< Imprimare >      ZIUA ONLINE - ACTUALITATE - miercuri, 6 ianuarie 2010

Ramas bun - la ultimul ziar din Sarindar

Carmen POPESCU:

Povestea mea la ziarul ZIUA incepe in iunie 1994 cand o sectie intreaga lucram la un calculator, cand ne incalzeam merdenelele pe soba, cand la fiecare salariu aveam datorii consistente la Cola - la bufet, la Nicu (Dumnezeu sa-l odihneasca!). A continuat cu ani mai buni, mai rai - poate financiar, insa din punct de vedere sentimental - a fost si ramane cea mai frumoasa gasca. Cele mai frumoase prietenii, poate chiar si iubiri ascunse, cele mai aprige dispute, cele mai dureroase momente (cand unii colegi ne-au parasit pentru o lume mai buna).

Am crescut cu ziarul ZIUA, am invatat meserie la ziarul ZIUA, am invatat sa devin ceea ce sunt. Le multumesc tuturor colegilor mei si ii multumesc lui Mihai Palsu.

Corina SCARLAT:

Acum, dupa 15 ani petrecuti la ZIUA, am sentimentul ca am pierdut pe cineva drag din familie. Am venit la ZIUA in 1995 imediat dupa ce am terminat facultatea si, la inceput, nu ne-a fost usor, dar multi dintre noi suntem si acum. Am stat aici, fara sa ne vina sa plecam pana in ultimul moment, nevenindu-ne sa credem ca asa ceva poate avea sfarsit.

Multi ani la rand m-am ocupat sa urmaresc tot ceea ce inseamna legi emise de Ministerul Muncii. Sa le critic sau sa le laud, sa informez cititorii ce drepuri au si ce trebuie sa faca pentru a beneficia de ele. Am pus mult suflet in ceea ce am facut si am multumirea ca am reusit, de cateva ori, sa schimb lucruri strambe din legislatia tarii noastre. Am scris despre turism si am sustinut, atat cat am putut, turismul romanesc.

La ZIUA am invatat ce inseamna un ziar. In fiecare zi am venit cu drag si m-am simtit inconjurata de prieteni. Ne-am fost alaturi unul altuia la evenimentele fericite sau triste.

A fost o experienta unica in viata pe care cei care n-au avut sansa sa fie alaturi de noi nu o pot intelege. Am fost cunoscuti ca singura redactie in care cu greu te poti angaja pentru ca nimeni nu pleca orice s-ar fi intamplat. A fost o etapa importanta in viata mea, o perioada fericita.

Luciana POP:

ZIUA a fost familia care m-a primit in 2005, cand toate usile mi se inchideau in nas si nu mai speram in nici o minune. Victor Roncea a fost cel care - la vremea la care Adi Patrusca era redactor sef, iar Mihai Palsu si Rasvan Moldoveanu erau redactori sefi adjuncti - mi-a dat o sansa la Externe. In redactia de pe Campineanu am trait cele mai frumoase zile pentru ca aici am intalnit OAMENI adevarati. Aici am trait un moment dureros al vietii, iar colegii de la ZIUA mi-au fost alaturi. Mi-au dat putere si m-au ajutat asa cum poate ei nu stiu nici azi, sa trec clipele grele ale pierderii tatalui meu si sa umple un gol imens. Le-am multumit atunci si le multumesc si acum, inca o data, ca mi-au dat putere atunci cand eram descumpanita, ca m-au luminat cand eram pe punctul de a ma prabusi. Le multumesc ca m-au facut sa ma simt ca intr-o familie si ca mi-au daruit cei mai frumosi cinci ani din viata.

Bogdan GHEORGHE:

Din cauza fumatului in birou, aproape 10 ani am stat "la cutie", dar cand, in cele din urma, am iesit din birou, am descoperit niste oameni deosebiti. In 12 ani de ZIUA, au fost multe momente frumoase, am sprituit la aniversari, dar am fost si la priveghiurile unor colegi (Nicu-soferul, Doctorul), una peste alta au fost peste 12 ani, cei mai frumosi ai vietii mele.

Camelia CIOBANU: Povestea merge mai departe

Septembrie 1996. Eram in anul doi la FJSC. O colega de facultate mi-a spus: "vezi ca la ZIUA se fac angajari". Si m-au primit...Nu stiu cum e sa fii ziarist in alta parte. Eu aici am inceput si tot aici sunt si azi, 7 ianuarie 2010. In redactia asta frumoasa, nebuna, tanara, lipsita de inhibitii mi-am petrecut cei mai frumosi ani, cei mai plini de energie, cei mai surprinzatori si mai coplesitori. Le multumesc celor care cu voie sau fara de voie mi-au permis sa fac parte din aceasta poveste minunata, ZIUA, care REFUZ sa cred ca se opreste aici: - Sorin Ovidiu Balan (primul meu sef si cel care mi-a spus primul "da" profesional), lui Sorin Rosca Stanescu (NASUL), lui Adi Patrusca (cel mai bland, mai cald, mai uman si mai de bun simt redactor sef din Univers), dar si lui Mihai Palsu (cel care, din punctul meu de vedere, a facut tot ce e omeneste posibil pentru a salva ziarul). Lui Fefe nu-i spun inca nimic pentru ca petrecerea nu s-a terminat.....

Gabi MOROIANU: Cu usile deschise

ZIUA a trecut prin mai multe transformari, de la paginare ("aspectul" ziarului) si pana la locatie (de la Glina in Campineanu si apoi in Mille). Daca, la un moment dat, in Campineanu, eram toti, redactori, tehnoredactori, fotoreporteri la un loc (la propriu! - drept pentru care nu existau "secrete fata de colectiv" si o harmalaie de "nu se mai intelegea om cu persoana"), in Mille am avut fiecare sectie biroul ei. Urmarea: am stat zile (daca nu luni de zile!) cu usile deschise. Nu puteam sa stam unii fara altii, era prea multa liniste si, probabil (na, ziaristi, curiosi) nu mai stiam in fiecare moment ce fac ceilalti colegi! Sa ne vedem sanatosi, pe print, tot la ZIUA! Pup!

Florin BARBUTA:

Dureros, dar nu dureros pentru mine, care sunt tanar, ci mai dureros pentru cei care au familii. Dureros pentru Mihai Palsu pentru care am si voi avea intotdeauna respect. Un om cu un suflet extraordinar care m-a acceptat in echipa pe care am indragit-o si o indragesc. Echipa care mi-a fost ca o familie la care am tinut si tin inca. La ZIUA am vazut ce inseamna sa ai un sef bun care cunoaste bine economia si care e un bun indrumator. Asa i-am cunoscut pe Gabriela Moroianu si pe Eduard Ivascu. Gabriela mi-a fost ca o mama. Am primit cu bucurie reprosurile ei atunci cand am gresit, de unde mai pui ca a avut intotdeauna dreptate. De asemenea, fac parte din inima mea si colegii de departament precum Luminita (cealalta mama), Corina (o mama alaturi de care m-am simtit in largul meu), Carmen (o mama mai dura), Magda si George, sefii mai mari precum Edi, Rene, Fefe si Palsu. La fel de bine m-am simtit si in compania celorlalti colegi fata de care ma inclin. Sper sa revina curand ZIUA in forta.

Diana PIRVU:

Ziarul ZIUA pentru mine a reprezentat un punct de plecare spre viitor. Aici am avut ocazia sa intalnesc oameni profesionisti, oameni alaturi de care am cunoscut ce este mai frumos intr-o meserie. Nu voi uita niciodata cum o pustoaica de 21 de ani stingherita de profesionalismul pionilor de la ZIUA s-a integrat perfect in grupul unitar de presa al acestui ziar, datorita bunavointei ziaristilor acestui cotidian. Daca, pana sa ma angajez la aceasta publicatie, credeam ca presa ascunde o mare marsavie si un control inexplicabil, ei au reusit cu precadere sa imi demonstreze ca sunt niste oameni de calitate, fara de care nu as fi cunoscut valorile presei si oamenii din spatele unui ziar de calitate. The show must go on!

Mihaela DAMIAN:

Am petrecut primii 3 ani de munca intr-un colectiv frumos ce cuprindea toate varstele, caracterele, oamenii, tipurile de personalitate si sunt bucuroasa si mandra totodata ca am inceput asa cariera mea. Va multumesc tuturor celor care m-ati invatat, ajutat si ridicat... celor care, prin alte cuvinte, m-ati ajutat sa devin eu cea care sunt azi.

Pentru mine, cu bune, cu rele, colectivul a fost ca o a doua familie si am avut de invatat de la fiecare cate ceva, indiferent daca era vorba de munca, viata, cariera, iubire, relatii. O perioada buna am fost cea mai mica din redactie.. a fost haios sa trec de la viata de liceu la cea a celor maturi. Iar asta a fost doar unul din multele motive pentru care am dat din coate si m-am chinuit sa stiu la fel de multe ca si cei mai buni dintre ei si pot spune ca in mare parte am reusit. Va multumesc inca o data! Pentru ca ati fost voi, eu voi sti sa ma ridic atunci cand am sa cad, voi sti sa aleg ce e bun pentru mine.

Chiar si la final, nu pot zice ca am ramas fara nimic... ba din contra, am ramas cu prietenii strans legate... sper eu, ca pe viata. A fost inceputul maturizarii mele si am sa-l tin minte toata viata, precum si pe voi dragi colegi. Va imbratisez cu drag si sper sa ne auzim cu bine!

ZIUA

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/news.php?id=48626&data=2010-01-06