...dar la fel de dureros este pentru o tara in treaga sa suporte hachitele, fitele si aerele unei trupe care se vrea de primadone dar care nu sunt deocamdata decat copii de cor.
Si domnule Chivu, am auzit corul de fluieraturi al tribunelor italiene, ba chiar si o expresie neortodoxa, pardon catolica, la ultimul meci al Italiei cu Ucraina cat timp scorul a fost 0-0 asa ca nu ne mai aburiti atat cu chestia aia ca pe alte meridianennu se intampla ce ati patit dumneavoastra.
Inteleg sa va luati apararea, dar nu ne credeti pe noi tampiti numai pentru ca dumneavoastra fotbalistii sunteti platiti cu sumele acelea astronomice.
Si haideti sa va mai spun ceva. Fenomenul forbalistic exista si subzista numai si numai din cauza ca se duc pe stadioane oameni de ale caror asteptari va bateti joc prin indolenta pe care o manifestati la jocurile nationalei in raport cu prestatiile pe care le aveti la cluburi.
Va feriti cumva oasele la nationala pentru ca grosul banilor il luati de la cluburi iar in cazul accidentarilor, deci al inactivitatii sportive, incasarile dumneavoastra ar fi mai mici ?
Impresia aceasta este si de aici si lansarea acestei intrebari.
Pentru ca declaratiile dumneavoastra ca jucati pentru noi si pentru tara deocamdata nu au acoperire faptica prin rezultate de foarte multi ani.
Nu pentru noim jucati, jucati pentru contractele pe care le-ati incheiat cu angajatorii pentru ca nu sunteti decat niste muncitori ca oricare altii.
Proiectele mele nu le fac neaparat pentru tara, le fac pentru ca aia stiu sa fac si pentru ca de pe urma lor imi asigur traiul.
Exact ce faceti si dumneavoastra fotbalistii.
Eu sau colegii mei daca gresim un proiect, platim scump.
Dumneavoastra daca ratati si anul acesta calificarea veti zambi in continuare ingenuu domnule Chivu, nu se darama lumea....veti fi bine platit de clubul din Roma in continuare.
Ei bine, aici e diferenta.
Va judec asa de aspru pentru ca nu-mi iese din minte o scena de dupa dezastrul acela cu Yugoslavia la Bucuresti, 4-6.
Era o extrema stanga, talentat baiat, Costica Zanfir parca, jucase si el in acel meci.
Ei bine, a doua zi de dimineata, acest fotbalist, beat muci , se pupa in vazul lumi cu o femeie abia tinandu-si echilibrul rezemat de zidul Hanului lui Manuc.
Am trait atunci un adevarat sentiment de frustrare si totodata de manie ca pe el nici in ghioaga nu-l durea de amaraciunea noastra. In loc sa stea ascuns macar doua zile in casa el isi traia viata la indiferenta si alcoolemie maxima.
Exact acelasi sentiment il trezeste in mine si generatia dumneavoastra |