Editorial

Isi mai aminteste cineva ce subiecte a avut la BAC la limba si literatura romana?
Io am dat BAC-ul acum 20 de ani..Am avut 2 subiecte:
1. comentariu la "Sara pe deal" si
2. de analizat si de comentat programul Daciei literare, cu exemple din operele aderentilor la acest curent.

Nu-mi mai amintesc foarte clar ce-am scris la subiectul 2 dar imi amintesc destul de bine ce-am scris la subiectul 1...

Pe vremea aia aveam o iubita dintr-un sat de catre Reghin..Tot comentariul de la BAC l-am scris cu gandul la fata aceea..
Imi amintesc ca am scris despre asociarea emotiilor cu stimulii vizuali si auditivi din poezie..Despre cum suna buciumul cu jale, despre cum scartaie-n vant cumpana de la fantana, cum suna toaca si cum bate clopotul,...

Si-mi amintesc foarte bine ca am scris despre un fel de decupaj cvasi-cinematografic, avant la lettre..Am zis ca decupajul se face cu coasa..Adica imaginea aia a oamenilor osteniti cu coasa-n spinare e utilizata pt. a evidentia coasa ca un instrument de decupaj (pentru ca taie, asta-i atributul asociat).

Adica sustineam io acolo, ca peisajul inramat in tabloul vivant care este poezia este de fapt decupat cu coasa..Oamenii mergand pe culmea dealului cu coasa-n spinare, coasa se agata de o bucata din catapeteasma cerului din fundal si asa, incet incet, pe masura ce oamenii merg, coasa decupeaza cadrul..Panza care-i pusa in tablou..

Asa cum am zis, tot timpul cat am scris despre poezie am avut inaintea ochilor pe fata aceea pe care o iubeam atunci..Pana si peisajul din poezie il asociam cu peisajele de la ea din sat..Satul ei este intr-o zona foarte faina, inconjurat din 3 parti de dealuri impadurite si deschis pe-o parte catre o lunca..

Ca sa fiu sincer, in lucrarea mea de BAC nici n-am scris despre poezie ci am scris de fapt despre gagica mea si despre satul ei...
Cum se va vedea , cred ca n-a observat nimeni, pt. ca am luat o nota mare..Sau poate ca poezia era chiar despre gagica mea de-atunci si chiar despre satul ei, pentru ca prea se potriveau toate..

Buun..Dupa ce-am iesit de la examen am stat si m-am gandit...Si m-am speriat ca am fost prea deplasat la chestia cu coasa..M-am gandit ca voi fi depunctat..Da n-am fost..
Despre chestia cu decupajul cinematografic si despre imaginile filmice la Eminescu..Hmmm..Ati vazut cum e sugerata in filmele de astazi trecerea anilor? Prin miscarea norilor, data pe repede inainte..Adica exact cum zicea Poetul ca trec anii "ca nouri lungi pe sesuri"

Pe vremea aceea Eminescu era, printre noi elevii, un personaj foarte viu si prezent...
De fapt il barfeam cam cum este barfita acum o vedeta media..Se vorbea cu acea curiozitate a tinerilor netrecuti prin viata despre iubirea lui cu Veronica, amanuntele despre viata lui Eminescu din cartea lui Calinescu erau vehiculate soptit, ca niste taine...
Nu era numai Eminescu in situatia asta..Si Nichita era un personaj foarte prezent in discutiile elevilor, dar oricum, in cazul acestui Poet eram contemporanii lui..

Toata scoala a vuit cand un coleg mai deshucheat dintr-o clasa paralela a intrebat la ora de romana daca e adevarat ca Eminescu a murit de sifilis..Profesoara, doamna M. a spus ca nu-i adevarat, a izbucnit in plans si a iesit din clasa..Vestea depre aceasta intamplare s-a raspandit ca focul printre elevii scolii..
Eminescu era un personaj prezent..Si mai este..Si va mai fi..

Dar sa revin la subiectul de la BAC..Ca sa vezi cum se leaga toate in viata asta: de la emotiile asociate cu stimuli senzoriali si pana la decupajul cinematografic..

Dupa ce-am intrat la facultate, mi s-au despartit drumurile de fata despre care am scris io la BAC ( sau despre care a scris Eminescu in Sara pe deal, ca nu nici pana in ziua de azi nu am reusit sa stabilesc exact ).

Fiecare faceam scoala in alt centru universitar..
Am pierdut orice legatura timp de vreo 3 ani..Intr-o vacanzta venind in orasul meu, am mers la cinema..M-am asezat pe un loc, s-au stins luminile..A inceput filmul..Si dintr-o data, in intunericul acela..i-am simtit gustul..

Hmm..Cum sa zic io..Fata aceea avea un fel de gust--mireasma..Greu de definit o senzatie olfactiva are se manifesta ca una gustativa..De fapt i-am simtit gustul..Din toata sala aceea de oameni, in intunericul acela, i-am simtit gustul-mireasma..Avea un fel de gust de lapte amestecat cu piatra arsa..Nu stiu cum sa-l descriu, dar asta ar fi senzatia echivalenta..Lapte si piatra arsa..N-am baut niciodata lapte cu piatra arsa, dar in fine..

Nu mai retin nimic din filmul care rula atunci (Rocco si fratii sai) cu Alain Delon (care era denumit ironic paronimic pe vremea aia Alain Beton sau Alain DeLemn ).

Fapt este ca n-am vazut nimic din film.Tot timpul am cautat s-o zaresc in intuneric, undeva in sala..Si tot timpul filmului i-am simtit gustul fetei aceleia..Pana la urma s-a terminat filmul, s-au aprins luminile si..am zarit-o.
Era si ea in sala, la cateva randuri in fata si lateral, pe diagonala opusa de unde stateam eu..

Uite-asa am ajuns sa asociez pana in ziua de azi poezia lui Eminescu cu un gust-mireasma de lapte si piatra arsa..

La 2008-05-25 18:00:07, Pacuraras a scris:

> Isi mai aminteste cineva ce subiecte a avut la BAC la limba si
> literatura romana?
> Io am dat BAC-ul acum 20 de ani..Am avut 2 subiecte:
> 1. comentariu la "Sara pe deal" si
> 2. de analizat si de comentat programul Daciei literare, cu exemple
> din operele aderentilor la acest curent.
>
> Nu-mi mai amintesc foarte clar ce-am scris la subiectul 2 dar imi
> amintesc destul de bine ce-am scris la subiectul 1...
>
> Pe vremea aia aveam o iubita dintr-un sat de catre Reghin..Tot
> comentariul de la BAC l-am scris cu gandul la fata aceea..
> Imi amintesc ca am scris despre asociarea emotiilor cu stimulii
> vizuali si auditivi din poezie..Despre cum suna buciumul cu jale,
> despre cum scartaie-n vant cumpana de la fantana, cum suna toaca si
> cum bate clopotul,...
>
> Si-mi amintesc foarte bine ca am scris despre un fel de decupaj
> cvasi-cinematografic, avant la lettre..Am zis ca decupajul se face cu
> coasa..Adica imaginea aia a oamenilor osteniti cu coasa-n spinare e
> utilizata pt. a evidentia coasa ca un instrument de decupaj (pentru
> ca taie, asta-i atributul asociat).
>
> Adica sustineam io acolo, ca peisajul inramat in tabloul vivant care
> este poezia este de fapt decupat cu coasa..Oamenii mergand pe culmea
> dealului cu coasa-n spinare, coasa se agata de o bucata din
> catapeteasma cerului din fundal si asa, incet incet, pe masura ce
> oamenii merg, coasa decupeaza cadrul..Panza care-i pusa in tablou..
>
> Asa cum am zis, tot timpul cat am scris despre poezie am avut inaintea
> ochilor pe fata aceea pe care o iubeam atunci..Pana si peisajul din
> poezie il asociam cu peisajele de la ea din sat..Satul ei este intr-o
> zona foarte faina, inconjurat din 3 parti de dealuri impadurite si
> deschis pe-o parte catre o lunca..
>
> Ca sa fiu sincer, in lucrarea mea de BAC nici n-am scris despre poezie
> ci am scris de fapt despre gagica mea si despre satul ei...
> Cum se va vedea , cred ca n-a observat nimeni, pt. ca am luat o nota
> mare..Sau poate ca poezia era chiar despre gagica mea de-atunci si
> chiar despre satul ei, pentru ca prea se potriveau toate..
>
> Buun..Dupa ce-am iesit de la examen am stat si m-am gandit...Si m-am
> speriat ca am fost prea deplasat la chestia cu coasa..M-am gandit ca
> voi fi depunctat..Da n-am fost..
> Despre chestia cu decupajul cinematografic si despre imaginile filmice
> la Eminescu..Hmmm..Ati vazut cum e sugerata in filmele de astazi
> trecerea anilor? Prin miscarea norilor, data pe repede inainte..Adica
> exact cum zicea Poetul ca trec anii "ca nouri lungi pe sesuri"
>
> Pe vremea aceea Eminescu era, printre noi elevii, un personaj foarte
> viu si prezent...
> De fapt il barfeam cam cum este barfita acum o vedeta media..Se vorbea
> cu acea curiozitate a tinerilor netrecuti prin viata despre iubirea
> lui cu Veronica, amanuntele despre viata lui Eminescu din cartea lui
> Calinescu erau vehiculate soptit, ca niste taine...
> Nu era numai Eminescu in situatia asta..Si Nichita era un personaj
> foarte prezent in discutiile elevilor, dar oricum, in cazul acestui
> Poet eram contemporanii lui..
>
> Toata scoala a vuit cand un coleg mai deshucheat dintr-o clasa
> paralela a intrebat la ora de romana daca e adevarat ca Eminescu a
> murit de sifilis..Profesoara, doamna M. a spus ca nu-i adevarat, a
> izbucnit in plans si a iesit din clasa..Vestea depre aceasta
> intamplare s-a raspandit ca focul printre elevii scolii..
> Eminescu era un personaj prezent..Si mai este..Si va mai fi..
>
> Dar sa revin la subiectul de la BAC..Ca sa vezi cum se leaga toate in
> viata asta: de la emotiile asociate cu stimuli senzoriali si pana la
> decupajul cinematografic..
>
> Dupa ce-am intrat la facultate, mi s-au despartit drumurile de fata
> despre care am scris io la BAC ( sau despre care a scris Eminescu in
> Sara pe deal, ca nu nici pana in ziua de azi nu am reusit sa
> stabilesc exact ).
>
> Fiecare faceam scoala in alt centru universitar..
> Am pierdut orice legatura timp de vreo 3 ani..Intr-o vacanzta venind
> in orasul meu, am mers la cinema..M-am asezat pe un loc, s-au stins
> luminile..A inceput filmul..Si dintr-o data, in intunericul
> acela..i-am simtit gustul..
>
> Hmm..Cum sa zic io..Fata aceea avea un fel de gust--mireasma..Greu de
> definit o senzatie olfactiva are se manifesta ca una gustativa..De
> fapt i-am simtit gustul..Din toata sala aceea de oameni, in
> intunericul acela, i-am simtit gustul-mireasma..Avea un fel de gust de
> lapte amestecat cu piatra arsa..Nu stiu cum sa-l descriu, dar asta ar
> fi senzatia echivalenta..Lapte si piatra arsa..N-am baut niciodata
> lapte cu piatra arsa, dar in fine..
>
> Nu mai retin nimic din filmul care rula atunci (Rocco si fratii sai)
> cu Alain Delon (care era denumit ironic paronimic pe vremea aia Alain
> Beton sau Alain DeLemn ).
>
> Fapt este ca n-am vazut nimic din film.Tot timpul am cautat s-o zaresc
> in intuneric, undeva in sala..Si tot timpul filmului i-am simtit
> gustul fetei aceleia..Pana la urma s-a terminat filmul, s-au aprins
> luminile si..am zarit-o.
> Era si ea in sala, la cateva randuri in fata si lateral, pe diagonala
> opusa de unde stateam eu..
>
> Uite-asa am ajuns sa asociez pana in ziua de azi poezia lui Eminescu
> cu un gust-mireasma de lapte si piatra arsa..
>

Nu stiu altii cum sint, dar eu, citind relatarea lui Pacuraras plus efuziunile admirative care au urmat-o, devin absolut convins ca e ceva gresit in invatamintul romanesc cu referire la limba si literatura romana in anii de liceu. Marturie stau generatiile ale caror gust artistic si simt critic au fost iremediabil compromise, y compris generatiile lui pacuraras, moroianu si roxana.

Nu am citit prea multe comentarii, s-ar putea sa repet ce-au spus altii. Ideea de a oferi candidatilor la oral texte ad-hoc pe care sa le interpreteze este buna in intentia ei. Alegerea textelor (din Scheele, Tismaneanu) e discutabila, efectul cert fiind ca la anu' candidatii vor veni inarmati cu platitudini pro-europene si anti-comuniste invatate pe dinafara.

Io, cind eram de virsta aia, stiam precis ce nota voi lua la un examen, teza, olimpiada, admitere, bac, etc. Stiam ca am facut tot mai putin punctul c) la problema 2) si punctul b) la problema 4), deci ca voi lua un 9. Sau 9.35, sau 8.85, etc. La romana era cel mai simplu: ori ai stiut subiectul, ori nu. Cum naiba sa greseti punctul d) la "Sara pe deal"?

Am avut odata ocazia sa dau un GMAT, fara nici o pregatire, fara sa am macar habar ce-i aia, cu ce se maninca. Erau 6 sectiuni, fiecare de cite 30 de minute. La sfirsitul celor 30 de minute sectiunea iti era smulsa neceremonios din miini, si urmatoarea iti era bagata sub nas.

Sectiunea cea mai interesanta a fost prima: aveam trei texte, de 1+1/2 pagini fiecare (pagina A4). Primul text era despre Imperiul Bizantin intre 650 si 750, al doilea despre neutrinii din fizica, iar al treilea despre viata unei mezzo-soprane de pe la 1700, Lucia si mai nu stiu cum. Dupa texte urmau intrebari (din text) stil multiple-choice.

Sint sigur ca am rezolvat perfect Imperiul Bizantin, pentru ca la fiecare intrebare ma intorceam la text, il reciteam, etc. Intrebarile nu erau deloc simple sau evidente, trebuia sa fi <<inteles>> textul citit in totalitatea lui, in toate conexiunile sale. Cind m-am uitat la ceas, dezastru! Trecusera 25 de minute! Sectiunea nu neutrinii n-am mai citit-o ci am trecut direct la intrebari bazat pe cunostintele mele de fizica. Iar pe Lucia am dat-o dracului!

Pina la urma n-am facut chiar rau pe total, am recuperat cred la sectiunile de aritmetica (aritmetica la propriu, nu fac misto). Sectiunile astea erau de vreo 45 de intrebari (remember! 30 minute.) Despre cum erau sectiunile astea, cu alta ocazie.

Insa faptul ca n-am facut rau l-am aflat de-abia a doua zi.

Examenul ala a fost primul examen din viata mea de la care am iesit fara sa stiu ce am facut, nu cit am luat, dar nici macar daca l-am trecut sau nu!

P.S. Pacuraras, chestia asta cu gustul primei fete pe care un baiat adolescent pune mina (crezindu-se cel mai norocos om din lume), cu gustul de lapte, de fin, in fine, ceva rural, este un loc comun cit casa! Am mai citit-o de cel putin 20 de ori, in diversi autori romani si straini. Se pare ca asta este impresia majoritatii. Si eu tot gust de lapte am simtit... :-)))

Bine, bine - dar ce te faci daca eu, care am alergie la lactoza, am simtit acelasi gust ?
Ihm ?

La 2008-05-25 21:08:54, Robin a scris:

> Nu stiu altii cum sint, dar eu, citind relatarea lui Pacuraras plus
> efuziunile admirative care au urmat-o, devin absolut convins ca e ceva
> gresit in invatamintul romanesc cu referire la limba si literatura
> romana in anii de liceu. Marturie stau generatiile ale caror gust
> artistic si simt critic au fost iremediabil compromise, y compris
> generatiile lui pacuraras, moroianu si roxana.
>
> Nu am citit prea multe comentarii, s-ar putea sa repet ce-au spus
> altii. Ideea de a oferi candidatilor la oral texte ad-hoc pe care sa
> le interpreteze este buna in intentia ei. Alegerea textelor (din
> Scheele, Tismaneanu) e discutabila, efectul cert fiind ca la anu'
> candidatii vor veni inarmati cu platitudini pro-europene si
> anti-comuniste invatate pe dinafara.
>
> Io, cind eram de virsta aia, stiam precis ce nota voi lua la un
> examen, teza, olimpiada, admitere, bac, etc. Stiam ca am facut tot mai
> putin punctul c) la problema 2) si punctul b) la problema 4), deci ca
> voi lua un 9. Sau 9.35, sau 8.85, etc. La romana era cel mai simplu:
> ori ai stiut subiectul, ori nu. Cum naiba sa greseti punctul d) la
> "Sara pe deal"?
>
> Am avut odata ocazia sa dau un GMAT, fara nici o pregatire, fara sa am
> macar habar ce-i aia, cu ce se maninca. Erau 6 sectiuni, fiecare de
> cite 30 de minute. La sfirsitul celor 30 de minute sectiunea iti era
> smulsa neceremonios din miini, si urmatoarea iti era bagata sub nas.
>
> Sectiunea cea mai interesanta a fost prima: aveam trei texte, de 1+1/2
> pagini fiecare (pagina A4). Primul text era despre Imperiul Bizantin
> intre 650 si 750, al doilea despre neutrinii din fizica, iar al
> treilea despre viata unei mezzo-soprane de pe la 1700, Lucia si mai nu
> stiu cum. Dupa texte urmau intrebari (din text) stil multiple-choice.
>
> Sint sigur ca am rezolvat perfect Imperiul Bizantin, pentru ca la
> fiecare intrebare ma intorceam la text, il reciteam, etc. Intrebarile
> nu erau deloc simple sau evidente, trebuia sa fi <<inteles>> textul
> citit in totalitatea lui, in toate conexiunile sale. Cind m-am uitat
> la ceas, dezastru! Trecusera 25 de minute! Sectiunea nu neutrinii n-am
> mai citit-o ci am trecut direct la intrebari bazat pe cunostintele
> mele de fizica. Iar pe Lucia am dat-o dracului!
>
> Pina la urma n-am facut chiar rau pe total, am recuperat cred la
> sectiunile de aritmetica (aritmetica la propriu, nu fac misto).
> Sectiunile astea erau de vreo 45 de intrebari (remember! 30 minute.)
> Despre cum erau sectiunile astea, cu alta ocazie.
>
> Insa faptul ca n-am facut rau l-am aflat de-abia a doua zi.
>
> Examenul ala a fost primul examen din viata mea de la care am iesit
> fara sa stiu ce am facut, nu cit am luat, dar nici macar daca l-am
> trecut sau nu!
>
> P.S. Pacuraras, chestia asta cu gustul primei fete pe care un baiat
> adolescent pune mina (crezindu-se cel mai norocos om din lume), cu
> gustul de lapte, de fin, in fine, ceva rural, este un loc comun cit
> casa! Am mai citit-o de cel putin 20 de ori, in diversi autori romani
> si straini. Se pare ca asta este impresia majoritatii. Si eu tot gust
> de lapte am simtit... :-)))
>
>

oi fi tu exceptional la matematica dar nu ai simtul frumosului poeziei, prozei, probabil nici al artelor vizuale, n-asa?


La 2008-05-25 21:08:54, Robin a scris:

> Nu stiu altii cum sint, dar eu, citind relatarea lui Pacuraras plus
> efuziunile admirative care au urmat-o, devin absolut convins ca e ceva
> gresit in invatamintul romanesc cu referire la limba si literatura
> romana in anii de liceu. Marturie stau generatiile ale caror gust
> artistic si simt critic au fost iremediabil compromise, y compris
> generatiile lui pacuraras, moroianu si roxana.
>
> Nu am citit prea multe comentarii, s-ar putea sa repet ce-au spus
> altii. Ideea de a oferi candidatilor la oral texte ad-hoc pe care sa
> le interpreteze este buna in intentia ei. Alegerea textelor (din
> Scheele, Tismaneanu) e discutabila, efectul cert fiind ca la anu'
> candidatii vor veni inarmati cu platitudini pro-europene si
> anti-comuniste invatate pe dinafara.
>
> Io, cind eram de virsta aia, stiam precis ce nota voi lua la un
> examen, teza, olimpiada, admitere, bac, etc. Stiam ca am facut tot mai
> putin punctul c) la problema 2) si punctul b) la problema 4), deci ca
> voi lua un 9. Sau 9.35, sau 8.85, etc. La romana era cel mai simplu:
> ori ai stiut subiectul, ori nu. Cum naiba sa greseti punctul d) la
> "Sara pe deal"?
>
> Am avut odata ocazia sa dau un GMAT, fara nici o pregatire, fara sa am
> macar habar ce-i aia, cu ce se maninca. Erau 6 sectiuni, fiecare de
> cite 30 de minute. La sfirsitul celor 30 de minute sectiunea iti era
> smulsa neceremonios din miini, si urmatoarea iti era bagata sub nas.
>
> Sectiunea cea mai interesanta a fost prima: aveam trei texte, de 1+1/2
> pagini fiecare (pagina A4). Primul text era despre Imperiul Bizantin
> intre 650 si 750, al doilea despre neutrinii din fizica, iar al
> treilea despre viata unei mezzo-soprane de pe la 1700, Lucia si mai nu
> stiu cum. Dupa texte urmau intrebari (din text) stil multiple-choice.
>
> Sint sigur ca am rezolvat perfect Imperiul Bizantin, pentru ca la
> fiecare intrebare ma intorceam la text, il reciteam, etc. Intrebarile
> nu erau deloc simple sau evidente, trebuia sa fi <<inteles>> textul
> citit in totalitatea lui, in toate conexiunile sale. Cind m-am uitat
> la ceas, dezastru! Trecusera 25 de minute! Sectiunea nu neutrinii n-am
> mai citit-o ci am trecut direct la intrebari bazat pe cunostintele
> mele de fizica. Iar pe Lucia am dat-o dracului!
>
> Pina la urma n-am facut chiar rau pe total, am recuperat cred la
> sectiunile de aritmetica (aritmetica la propriu, nu fac misto).
> Sectiunile astea erau de vreo 45 de intrebari (remember! 30 minute.)
> Despre cum erau sectiunile astea, cu alta ocazie.
>
> Insa faptul ca n-am facut rau l-am aflat de-abia a doua zi.
>
> Examenul ala a fost primul examen din viata mea de la care am iesit
> fara sa stiu ce am facut, nu cit am luat, dar nici macar daca l-am
> trecut sau nu!
>
> P.S. Pacuraras, chestia asta cu gustul primei fete pe care un baiat
> adolescent pune mina (crezindu-se cel mai norocos om din lume), cu
> gustul de lapte, de fin, in fine, ceva rural, este un loc comun cit
> casa! Am mai citit-o de cel putin 20 de ori, in diversi autori romani
> si straini. Se pare ca asta este impresia majoritatii. Si eu tot gust
> de lapte am simtit... :-)))
>
>