Perspectivele financiare globale devin din ce in ce mai intunecate: Statele Unite sunt nevoite sa finanteze masiv institutiile de pe Wall Street, in timp ce guvernele europene anunta in fiecare zi nationalizarea inca unei banci, noteaza Washington Post, intr-o ampla analiza dedicata caderilor spectaculoase din ultimele luni. Si mai alarmant, autoritatile islandeze privesc neputincioase cum tot mai multe banci mari din tara intra in incapacitate de plata. Evenimentele de pe pietele internationale indica nu numai o recesiune mai dureroasa decat se anticipa dar si nevoia de coordonare internationala pentru a evita un lucru si mai rau: un razboi financiar total. Situatia Islandei este probabil mai grava decat inteleg cei mai multi oameni, se arata in articolul citat. Activele bancare ale tarii sunt de peste zece ori mai mari decat Produsul Intern Brut, astfel ca guvernul nu-si poate permite sa salveze institutiile financiare aflate la anaghie. Va urma intrarea in incapacitate de plata, lucru ce va avea ramificatii multiple. Numai in Marea Britanie, 300.000 de detinatori de conturi se confrunta cu pierderea brusca a accesului la fondurile lor, in conditiile in care regulile pentru revendicarea asigurarii depunerilor nu este tocmai limpede. Exista insa si preocupari mai ample. In conditiile in care guvernele europene devin din ce in ce mai reticente la cererile de asistenta venite din partea tarilor vecine, fiind mult mai preocupate de situatia lor interna, premierul Islandei a avertizat ca, in prezent, ''fiecare tara trebuie sa se descurce singura''. Un semn clar de autarhie, aceeasi stare ce a caracterizat si economiile asiatice in timpul crizei de la sfarsitul anilor '90. Similar, atunci cand Argentina a intrat in incapacitate de plata in anii 2001-2002, politicienii s-au confruntat cu presiuni uriase pentru a modifica legislatia astfel incat sa dea castig detinatorilor autohtoni de proprietati in defavoarea strainilor, si au modificat legea falimentului pentru a acorda beneficiarilor locali intaietate la creditare. In Rusia si Indonezia, dupa criza din '98, intreprinderile si bancile locale au profitat de haosul creat pentru a pune mana pe proprietatile celor aflati in dificultate, apoi au gasit modalitati de a convinge instantele sa fie de partea lor. Acesta este rezultatul natural al vremurilor tulburi. Promisiunea autoritatilor islandeze de a garanta numai depozitele cetatenilor tarii, refuzand sa ia o masura similara si pentru straini, pare a fi doar un prim pas. Decizia premierului britanic Gordon Brown, de saptamana trecuta, de a da in judecata Islanda pentru aceasta decizie, ar putea escalada criza. Utilizarea legislatiei contrateroriste pentru preluarea activelor bancare islandeze si operatiunilor din Regatul Unit au totodata un efect simbolic, potential dramatic. De cele mai multe ori, un asemenea razboi financiar este dureros si costisitor. Va duce la decenii de fluxuri scazute de capital si ar putea avea efecte de durata asupra politicii si pacii mondiale. Daca tarile puternic industrializate nu reusesc sa gaseasca o cale comuna si sa adopte masuri coerente, atunci exista pericolul cat se poate de real ca haosul sa continue. In plus, acum exista mai multe sanse sa asistam la crize si dificultati financiare in tarile mici sau in curs de dezvoltare. Dupa caderea Islandei, creditorii cu deficituri mari si datorii externe substantiale trebuie sa caute modalitati de a-si reduce expunerea. Zonele cu risc ridicat includ Europa de Est, Turcia si America Latina. Dificultatile Rusiei arata ca tari aparent solvabile pot fi afectate de riscuri mari: desi Banca centrala rusa are rezerve in aur si valute straine de 556 de miliarde de dolari, sectorul privat a acumulat recent o datorie estimata la 450 de miliarde de dolari. Creditorii nu mai vor si nu-si mai permit sa amane datoria, asa ca autoritatile intra in rezerve pentru a acoperi gaura. 200 de miliarde de dolari au fost deja canalizate pentru a plati datoriile companiilor. Daca pretul petrolului scade, tara aparent solvabila ar putea arata curand aproape insolvabila. Alte staruri in ascensiune, ca Brazilia si India, ar putea intampina probleme similare. In plus, credibilitatea autoritatilor din Statele Unite este in declin. In ciuda mobilizarii Washingtonului pe directia stabilizarii sistemului financiar, piata creditelor continua sa scada. Trendul aduce aminte de criza din Asia dn anii 1997-1998, cand cand programele succesive ale Fondului Monetar International acordau spatii de respiro tot mai limitate economiilor emergente in fata convulsiilor pietelor. Acum, exista riscul ca incapacitatile de plata persistente la nivelul corporatiilor si bancilor din diverse tari, insotite de schimbari mari de fluxuri de capital transfrontaliere, sa duca la o serie haotica de incapacitati de plata nationale si locale. Daca guvernele nu raspund prin politici rationale, coordonate, exista riscul izbucnirii unui razboi financiar, in care fiecare tara va fi pe cont propriu. Evenimentele din ultimele sase luni vor duce in mod sigur la o recesiune a economiei globale, se mai arata in analiza Washington Post. Criza a schimbat fundamental apetitul investitorilor pentru risc. Spre deosebire de crizele trecute, oricat de repede si de puternic s-ar mobiliza autoritatile internationale, nu mai este la fel de usor sa opresti panica si sa previi intratrea in recesiune. Un program comun bine gandit nu va stopa scaderea economica mondiala si vom asista in continuare la multe falimente, mai mult sau mai putin rasunatoare. Putem insa sa perfectionam legislatia pentru ca asemenea crize sa nu se mai intample in viitor.

Adrian ENCULESCU