Ziua Logo
  Nr. 2968 de sambata, 20 martie 2004 
 Cauta:  
  Detalii »


Pentru a putea trimite un articol trebuie sa va autentificati.



Nume:
Parola: 
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

Ziua Literara va recomanda

Octavian Soviany, Textele de la Monte Negro, Editura Pontica 2003

Misteriosul narator zaboveste, mai mult decit credea surugiul tocmit sa-l conduca la tatal sau plecat departe, intr-o infernala casa a mortilor. Textele de la Monte-Negro sint straturi precise de fraze scurte si percutante neutru-descriptive care-si ingroapa treptat si metodic emitentul intr-un vast mormint viu. "Ciudata constructie" adaposteste relicve sparte ale unei istorii auguste, fete princiare cazute in dizgratia divina, dar, mai cu seama, trupuri omenesti demonice, transformate din ingerii care fusesera pesemne odinioara: chipuri, generic spus, "mincate de varsat". Povestea carcerala a naratorului nu poseda decit putine marci verosimile, pentru ca autorul nu este interesat de asa ceva. Intocmai ca Emir Kusturica in Underground, o fantezie a putridului se desfasoara bine strunita, in pagini, de asta data, la fel de compacte ca imaginile peliculei sus-numite. Este vorba in acelasi timp o fantezie si o infrigurare a martiriului cu care se redacteaza documentul unei cutremuratoare metamorfoze interioare. La reprezentarea ei concureaza o mitologie mistica crestina de rasarit pusa in scena fara indulgenta. Textele de la Monte Negro sunt texte de credinta. Foarte greu este pentru un scriitor contemporan sa tematizeze in mod credibil o experienta, in primul rind religioasa, a subteranei, sa orchestreze fara distonante o simfonie grotesca a carnalului monstruos si a spiritualului detracat. Adevarul lumii trece prin sminteala, spune insa autorul, si, evident, isi ia martori: personaje dostoievskiene, apoi pe chiar marele romancier moscovit, angajat ca personaj. Nebuni scirnavi, muribunzi patibulari, femei blestemate si infansi teratologici aflati in transa, precum ubicuul samovar dostoievskian care vegheaza cite crime, atitea convertiri, citi alesi, atitia blestemati (iar aici, ca si la Dostoievski, alesii se disting de ceilalti prin faptul ca sint blestemati) calesc un trup tot mai fragil si un suflet tot mai blindat, pe cele ale naratorului. Faptele observate sint inregistrate sec, nimic nu apuca sa se lege in aceasta lume, pentru ca totul pare ca vine nu de dincolo, ci de dincoace de noi, din adincimi insondabile. De aceea, culoarea acestor texte este sepia, iar soundtrack-ul psihedelic. Era de asteptat ca salvarea sa nu poata veni nici macar de la ceea ce face in primul rind omenescul omului limbajul articulat. Expresia cvasi-personajelor este animalica, dar nici macar asa tranzitiva. Scenele capata uneori accente suprarealiste, culorile sparg din loc in loc pojghita scirboasa care le ambaleaza si cadre taiate bizar surprind, rousselian, momente dintr-un spectacol lipsit de sens. Dar, si aici, simbolul iese ca untdelemnul la suprafata, autorul n-are curajul "golirii transcendentei": "Trompetele suna onorul, iar soldatii se ridica in picioare, salutind portretul unui batrin cu favoriti albi, care tocmai a fost adus in arena. Liuba ramine suspendata in aer, cu bratele desfacute in forma de cruce si fata golita de singe. tiganul executa din nou niste pase magnetice." (p. 79) Nu se stie, intr-un asemenea text, daca simbolul crestin este folosit pentru a inradacina semnificate fara sens sau, dimpotriva, daca el sta marturie pentru procesul general de dezlumire. Nu vreau ca cititorul sa se indoiasca: récit-ul lui Octavian Soviany este o carte buna, scrisa cu pasiune, stiinta si, ce-i mai important, cu singe. Pacat insa ca titlul contine, nepotrivit, cuvintul "texte" (domnul Mincu se zareste-n palimpsest). Pacat, totusi, ca autorul n-a reusit sa se elibereze mereu de umbra cliseelor mitologiei din care-si hraneste cartea si ca i-a sacrificat dar in doze moderate, e drept precizia referentiala (de pilda, nasul nu poate fi mincat de sifilis, desi numai unei atari imagini, pasamite, ii sta bine ca proba irevocabila de autenticitate). As mai aduce un repros: monotonia, la un moment dat, cind cititorul se asteapta la toate groaznicele "surprize" pregatite de autor. Cartea poate fi vazuta si ca o aventura metafizica a detinutului anticomunist din infernurile de la Gherla, Aiud, etc. In clipe de repaus de la scrutarea infernului, ea pune deoparte, in aura lor, mici gesturi si obiecte de un omenesc tandru de pilda, jocul cu ratusca cu apa care-l inrudesc pe narator figura paradisiaca a printului Miskin. In momentul in care naratorul ajunge, in final, la tatal sau "imbracat intr-o redingota albastra ca cerul", identitatea celui din urma pare evidenta.

Cezar-Paul Badescu, Tineretile lui Daniel Abagiu, Editura Polirom, 2004

"Amintirile din copilarie" ale lui Danut-Caesar-Telu Paul Badescu incep bine de la titlu, de la acest multpreavionovat Daniel Abagiu (naratorul-autor declara ca ar fi auzit numele intr-o emisiune de radio). Pe parcurs, povestea devine tot mai atasanta, iar naratorul impreuna cu personajul Danut tot mai simpatici. Ma gindesc acum daca e intr-adevar posibil sa scrii o proza buna, la persoana I, cu un narator fericit. Primul raspuns care-mi trece prin cap este, desigur cel al lui Ion Creanga, evocat, de altfel, de "interventiile metafictionale" ale lui C.-P. B. Eu nu sint cel mai in masura sa comentez cu obiectivitate cartea aceasta, pentru ca ceea ce decupeaza ea, realist si "biografist", dintr-o istorie personala si colectiva, imi apartine intr-o mare masura si mie: copilaria pe vremea comunismului, si nu numai atit, in fond, ci pur si simplu copilaria unui copil fericit (asa cred ca se scria in comentariile literare la "Amintiri", ca Nica este copilul universal, inrudit cu Huckleberry Finn si cu mai stiu eu cine). Autorul stie sa scrie, stie sa placa prin ceea ce scrie si nu-si propune mai mult decit atit. Dar, poate nu va fi niciodata destul sa repetam, cit de greu este sa promiti doar atit si sa te tii de cuvint! Povestea nu curge suvoi. Exista textele despre Danut, copilul, capitole scrise si, unele, publicate deja de autor (in Tablou de familie, de pilda). Exista apoi pasajele in italice, ale intervetiilor "de ultima ora", exista apoi vreo doua pagini cu texte de mail ale unor persoane de sex feminin cu care naratorul a avut vreodata de-a face (in chip voluntar sau nu). Literatura lui C.-P. B. este una a prezentului, a cotidianului. Mi se pare exagerat sa o supralicitam literar, tot asa cum ar fi pacat sa nu vedem cum vorbeste ea cu trecutul. Asadar, Tineretile lui D.A. nu este o carte cutremuratoare, dar poate fi una care-ti da fiori firavi de placere. Ca atunci cind te uiti, azi, la Liceenii, prin ecranul omului matur care era, atunci, licean. Este apoi o carte pe care studentii de la Litere o vor citi cu subinteles, dind nas in nas cu "Niky" sau "Croh", cu "Mircea Angelescu" sau cu "Mircea Cartarescu". Barbatii vor citi cartea altfel decit fetele, atunci cind vor descoperi cu invidie raportul dintre diametrul gitului unei sticle de lapte de pe vremea lui Ceausescu si cel al glandului erect al naratorului (nevasta-mea a exclamat admirativ cind i-am citit pasajul). Cezar-Paul Badescu nu evita, insa, cu totul polemica. Dar ea nu trebuie inteleasa, cum s-ar grabi unii s-o faca, in termeni absoluti: Nichita, Cioran, Camus ca hrana hormonala pentru adolescent versus literatura maturizarii (cea scrisa de autor, de pilda). Tocmai in puterea ei de asimilare sta maturitatea ultimei. Aici autorul mai are, putin, de lucrat cu sine. Dar foarte putin, pentru ca naratorul ne declara mindria lui de a deveni pionier, avantajele mitingurilor si ale intreruperilor de curent, pe care, nu stiu altii cum sint, dar eu mi le amintesc cu egala nostalgie: crezindu-l pe Danut, ma cred pe mine. Am citit cu placere cartea lui Cezar-Paul Badescu, ceea ce va doresc si Dv. Nu cred, insa, in toate ideile care-o transforma, in prefata, "fara voie", intr-un actor indeplinind un anume rol pe Marea Scena a Literaturii.

Alexandru MATEI

A r h i v a
 Top afisari / comentarii 
 Plantatie de marijuana in dulap (2936 afisari)
 Cultul animalelor si plantelor (1040 afisari)
 Avraam, parintele neamurilor si al religiilor (827 afisari)
 Catalogul "gandirii interzise" (804 afisari)
 Provocarea Big Brother (669 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2004 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.17505 sec.