"Cine n-are batran sa-si cumpere", spune o vorba din popor. Zsuzsa (Dorina Lazar), care nu mai e, nici ea, tanara de mult, isi are batranii ei: in fiecare joi, Mana, Hilda, Istvan, Adel, Ameliedraga si, mai ales, mult-pretuitul Sandor iau masa acasa la Zsuzsa, printre ramasitele veselei de Sevres si recent achizitionate pahare de plastic, din care hapaie supa cu taietei, caltabosi si taietei cu varza si dau pe gat licori care-ar putea fi vin de Tokay (sau nu). Intre timp, vorbesc despre bacalaureatul de acum 40 de ani, repetat din cauza lui Mana (Irina Mazanitis), despre barbati (si, eventual, femei), aventuri si glorii de altadata (de dinainte sa vina comunismul; pentru ei, asa ceva n-a existat niciodata).

Piesa lui Katalin Thuroczy "Joisarbatoare" (tradusa in romaneste de Anamaria Pop si publicata, de curand, intr-un volum de autor, "Anotimpul V", aparut la Unitext) e un discurs rafinat despre o lume mortificata, dar rapace in foamea ei de supravietuire, care paraziteaza lumea vie, a prezentului. Generatia de dinainte de 1950, a lui Zsuzsa si ceilalti, supravietuieste in ciuda improbabilului intr-o idilica memorie a vremurilor imperiale, iar pentru acesti oameni imaginea vie a "copiilor lui Kadar" (Eva si Liza, fiicele lui Zsuzsa, si Karola, nora ei) e doar un accident inexplicabil. In montarea lui Radu Afrim de la Teatrul Odeon, insa, e mai putin vorba despre trecutul care inghite prezentul: "joi. megaJoy" (titlul de pe afis) este un spectacol, ironic si frisonant in acelasi timp, despre batranete, senilitate si viata ce refuza sa paraseasca "bietele corpuri".

Radu Afrim nu face teatru politic (in plus, asta e o piesa despre Ungaria), si asta e dimensiunea textului lui Katalin Thuroczy la care renunta (si de aceea, monologul Evei - Crina Muresan -, un tipat pentru dreptul la existenta a celor pentru care comunismul a fost realitatea cu care s-au nascut, pica oarecum din neant si in neant). In schimb, degradarea fizica si psihica a varstei e un leit-motiv in teatrul lui: apare in imaginea lui Cebutakin din "Trei surori" facut la Sfantu Gheorghe, in Anfisa din acelasi spectacol si in Bunica din "Plastilina" de la Ploiesti, jucate de Elena Popa, in Proprietarul din "Plaja", in "Nevrozele sexuale ale parintilor nostri" si "Adam Geist". In "joi. megaJoy", batranetea isi are "cantecul de lebada": sapte fiinte antediluviene (si cu Zsuzsa, opt, si cu Laci, jucat de Alin Teglas, noua) se aduna in jurul unor mese desperecheate, cu scaune asijderea, ca sa-si sature foamea ancestrala. Au o energie vitala pe care deceniile sau regimurile n-au putut infrange: senila pana la descompunere, Adel (Rodica Mandache, intr-o interpretare la limita perfectiunii, la fel ca si-n "Aventurile lui Habarnam" al lui Dabija), care uita de la mana pana la gura, mananca pana si cu ochii, la fel cum, dependenta de laxative, Boske (Virginia Rogin) se indoapa doar de dragul de a simti gustul mancarii, a vietii.

Singura cu o ancora in prezent, Zsuzsa (o Dorina Lazar fragila, subtila, cand vulnerabila, cand puternica) e oricand gata sa alunece de partea cealalta a realitatii, sa invoce vremea adolescentei (si sa devina, pentru o clipa, ea insasi copila) sau sa se harjoneasca cu un Sandor (Virgil Andriescu), nici el mai breaz.

E adevarat, doua elemente sunt neimplinite in spectacol: landoul in care-si plimba copilul Eva (si pe care Afrim il "pierde" pe parcurs) si aparitia Rosei, fantoma atemporala din dulapul Zsuzsei, pentru care fantosa din fotoliul de sala ("joi. megaJoy" se joaca cu spectatorii pe scena) nu e cea mai fericita reprezentare. Cat despre cele trei (sau mai multe?) finaluri, paradoxal, ele sunt metafora cea mai puternica a montarii: ca si moartea aparenta a lui Sandor, pentru lumea din "joi. megaJoy" sfarsitul nu e decat inselator. Ea e mereu aici, chiar cand lumina se stinge, umbrele acestor stafii raman printre noi. Vesele pana la isterie, in mintea copiilor pana la penibil (un penibil incarcat de emotie), dar inca aici.

Nota bene: Spectacolul e si un omagiu discret adus unor actori la o varsta pe care teatrul n-o privilegiaza si care, unii, n-au mai avut recent partituri de prim-plan: Liana Margineanu (Hilda), Virgil Andriescu (Sandor), Tatiana Iekel (Ameliedraga), Jeanine Stavarache (Karola), si chiar Virginia Rogin (de mult n-a mai fost atat de buna ca acum, in rolul lui Boske).

Teatrul Odeon, Bucuresti

l "Joi. megaJoy" de Katalin Thuroczy * Traducere de Anamaria Pop * Un spectacol de Radu Afrim * Decoruri: Vittorio Holtier * Costume: Ilona Varga-Jaro * Muzica: Vlaicu Golcea * Cu: Dorina Lazar, Virgil Andriescu, Irina Mazanitis, Virginia Rogin, Liana Margineanu, Constantin Cojocaru, Rodica Mandache, Tatiana Iekel, Crina Muresan, Jeanine Stavarache, Ana Maria Moldovan, Alin Teglas

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=196162&data=2006-03-21