Ziua Logo
  Nr. 3604 de miercuri, 19 aprilie 2006 
 Cauta:  
  Detalii »


Pentru a putea trimite un articol trebuie sa va autentificati.



Nume:
Parola: 
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

Procesul comunismului, procesul Occidentului

Marele noroc si paradox al Occidentului european a constat in aceea ca, desi a zamislit ideologia comunista, nu a cunoscut niciodata o guvernare comunista. Aceasta le-a si ingaduit marxistilor apuseni sa sustina ca in Uniunea Sovietica, in tarile care i-au fost satelite, in Cuba, dar si in Asia lui Mao sau in Etiopia lui Mengistu - comunismul a fost eronat aplicat sau "deturnat" de la frumoasele si seraficele sale principii.

Se cere astazi un proces al comunismului in Romania; s-a vorbit de necesitatea unui Nrnberg al acestui flagel. Admirabil. Numai ca atunci cand criminalii nazisti se aflau in boxele de la Nrnberg, nimeni nu mai defila cu Svastici si insemne hitleriste nicaieri in lume.

Noi - si numai noi, romanii - am dori un proces al comunismului in timp ce in Italia se defileaza cu secera si ciocanul (svastica - pardon de cacofonie - comunista), iar Fausto Bertinotti, care se adreseaza cu "tovarasi" comilitonilor sai, se afla la guvernare in Italia, in cadrul coalitiei de stanga care a castigat alegerile. Si atunci ce relevanta mai are punerea semnului egalitatii intre nazism si comunism?!...

Nazismul a fost o sangeroasa utopie germana, cu consecinte catastrofice, produs al unei singure tari. Asa cum si fascismul a fost un fenomen politic italian, sau miscarea legionara un fenomen strict romanesc. Comunismul a fost un precipitat ideologic si politic obtinut in laboratoarele Europei Occidentale. Ca experimentul s-a facut pe o Rusie abia iesita din tarism este iarasi un paradox. N-a vrut Dumnezeu sa biruiasca in Spania comunismul, in anii '30, unde isi deschisese drum cu tot cu mitraliera. Dupa cum eforturile lui Churchill si ale Statelor Unite au salvat in 1950 Grecia de perspectiva unei guvernari comuniste.

In Romania si in orice alta tara care a trecut prin sfera de influenta a Moscovei procesul comunismului se poate face in doua feluri. Cel dintai este al unei piese montate pe scena de la actul al doilea. Contabilizandu-se jafurile, crimele, actele de teroare comise de niste lepadaturi ajunse la putere cu concursul ocupantului sovietic. Personajele ar fi nenumarate: Nicolski, Draghici, Dulgheru, Pantiusa Bodnarenco, Ana Pauker, Bodnaras, Gheorghiu-Dej si tot asa pana la Ceausescu. Ar mai putea sui pe scena si niste oameni politici gen Gheorghe Tatarescu sau Groza, care au colaborat cu ei, eventual cativa intelectuali si scriitori gen G. Calinescu, Sadoveanu, Mihai Ralea... Un comunism, asadar, care isi are originile si sediul exclusiv in acel Imperiu al Raului sinonim cu defuncta Uniune Sovietica. Un comunism care incepe la 1917.

Daca am lua-o insa de la actul intai al spectacolului, ar trebui sa scarmanam serios etosul Europei Occidentale. Unii au coborat originile ideologiei comuniste pana in protestantism. Si poate ca nu gresesc. Un reper sigur este insa Revolutia franceza, pregatita, potrivit lui N. Iorga, in acele colegii iezuite, sfarsite spiritual, care produceau oameni cu mentalitate voltairiana, un soi de postmoderni ai secolului al XVIII-lea, gata sa ia totul in deradere, destructori porniti impotriva "burghezului" burtos si bigot. Luminismul poate fi pus si el la contributie. Revolutia franceza a fost insa fenomenul; care a scindat arbitrar si-a adus pe lume Stanga si Dreapta. De la impartirea in "clase" a oamenilor si pana la "clasicii" Marx si Engels nu a mai fost decat un pas. Ideologiile socialiste (anticamera comunismului) si cele pur comuniste sunt opere de laborator, fructul mintii unor intelectuali, al unor profesori, legati mai mult de teorii si rationamente decat de concretul vietii. De aici predilectia pentru Utopie si vrajmasia cu realitatea in care s-au aflat necontenit aceste doctrine bune sa jongleze cu "plusvaloarea" si sa isi faca principiu din asmutirea oamenilor asupra semenilor lor: lupta de clasa.

Asa s-ar cuveni sa arate un autentic proces al comunismului din perspectiva unei analize stiintifice. El ar trebui sa isi aminteasca atat de niste ciocanari iletrati, cat si de floarea intelighentiei apusene, de Picasso, luard, Aragon, Sartre - care "justifica" reprimarea contrarevolutiei din Ungaria -, de Yves Montand, Sophia Loren si Luchino Visconti... Singura putere occidentala care a tinut in frau comunismul si l-a dezmembrat n-a fost europeana - Statele unite. Din pacate, astazi marxismul resapat, sosit din Europa, a patruns si acolo prin derivatele-i binecunoscute, prin dos, pe usa-i predilecta: universitatile. Sa faci acum procesul comunismului - procesul adevarat - e utopie sau pura ironie. Daca nu-i o viclenie gosista.

Dan CIACHIR
A r h i v a
 Top afisari / comentarii 
 Stiri pe scurt (317 afisari)
 Jaf la pensii (213 afisari)
 Misterele de 100 de ani (201 afisari)
 Procesul comunismului, procesul Occidentului (87 afisari)
 Tom Cruise va manca placenta copilului sau (82 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2006 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.01147 sec.