E greu sa corectezi greselile trecutului comunist, mai ales atunci cand nu exista vointa politica pentru gasirea unei solutii viabile. Deposedati de locuintele si de averea de-o viata pentru ca aveau "dosare proaste", zeci de mii de proprietari isi cauta inca dreptatea prin instante. De partea cealalta, pentru chiriasii din fostele case nationalizate nu a fost gasita nici o rezolvare in ultimii 18 ani. Partidul domnului Iliescu a gasit de cuviinta sa se opuna restituirii proprietatilor, iar pentru chiriasi a tot fost prelungit termenul in care puteau locui in casele nationalizate. De investitii pentru construirea unor blocuri de apartamente sociale nu a avut nimeni timp in aproape 20 de ani. Bucuresti, miercuri, ora 9.00. Un cartier cu case neingrijite, majoritatea ocupate de tigani. Curti pline de gunoaie, mormane de zapada innegrita, mocirla. Strada Sirenelor din Sectorul 5 al Capitalei, nu departe de Hotelul Marriot, este plina de locatari furiosi. De cum dai coltul, observi cele doua masini de pompieri si auzi politistii care striga: Circulati pe trotuar! Pe acoperisul unei case gri cu gard grena, fara etaj, o femeie ameninta de la megafon ca-si da foc daca Primaria nu-i da locuinta, dupa ce imobilul in care traia a fost redobandit de proprietar. Si-a turnat benzina pe canadiana roz, are alaturi o butelie de aragaz pe care o deschide din cand in cand. Tine chibriturile in mana: "Imi dau foc daca nu-mi dati casa!". Aurelia Bufea sustine ca a cumparat locuinta, de pe al carei acoperis ameninta, in 1996 cu acte in regula, iar dupa doi ani au aparut la poarta ei mostenitorii proprietarului de drept si au cerut imobilul. Din 1998, familia Bufea duce un adevarat razboi cu autoritatile, iar pe 15 ianuarie 2008 propietarii au venit cu un executor judecatoresc si i-au evacuat. In casa familiei Bufea locuiau noua suflete, care acum sunt nevoite sa doarma la vecini sau in masina. De mai bine de trei saptamani, sunt cu mobila si hainele in strada. De pe la 7.00 dimineata, Aurelia Bufea, 55 de ani, s-a urcat pe acoperisul casei, strigand cu toata forta: "Sa vina Vanghelie, sa vina Basescu, sa vina Tariceanu, sa vada in ce hal am ajuns. M-am saturat sa dorm in masina, nespalata si infometata. Am 19 instiintari de la Primaria Sectorului 5 ca se rezolva problema mea si pana acum nimic". Femeia spune ca este grav bolnava si oricum nu-i mai pasa daca moare sau daca traieste. "Macar copiii mei sa traiasca mai bine, unde sa ma duc, ce sa fac? Si eu, si sotul meu suntem pensionati pe caz de boala. Nu avem bani sa ne cumparam alta casa. Am lucrat la posta 30 de ani, la posta la Petre Ispirescu, sotul meu a fost sofer la Ministerul Culturii, suntem oameni cinstiti, isi bat joc de noi! La primarie ne-au zis sa dam spaga 10.000 de euro ca sa ne dea o camera". "Ori cu casa, ori moarta", a continuat ea. In cele din urma am reusit sa ajungem pe acoperis langa doamna Aurelia Bufea. Cu ochii in lacrimi, povesteste de nepotii pe care o sa-i lase in urma pentru ca, spune ea, a ajuns la capatul puterii si al disperarii. "Suntem oameni simpli, nu avem averi, nu ne baga nimeni in seama. Vrem casa noastra, vreau sa-mi cresc nepotii linistita, cum sa ma dea asa afara? Cum sa ma dea afara dupa ce am platit din banii agonisiti o viata?". Femeia are pregatita o butelie si un bidon cu benzina. Mai bine de jumatate de litru l-a turnat pe haine, iar in mana tine strans chibritul. "Sa nu va ganditi sa-mi luati chibritul, sa nu va ganditi", striga catre noi. Tremura din toate incheieturile, iar ochii ii sunt lipsiti de lumina. Obosita si fara de speranta, striga ca vrea sa i se faca dreptate.

		Domnul Bufea

Ne spune ca drama familiei a inceput in 1998. Zile in sir, atat doamna Aurelia Bufea, cat si sotul ei, au batut la usa Primariei, a Guvernului, a Presedintiei. De fiecare data, au primit aceleasi raspuns: ca problema va fi rezolvata si vor ramane in casa lor. Pe 15 ianuarie 2008, proprietarii de drept si-au facut aparitia cu un executor judecatoresc si cu Politia. Le-au scos mobila in strada si au pus lacat la poarta. De trei saptamani, familia Bufea doarme in masina sau la vecini. Din vorba in vorba, am incercat sa o convingem pe doamna Bufea sa coboare cu noi de pe acoperis. Se enerveaza si ne spune: "Hai, coborati! Lasati-ma in pace! Ma umpleti de nervi. Mai bine mor decat sa dorm pe strada". Neincrezatoare in autoritati, se gandeste ca nu o sa mai apuce ziua de maine si spune ca, daca acesta este pretul pe care trebuie sa-l plateasca pentru ca familia ei sa primeasca o casa, o va face. "Nu sunt nebuna, dar nu mai suport situatia. Sunt bolnava, am cancer, am nevoie de tratament. Nu pot sa ma ingrijesc in conditiile acestea. Sa-mi dea casa si promit ca nu-mi dau foc. Va jur ca nu-mi fac nici un rau daca ei imi dau casa pentru mine si familia mea. Am trei nepoti, dorm pe unde apuca. Unul are doi ani, altul opt si altul 12 ani. Ce facem cu ei?".

		Strada Sirenelor

Ora 11.30. Strigatele femeii au scos toti vecinii din case. Si ei urmeaza sa fie evacuati in curand. Cu lacrimi in ochi, vin spre noi sa isi spun povestea. Strada Sirenelor este acum Strada Evacuatilor. Oameni aflati in aceeasi situatie, dar care locuiesc in alte cartiere ale Capitalei, au venit sa sustina demersul doamnei Bufea, al carei caz a mai fost mediatizat. Toti flutura contracte de inchiriere sau de proprietar. Toti zic ca disperarea te duce la gesturi extreme si ca doamna Aurelia e in stare sa-si dea foc. "Asa o sa ajungem toti, asa trebuie sa-ti ceri drepturile in tara asta, cu latul de gat. Altfel, nimeni nu te baga in seama", striga ei.

		Reprezentantul primariei de sector

Un reprezentant al primariei de sector soseste in zona. Urletele, injuraturile si frustrarile se dezlantuiesc. De teama sa nu fie linsat de locatari, acesta se refugiaza in masina Politiei. Sotul doamnei Bufea si fiul acesteia accepta in cele din urma sa mearga in audienta la primarul Marian Vanghelie. Intre timp, aparusera echipe de filmare, jurnalisti... Poate, de dragul publicitatii, autoritatile vor face ceva.

text: Oana ROTARU / foto: Ioana CARLIG