< Imprimare >      ZIUA - EDITORIAL - joi, 23 iunie 2005

Crima de la Tanacu despre societatea romaneasca

Gabriel ANDREESCU

O tanara de 23 de ani, Irina Cornici, a fost omorata prin tortura in Manastirea Sfanta Treime de la Tanacu. Ucigasii sunt staretul Daniel impreuna cu patru maicute. Presa a dat evenimentului maxima vizibilitate. Biserica Ortodoxa a declarat "abominabila" uciderea tinerei maicute si a insistat ca "nu acesta este monahismul, nu acesta este BOR". In schimb, maicutele manastirii si parte din sateni s-au solidarizat cu ucigasii.

Ce intelege societatea romaneasca? Si ce va face cu aceasta drama?

Accidente se intampla si se pot produce oriunde, in orice comunitate, in orice institutie, fara ca intamplarile sa motiveze o eticheta colectiva. In acest sens, afirmatia BOR contine o parte importanta de adevar. In schimb, ultimele declaratii ale unor ierarhi ai bisericii, cum ca staretul si manastirea ar fi "eretice" intrucat nu s-ar fi implinit procedurile, intentioneaza o jalnica spalare pe maini.

Cele intamplate ridica valul de pe o seama de chestiuni ignorate ani de zile. Cea mai vizibila in context este tema vietii din manastiri. Ierarhia de fier, crearea unei dependente absolute intre conducatorul asezamantului si calugari ridica o preocupare legitima pentru soarta celor din interior. S-a sugerat ca raporturile de supusenie din manastiri creeaza un cadru propice abuzurilor homosexuale. Dar nu se vorbeste aproape deloc despre munca pana la epuizare, sau pedepsele umilitoare, inumane, impuse cateodata calugarilor. Cei care intra intr-o manastire accepta, liber, conditiile vietii monahale. Insa faptul de a fi facut-o la un moment dat nu acorda nimanui un drept absolut asupra vietii lor. Persoanele cu dizabilitati psihice nu trebuie sa fie retinute in manastiri. Ele au dreptul inviolabil la adevarate ingrijiri medicale. Statul are obligatia sa le fereasca de tratamentele degradante si tortura. Iata de ce este atat de grava prevederea actualului proiect al cultelor, ca optiunea persoanelor pentru statutul de personal clerical sau asimilat sa implice renuntarea la liberul acces la justitie. Evenimentele de la Tanacu demonstreaza si ele cat de necesara este separarea reala a statului de biserica, care implica suprematia justitiei.

Cele intamplate mai atrag atentia asupra invadarii vetii publice cu obiceiuri primitive, fara nici o incarcatura spirituala, mai curand contrare crestinismului, caci acesta este o religie a valorilor, nu a aberatiilor explicative. Superstitiile sunt stimulate la cel mai inalt nivel al ierarhiei. Care era mesajul spiritual transmis de Patriarhul Teoctist oamenilor, cand se aseza in fruntea procesiunilor menite sa aduca ploaia pe pamant? Minunile cele mai ridicole, exorcizarile cele mai extravagante, tamaierile pentru scoaterea dracilor din locuinte, masini si cotete au devenit o practica comuna. Ce spun cetatenilor slujbele de prin cabinetele de ministri si secretari de stat? Unde este responsabilitatea celor care conduc institutiile publice cand stimuleaza astfel de manifestari? Cand demnitarii alearga dupa draci, devine firesc ca satul sa-si apere staretul. Si ortodoxia sufera, caci se reduce la o afacere vulgara, o practica dogmatica curtata de o clasa politica cu mentalitate de Ev Mediu.

Dintre toate, solidarizarea maicutelor si a satului in jurul staretului Daniel ramane mesajul cel mai grav. Ea demonstreaza urgenta de a separa traditia mistica a unor grupuri religioase de rostul institutiilor moderne. Nu trebuie date in seama preotilor responsabilitati pentru care nu au cum sa fie pregatiti. In anumite aspecte ale vietii sociale, traditia lor institutionala constituie mai curand un handicap. Lumea se infioara astazi, gandindu-se cum a fost lasat pe mana fanaticului Daniel un om atat de lipsit de aparare, precum o fata cu suferinte psihice. Dar pare sa nu vada ca, an de an, zeci de mii de copii de scoala primara sunt aruncati in bratele unor preoti care nu inteleg nimic din principiile educatiei moderne. Ei traumatizeaza copiii aflati la o varsta frageda amenintandu-i cu ororile Iadului si ale pedepsei divine. Orele de religie au devenit cea mai importanta sursa a intolerantei de care sufera noile generatii. Scolarii sunt pregatiti sa urasca tot ceea ce nu intra in viziunea "bunului ortodox". Li se insufla teama de Martorii lui Iehova, de baptisti, de homosexuali, de agnostici. Orele de religie ortodoxa ii educa sa se teama, sa priveasca cu ura si sa discrimineze. Sunt fapte documentate, nu obsesii.

Si in privinta educatiei religioase, si in altele, prima responsabilitate incumba autoritatilor statului. De ce nu aplica ferm legea si clerului BOR? De ce ucigasul Daniel este investigat in libertate? Cunoaste cineva un om care sa fi omorat pe un altul prin tortura, sa para gata de repetarea faptei, si care sa nu fi fost inchis imediat?

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=179080&data=2005-06-23