Ziua Logo
  19:12, luni, 18 ianuarie 2021
 Cauta:  
  Detalii »

Editorial

2007-11-13
Aya din Bucuresti (...@yahoo.com, IP: 193.226.121...)
2007-11-13 18:25
RISC DE SECURITATE NATIONALA (5): ROMANIA, TINTA UNEI DEZINFORMARI- QUI PRODEST ?

Sigur ca apare legitima intrebare: cui ar folosi reusita acestui scenariu- dezvoltarea dezinformarii care ar duce la instalarea haosului si, foarte repede, la dezmembrarea teritoriala a Romaniei? E posibil asa ceva, cu un stat membru UE?
In opinia mea, succesul senariului (cu urmarile mentionate) ar putea folosi, in mod egal, Germaniei si Rusiei (de ce nu, si Ucrainei).
Iata, pas cu pas, de ce.
Pana si asa-zisa Europa integrata- sa-i spunem, generic, de tip Maastricht- are viziuni diferite despre ea.
Disputa s-a acutizat in anii’ 90 cand Jaques Chirac si-a declarat angajamentul fata de o “Europa a natiunilor” iar Helmuth Kohl a replicat in “Le Monde” ca exercitarea puterii de catre statele nationale suverane “nu e un sistem care sa fi functionat in Europa”. Romania (SI prin amplasamentul sau continental) s-a aflat mereu intr-un spatiu de competitie.
Dupa caderea Zidului Berlinului si dupa ce, formal, razboiul rece a incetat, in Europa s-au conturat trei spatii (geo)politice: Europa Occidentala, Europa Rasariteana (practic, spatiul european dintre granitele fostei URSS) si zona dintre acestea, Europa centrala (subliniez, spatiu geopolitic).
Marea tendinta a fost mereu de a “distruge” aceasta zona, acest spatiu geopolitic (Europa Centrala, repet, ca spatiu geopolitic) in ideea refacerii unei divizari bipolare a Europei intre o Germanie puternica si o Rusie care ramane o putere (nu doar!) nucleara.
Iata, deci, ca stricta raportare la “spatiul UE”, fara a vedea “mesaje in mesaje”, ca sa folosesc o metafora, nu ajuta la sesizarea unor adevaruri ascunse dar puternic determinante pentru actiuni.
Revin la spatiul geopolitic (care, orice ar spune oricine, in opinia mea, ramane si dupa integrarea Romaniei in UE) numit Europa centrala- din care Romania face parte.
Oricine poate observa (din perspectiva vizatei divizari bipolare) ca Romania e un stat care, prin dimensiunile sale, prin numarul de locuitori si prin AMPLASAMENTUL sau central, “incurca” orice idee de suprematie (prin bipolaritate sau altfel).
Pe de o parte, incurca Rusia- pe de alta parte, incurca Germania (data fiind viziunea sa federalista asupra Europei, in speta asupra Europei integrate).
Se observa usor ca marile conflicte care au dus, dupa 1990, la divizare teritoriala (in Europa) au pornit de la pretexte etnice cu o puternica incarcatura emotionala, afectogena.
Pe fundalul unor evident alimentate dispute interetnice s-au aprins razboaie ciudat de repede.
Totul a legitimat interventia externa, apoi divizarea respectivelor teritorii sub pretextul unei mai bune supravegheri a situatiei.
E scenariul iugoslav (in spatiul iugoslav s-a desfasurat un scenariu aspru- pornindu-se de la o imensa dezinformare, care a capatat proportii autoalimentandu-se prin inflamarea spiritelor; mass media a jucat un rol foarte important).
In opinia mea, autorii respectivului scenariu (autorii dezinformarii) sunt “grupati” intr-o “echipa mixta” ruso-germana.
Ca, in ecuatie, au fost atrase forte NATO (si “carne de tun” americana, ca si in al doilea razboi mondial) e cu totul altceva.
Ca au fost si puternic-atractive (ca si in cazul “atragerii” fortelor NATO) motivatii economice, iar e altceva.
Dar scenariul- “creierul dezionformarii”- imi pare evident ca a fost “mixt” (ruso-german).
Nu pare ciudat ca unicul stat care a fost “intarit” in urma evenimentelor din 1989, a fost Germania, Zidul Berlinului cazand sub “bagheta magica” a lui Gorbaciov (expresia a facut cariera in epoca)?
Gorbaciov a fost, ca si Putin, inalt ofiter KGB (o perioada, a fost chiar seful KGB, lucru mai putin vehiculat- eu l-am retinut).
Dezmembrarea fostei URSS (facuta tot sub bagheta sa- atunci a inceput totul) a adus, doar aparent paradoxal, o imensa putere Rusiei (majoritatea celorlalte foste republici sovietice- ma refer acum, in contextul acestui comentariu, la cele din Europa) ramanand, intr-un fel sau altul, dependente de Moscova.
Ce este Putin daca nu un fost spion KGB (cu functie foarte importanta in serviciile anilor ‘90- nemaicontand “rebotezarea” acelei institutii)?
Unde a “spionat” Putin?
La Berlin, in perioada STASI- de care KGB a fost foarte legat.
Mai in gluma, mai in serios, totdeauna m-am intrebat al cui spion a fost, de fapt, Putin, cu atat mai mult cu cat nu foarte demult s-a dovedit ca o buna parte a arhivei KGB (cea mai “speciala”) se afla disimulata, de fapt, in arhivele STASI (la care, foarte “ciudat”, de la venirea Angelei Merkel- crestin democrata!- la putere, nu mai are nimeni acces decat in baza unor imputerniciri care nu se prea obtin pentru cercetatorii “obisnuiti”, pentru omul de rand nemaipunandu-se problema).
“Escala” pe “ruta” Moscova- Berlin se face la Kiev!
Astfel ca multe, foarte multe dintre “demersurile” comune (deloc fatise!) moscovito-berlineze au o perfecta “fata occidentala” in urma plasarii lui Iuscenko in jiltul nr.1 al Ucrainei.
Iata, deci, cum arata “harta” intereselor si cum se realizeaza actiunile bine disimulate.
In Romania, scenariul iugoslav a fost ratat la inceputul anilor ‘90 din diverrse motive. Dar, probabil, cel mai important a fost acela ca populatia Romaniei a reactionat atipic.
A fost ratat si ulterior.
Autorii scenariului, insa, pluseaza pe el- orice s-ar spune, s-a dovedit ca motivatia emotionala e deosebit de puternica si de eficienta.
Odata Romania “federalizata” (de fapt, dezmembrata) planul de construire a unei Europe federale (visul Germaniei) ar deveni usor realitate. Iar “cooperarea” fructuoasa intre Moscova si Berlin s-ar adanci.
Poate parea ciudat- sau excesiv- ce afirm acum, dar, de capacitatea Romaniei, acum membra UE, de a-si conserva integritatea si a rezista tentativelor de dezmembrare, urmare a aplicarii diverselor scenarii, intre care cele cu potential afectogen sunt deosebit de periculoase, tine, in mare masura, conservarea unei Europe a statelor natiune, in care puterea sa nu fie concetrata, excesiv, in mana unor organisme extrem de usor de influentat de UNICUL STAT MARE care ar ramane, IN PERSPECTIVA in Europa comunitara: Germania.
Spun asta - si adaug, in perspectiva, dar nu foarte indepartata- privind cu ingrijorare catre Anglia, de exemplu, unde se fac pasi mici catre dezmembrare teritoriala (deocamdata, prin ideea de parlamente locale peste tot; am fost in Anglia in vara si m-am ingrozit auzind un lucru fata de care englezii- care si-au pierdut, in mare masura, “anticorpii nationali”, dupa multi ani de “stare de vedeta”- nu manifestau nici un interes; stirea era, aparent, banala: in Tara Galilor se pregateste psihologic populatia pentru un referendum care ar urma sa aiba loc in 10 ani -subliniez, in 10 ani!- prin care cetatenii ar fi consultati in legatura cu “desprinderea”- formularea era mult mai invaluitoare, dar fondul acesta era- de Regatul Unit!).
Ma uit cu ingrijorare catre Spania (se stie ce miscari exista- desi nu se face valva inca- in zona basca).
Despre Belgia, ce sa mai vorbim!
Acolo, lucrurile au inceput sa devina evidente- si, iata, presiunile vin dinspre flamanzi (pe fond, germanici!).
De altfel, acest aspect nu ma mira caci in anii ‘90, modelul Europei federale fusese definit de UCD sub forma unui “nucleu dur” german cu asocierea tarilor Benelux.
Lui i-a fost opus, modelul franco-britanic, antifederalist (al Europei natiunilor, statelor-natiune).


« Rezultatele cautarii

     « Comentariu anterior     Ultimul comentariu »

     « Toate comentariile



Pentru a putea posta un comentariu trebuie sa va autentificati.


Cauta comentariul care contine:   in   
 Top afisari / comentarii 
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2021 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.00779 sec.