicat in Romania ca-n Moldova, "Monoloagele vaginului" se joaca aici de patru ani. Poate pentru ca premiera a fost legata de Ziua Internationala impotriva Violentei asupra Femeilor si-ar fi dat prost sa te iei de o manifestare contra agresiunii domestice? Sau fiindca spectacolul se joaca la Targu Mures, nu in Capitala? Nici o mirare ca Nelly Cozaru si studentele ei (productia de la Chisinau e una de licenta in actorie) nu se asteptau ca munca lor sa devina o lupta PENTRU violenta, iar un manifest feminist in favoarea asumarii propriei sexualitati si a conditiei culturale a femeilor sa se transforme intr-un atentat la sanatatea morala a natiunii. Puse in paralel, scandalul caricaturilor olandeze cu Mahomed versus cel al vaginelor moldave dau masura primitivismului (altminteri, flatant) cu care teatrul e creditat a avea un rol important in canalizarea mentalitatilor si formarea tinerilor. Ca, cel mai probabil, antisatanistii de pe celalalt mal al Prutului nici n-au vazut spectacolul cat sa-si dea seama ca n-are de-a face cu promovarea promiscuitatii, ci cu acceptarea unei parti a corpului pe care chiar si mamele purtatoare de icoane o au, e deja un amanunt neinteresant.

Intre timp, in capitala "patriei-muma", la Bucuresti asadar, un spectator striga "huo" la Teatrul National, la "Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintali" in regia unui roman intors din America (un spectator nu dintre cei nimeriti din intamplare, ci "tata" site-ului LiterNet, dus la teatru pana la sastiseala); asta, dupa ce acum cateva luni, un actor luase peste picior spectacolul in care juca, cu scuza alcoolului baut, spunand, si atunci, si dupa, ca s-a saturat sa "presteze" in "prostii". Alte feluri de a te revolta impotriva teatrului, dar nu a temelor lui, ci a felului in care este el facut. Si anume, rau. Rafinamentul european al romanilor a atins asemenea inaltimi, incat nu doar nu mai credem in forta de schimbare a teatrului, dar nici macar formele lui nu mai conving, nici pe cei care-l fac, nici pe cei care-l privesc. Daca stai sa te gandesti bine, in Moldova inca mai e o speranta, inca ii mai pasa cuiva de ce se-ntampla pe o scena. La Bucuresti, ne uitam ca la nebuni la cei care spun ca-mparatul e gol si teatrul merge mai departe.

Iulia POPOVICI

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=227755&data=2007-10-10