Sub umbra unor ficusi din Brazilia zace cavoul construit de Freud de Melo, in varsta de 73 de ani. Locul de veci din spatele usii grele de fier este insa departe de a fi unul conventional. In interiorul cavoului se afla un televizor, fructe, un ulcior de apa, un sistem de ventilatie, dar si doua megafoane, plasate in apropierea sicriului. Neobisnuitul cavou a fost construit de de Melo, operator hotelier si politician, din cauza unei boli rare de care sufera: taphephobia (tafofobie), teama de a fi ingropat de viu. Ironia sortii a facut ca tatal sau, care a fost medic, sa-l fi botezat tocmai dupa numele parintelui psihanalizei, Siegmund Freud, relateaza "The Wall Steet Journal".
Acum cateva saptamani, Freud de Melo zacea in sicriul sau si striga in megafoanele aflate in apropierea acestuia: "Ajutor! Veniti repede! Am fost ingropat de viu!" Din fericire, aceasta nu a reprezentat decat testarea echipamentului sau si nicidecum o urgenta reala. "Am cosmaruri ingrozitoare, absolut ingrozitoare, in care incerc sa ies la suprafata", a explicat de Melo. Dincolo de faptul ca este menita sa-l salveze in cazul in care cele mai groaznice temeri ale sale se adeveresc, cripta a devenit si una dintre principalele atractii ale excentricului parc turistic pe care-l conduce in Brazilia. Freud de Melo sustine ca nu-si poate aminti cand a inceput sa aiba cosmarurile in care este ingropat de viu, insa sotia sa, cu care este casatorit de 52 de ani, spune ca el sufera de taphephobia de cand il cunoaste. Cavoul din Brazilia este de altfel al doilea de acest gen pe care Melo l-a construit in ultimii 15 ani. Mai mult, el lucreaza in prezent la un al treilea cavou, si mai elaborat. Dar Melo nu stie inca in care dintre cele trei cavouri va fi inmormantat, dar, indiferent de alegere, va avea la dispozitie mancare, ventilatie si posibilitatea de a comunica cu lumea exterioara. Orice loc de veci pe care nu-l va folosi, va fi, in schimb, "daruit umanitatii", a adaugat el.
| |
| |
| |
| |
| |
| |
| |
| |
| |
| |
| |
| |
|
Teama de a fi ingropat de viu dateaza din cele mai vechi timpuri, aminteste "The Wall Street Journal", fiind consemnata inca din vremea grecilor antici. Aceasta fobie a cunoscut insa un adevarat apogeu in secolele 18 si 19, intr-o vreme in care medicina era la un nivel destul de rudimentar si bolile precum febra tifoida, ciuma sau holera faceau uneori ca oameni care erau in continuare vii sa para morti, explica Melanie King, autoarea cartii "The Dying Game: A Curious History of Death". Intre timp, medicina a evoluat in mod semnificativ, iar teama de a fi ingropat de viu a inceput sa paleasca. Totusi, chiar si in zilele noastre au fost consemnate cazuri in care o persoana a fost, in mod eraonat, declarata moarta. In ianuarie 2001, o femeie in varsta de 39 de ani care luase o supradoza de medicamente si se intinsese apoi in cada in scopul de a se sinucide a fost declarata moarta de medicii din Ashland, Massachusetts. Din fericire, cineva de la pompele funebre a auzit ulterior un sunet ca un galgait si a chemat de urgenta salvarea.