S-a stins un om, si odata cu el, a cazut cortina peste un episod inedit din viata marelui cubist, Pablo Picasso. Si asta pentru ca, Eugenio Arias, la cei 89 de ani ai sai, a strans mai bine de doua decenii de amintiri cu bunul sau prieten, Picasso. Arias l-a urmat pe pictor in diferite orase, in calitate de frizer personal, dar, mai ales, de amic apropiat. Un semn ca marele artist pretuia enorm prietenia cu spaniolul Eugenio, a fost acela ca Picasso a acceptat, in 1950, sa ii fie acestuia cavaler de onoare. Mai mult, in 1973, anul in care pictorul de geniu a incetat din viata, prietenul sau de-o viata l-a vegheat la capatai, infasurandu-i trupul intr-o panza traditionala spaniola. Viata lui Eugenio Arias nu a fost deloc usoara. Nascut intr-o familie simpla, cu un tata croitor si o mama pastorita, Eugenio s-a vazut obligat, inca de la 11 ani, sa munceasca din greu pentru a aduce bani acasa. Motiv pentru care, Arias a neglijat aproape in totalitate scoala, avand doar cateva notiuni primare de scriere si calcul. A deprins arta barbieritului de la unchiul sau, proprietar de frizerie. Intr-o buna zi, si-a luat inima in dinti si a fugit, asemeni multora dintre semenii sai, in Franta. A inceput o noua viata si a castigat un nou prieten: pe Pablo Picasso. Avid de tot ceea ce tine de cultura si frumos, si macinat de o dragoste mocnita pentru locurile sale natale, Arias a pus bazele unui muzeu Picasso in oraselul Buitrago el Lozoya, situat in nordul capitalei, Madrid. A expus aici 60 de picturi si lucrari ale marelui artist, pe care acesta din urma i le-a daruit in cei 26 de ani de stransa prietenie. In tot acest timp, Arias nu a incetat sa isi faca meseria, respectiv sa il tunda pe amicul sau Pablo. Si asta chiar daca insemna ca trebuie sa mearga in intreaga Spanie dupa artist, in functie de orasele unde s-a stabilit, in decursul acestor ani, marele Picasso. A transformat tunsul intr-o adevarata arta. Si asta pentru ca, odata cu moartea unchiului sau, cel care l-a initiat in tainele acestei meserii, Eugenio a preluat afacerea acestuia. A vrut, insa, sa faca mai mult decat sa aranjeze frizurile clientilor sai. Drept pentru care a amenajat, in interiorul localului, un colt de lectura, in care multi dintre localnicii din Buitrago el Lozoya au invatat sa citeasca, sau au schimbat opinii despre teatru. Mai mult, Eugenio s-a implicat activ in grupul local de teatru, aflat sub patronajul oficialilor orasului sau natal. Adept al Patridului Comunist, a reusit sa infiinteze, in 1931, o ramura locala in communitatea din care facea parte. A luptat in Razboiul Civil. A fost grav ranit si s-a ales, pentru tot restul vietii, cu o infirmitate la un picior. L-a cunoscut pe Picasso, opt ani mai tarziu, la Toulouse, in timpul unei intruniri organizate impotriva miscarii naziste. A fost prezentat marelui artist de insusi liderul factiunii Partidului Comunist spaniol, "La Pasionaria", Dolores Ibarruri. La vremea respectiva, pictorul devenise deja extrem de cunoscut in intreaga Spanie. La sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial, mai exact in 1948, Arias si-a deschis un atelier de tuns si barbierit, la Vallauris, oras in care se stabilise pictorul. Artistul i-a devenit, in timp, un client fidel. Mai mult, la un moment dat, pictorul a facut in asa fel incat firzerul sau sa il viziteze, o data pe luna, la resedintele sale din celelalte orase franceze, Cannes si Mougins. Picasso i-a daruit noului sau barbier o masina, pentru a se asigura ca are cu ce sa se deplaseze. Prietenia lor s-a sudat, in timp. Jucau carti impreuna, si, in ciuda simpatiilor politice asemanatoare, discutau arareori despre acest subiect. Preferau sa abordeze, mai degraba, subiecte cotidiene, cum ar fi cele legate de luptele din corida, sau amintirile despre Spania atat de draga lor. "Picasso a fost ca un al doilea tata pentru mine. Ma trata ca pe fiul sau", povesteste Aris. Din pacate pentru el, parintii sai biologici nu au putut sa obtina niciodata pasapoarte cat sa ajunga sa il viziteze in Franta. In 1950, in ziua cand Arias s-a casatorit cu o combatanta din cadrul Rezistentei franceze, Simona Francoual, Picasso le-a fost cavaler de onoare. Mai mult, in 1973, anul in care pictorul de geniu a incetat din viata, amicul sau de-o viata l-a vegheat o noapte intreaga la capatai, infasurandu-i trupul intr-o panza traditionala spaniola, trimisa, special, din Spania, de mama lui Arias. Daca la inceput barbierul marelui artist a expus o serie de lucrari semnate Picasso in frizeria sa din Vallauris, incepand cu 1975, odata intors in Spania, Arias a donat intreaga serie de cadouri primite de la prietenul sau consiliului local din orasul Buitrago. Asa au fost puse bazele Muzeului Picasso din Buitrago, deschis in 1985, si devenit, la scurt timp dupa aceea, un punct de referinta a existentei lui Picasso in Spania.

C. STEFAN