Dupa ce, in urma cu 18 ani, grupul condus de Ion Iliescu a preluat puterea, acum fostul presedinte al Romaniei cere alcatuirea unui manual de istorie a revolutiei. Aceasta pentru ca, in opinia lui Iliescu, in actualele manuale, ceea ce s-a intamplat in acea perioada, este tratat superficial. De apreciat, efortul lui Ion Iliescu. Poate, copiii celor ce au fost impuscati atunci in Bucuresti, si in alte orase, vor afla cu aceasta ocazie cine le-au ucis parintii si din ordinul cui. Dupa inlaturarea lui Ceausescu, a fost declansata o actiune de diversiune de mari proportii careia i-a cazut victima populatia Capitalei iar in toiul luptei pentru putere (in acele zile fierbinti, cum spunea Ion Iliescu) nu a mai contat faptul ca civili neinarmati erau ucisi orbeste cu focuri de AK-47. Iliescu, care a declarat ca nu isi asuma cele intamplate in noaptea de 22 decembrie 1989, cand focurile de arma incepusera in cladirea fostului Comitet Central, a concluzionat ca impuscaturile nu puteau proveni decat din teava celor loiali lui Ceausescu, incluzandu-i fireste si pe teroristi. In privinta celor din urma, despre care Iliescu spunea ca "impusca din orice pozitie", "actioneaza din cladirile locuite, chiar din apartamente", "nu sunt in uniforma (sic), sunt civili", nu s-a identificat pana acum nici unul. In privinta celor dintai, in mod sigur Ceausescu ar fi putut oferi referinte avizate, daca nu ar fi fost impuscat in graba. Graba justificata, spun cei care au preluat puterea, de posibilitatea unei rasturnari de situatie din partea, fireste, "teroristilor fanatici care nu cedeaza". Raman, deci, cei care nu i-au fost loiali dictatorului, din moment ce l-au judecat si executat, "emanatii" din decembrie 1989. Printre care si Ion Iliescu. Acestia ar fi putut oferi informatii pretioase pentru redactarea unui manual de istorie a revolutiei. Nu au facut-o. Intre timp, procurorii militari au stabilit ca tocmai istoria (nescrisa) a revolutiei ii incrimineaza pe unii dintre ei, asupra unora (printre care si Ion Iliescu) fiind lansate acuzatii grave, cum ar fi aceea de genocid. Cum Iliescu si alti lideri ai revolutiei au lasat nenumarate intrebari fara raspuns, nu numai procurorii, dar si societatea civila au incercat sa raspunda la ele. Si de aceasta data, la capatul firului, s-au aflat Ion Iliescu si colegii de revolutie. Oameni aflati in posturi cheie si in structurile de forta ale statului roman. Mare parte, situati in aceasta postura si inainte de 1989. Suficient de multi ca ideea unei lovituri de stat sa prinda, de-a lungul anilor, contur din ce in ce mai distinct. Ceea ce a prezentat recent ziarul ZIUA, sub titlul "Conjuratia sarpelui", este numai un exemplu din sutele de cazuri care dovedesc ca revolutia romana a fost confiscata de grupuri conspirative, care au profitat sau chiar au instrumentat caderea lui Ceausescu in folosul propriu. Si in exemplul oferit de ZIUA apare numele lui Ion Iliescu, asa cum apare in mai toate declaratiile celor care acuza confiscarea revolutiei, inclusiv cu participarea unor structuri din afara granitelor. Astazi, 21 decembrie 2007, Ion Iliescu nu se grabeste sa arate caile ce ar putea duce la adevarul despre 21 decembrie 1989, spre exemplu, dar vrea un manual complet al istoriei revolutiei. Mai indicat ar fi un manual de folosire a ei pentru ca, in general, se stie cine scrie istoria.

Tudor BORCEA