< Imprimare >      ZIUA - CULTURA - miercuri, 11 mai 2005

O carte pe zi

Texte si ilustratii interzise minorilor!

Limbajul erotic, ba chiar efectiv pornografic, se poarta in poezia si in proza ultimilor ani, cu efecte foarte diferite: uneori iese literatura bunicica; de multe ori - mai degraba proasta; si rar de tot - de excelenta calitate.

Distinctiile tipologice pot fi inmultite. Se indeletnicesc cu productia de texte "sexuale" autori mai juni (multi) si altii mai copti (putintei!). Limbajul folosit e cand frust (mai ales), cand rafinat - si poate ca nu e de mirare ca mai degraba scriitorii cu experienta (literara, sa nu fiu inteles gresit!) si cu prestigiu, inclinati catre elaborari stilistice sofisticate, semneaza categoria mai elevata, estetic valabila, a poemelor ori prozelor erotizante ale zilelor noastre.

Totul are - apoi - o oarecare traditie; firava la noi, dar totusi traditie: macar daca-l reamintim pe marele Creanga, cel mai radical experimentator in materie de limbaj sexual din literatura romana (in "Povestea povestilor" si in "Povestea lui Ionica cel prost", dar si in anumite locuri din "Amintiri din copilarie", in "Mos Nechifor Cotcariul", in alte cateva povestiri). Ar mai fi de luat in calcul si cateva poeme eminesciene sau pagini din "interbelicii" Camil Petrescu, Mihail Sebastian, Gib I. Mihaescu, ajungand pana la - de pilda - originala "rescriere" de catre Mircea Nedelciu a "Povestii povestilor", cu mentiunea "gen. 80".

Apetitul sexualizant (mereu in sens textual, fireste...) al tinerilor autori in curs de afirmare in ultimii ani are - insa - si un mare precursor imediat: Emil Brumaru, autor de poezie erotica inca din anii '70. Ce-i drept, nu si-a putut publica atunci textele "de gen". Cenzura regimului comunist veghea atenta la respectarea standardelor de pudoare impuse spatiului public. Pe de alta parte, critica si iubitorii de poezie au sesizat fara gres erotismul abia deghizat al "universului casnic" din versurile publicate de Emil Brumaru pana in 1989: legumele si fructele, mancarurile, sosurile, ustensilele de gatit, bucataria si camara preamarite de poet in fin-ironicele si fin-parodicele sale "Cantece naive" compuneau o lume de aluzii sexuale, necenzurabile, caci neexplicite, dar - totusi - ...clare! Dupa 1990, treptat, pe masura ce autorul a prins curaj, au iesit la lumina tiparului si textele celelalte, "fara perdea". Mai intai in revistele literare, apoi - cateva - in volumul "Dintr-o scorbura de morcov" (1998), apoi in sectiunea "Din periodice" a antologiei sale "Opera poetica" (2003) si acum in "Infernala comedie" (Editura Brumar, Timisoara, 2005).

Volumul cuprinde patruzeci si trei de sonete erotice, scrise - probabil - in 1978-1979. Opt dintre ele au aparut mai intai, in ultimii ani, in revista "Plai cu boi" (ma rog!), acelea si inca doua au fost incluse in "Opera poetica", iar restul sunt inedite. Cartea are si un complice, daca pot pentru ca sa spun asa: pe Serban Foarta, caruia Brumaru i-a trimis in 1979 sonetele spre lectura, impreuna cu o scrisoare din care un fragment e reprodus prin scanare ca prefata a volumului. Foarta mai e implicat in editie si ca... ilustrator, conform indicatiei din subtitlul cartii: "cu un fragment dintr-o epistola a autorului catre Serban Foarta si cu 15 scanografii de acesta". Sunt desene foarte elaborate, aluziv-erotice unele, "hard" altele, ca si versurile lui Brumaru. Timisoreanul (adica Foarta; Brumaru e - se stie - iesean, cartea parcurgand in 2005 acelasi traseu al corespondentei din 1979 dintre cei doi: de pe malurile Bahluiului catre cele ale Begai, unde functioneaza editura aproape omonima cu ieseanul: Brumar), timisoreanul - asadar - nu e la prima isprava "multiartistica", el mai incluzand in cartile sale ilustratii proprii, colaje, prelucrari grafice computerizate (Foarta e si un muzician rafinat, capabil de improvizatii actoricesti etc. etc. - un veritabil artist polivalent!).

Cartea are o banderola hazlie, care parodiaza restrictiile de varsta la consumul de lecturi pornografice: "Aceasta carte contine texte si ilustratii erotice explicite, fiind interzisa minorilor" (cu simbolul interdictiei: cifra 18 incercuita!) Drept pentru care ma conformez si, pentru cititorii numerosi si de toate varstele ai unui cotidian de mare tiraj, citez doar unul dintre savuroasele, colosalele sonete - elisabetane! - ale lui Brumaru, si anume nu dintre cele mai greu "reproductibile": "Nu-i alifie mai de pret/ Si nici mai reavane dantele/ Mai iute nu tasnesc sageti,/ Mai calde nu-s la gat margele,/ Si nici mai delicate ploi/ Nu-i pot muia iubitei sanii,/ Si nici o candela mai grea/ Nu-i ca aceea care-mi poarta/ Uleiul sfant si roua mea,/ Oh, nici un zeu n-ar sti sa-mparta/ Cu-atata darnicie viata/ Alba si groasa ca dulceata!"...

Ion Bogdan LEFTER

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=175836&data=2005-05-11