A ingadui invitatului sa se urce cu picioarele pe divan este la fel de pagubos ca a-l arunca pe fereastra.
Daca invitatul incepe sa se creada stapan nu inseamna ca stapanul este slab. Problema nu este la invitat ci la divan. Daca divanul s-ar topi sub samavolnica cotropire a invitatului, lasandu-l fara obiect pe acesta, atunci nu am mai avea ce discuta. Iar Stapanul a gresit atunci cand i-a acordat incredere invitatului sau.
Dupa ce spargi aceasta oglinda stramba constati ca nu exista nici divan nici invitati nesimtiti.
Exista numai niste oameni, mustind de defecte si prejudecati. Dintre acestia unii isi imagineaza ca pot deveni Mesia tribului lor, iar ceilalti cred ca vor mosteni pamantul. In final, atat Mesia cat si Plebeul trebuie sa manance si gura lor ceva, azi, ca doar n-o sa moara de foame, asa ca e mai bine sa stabilim exact ce vrem, si unii si ceilalti. Atentie: deasupra noastra este o cupola care nu tine cont de ceea ce vrem noi.
|