<crestinismul a vorbit prea mult despre "spirit". in nici o perioada din istorie, el n-a fost mai acaparator. daca astazi el este compromis ,nu trebuie sa ne gandim numai la atacurile vitalismului, ci mai cu seama la justificarea indirecta a mizeriei prin mirajul conditiei paradisiace. atata vreme cat va ma exista un singur om sarac , va trebui sa pronuntam cuvantul "spirit" cu jena si cu remuscare. mizeria compromite spiritul, precum moartea idealismul. Isus a facut o revolutie de jos; el a voit sa-i duca, insa, prea sus. si in parte a reusit, caci altcum nu se explica de ce oamenii au uitat sa-i ceara painea dea de toate zilele si au apucat de drumul nefiresc al spiritului. Isus si-a purtat aderentii prea departe si a pacatuit prin aceasta impotriva mediocritatii genului uman. oamenii n-au asteptat niciodata mai mult decat revelatia paradisului terestru. Isus le-a oferit unul prea indepartat, reusind numai sa incerce rezistenta umana intr-o deceptie divina>
un citat dintr-un articol publicat in vremea in anul 1935 intitulat
< crestinismul si scandalul care l-a adus pe lume>
ce timpuri si ce oameni! astazi oare cum stau lucrurile? |