Ziua Logo
  06:57, duminica, 25 august 2019
 Cauta:  
  Detalii »

Editorial

2006-12-16
gheorghe vlasceanu din bucuresti (...@yahoo.com, IP: 89.136.124...)
2006-12-16 20:30
davidescu

Sunt de acord.
Ati uitat un al adevar, valabil oriunde. Alienarea fata de propria identitate in lumea banului.
Mi-aduc aminte, copil fiind, cum mama, in ziua de leafa a tatei, ma punea sa caut pe sub pat daca nu cumva mai gaseam vreun leu, cazut din buzunare, pentru a ne lua piine.
Mi-aduc aminte, copil fiind si neavind bani pentru a-mi lua mere dulci, din acelea varatice, care iti faceau buzele galbene, cum pindeam vreun alt copil, acre arunca cite un cotor pe linga vreo bordura de trotuar. Ma faceam ma leg la sireturi si palmam cu rusine acel cotor de mar din praf. Ma ascundeam, il frecam de camasa si nu mi se parea nimic mai dulce decit acel gust teribil de dorit. Imi facusem pofta de copil.
Mi-aduc aminte, copil fiind, venind odata de la pescuit si acasa la bunici nu era nimeni. Erau la cimp. Mi-era o foame de lup. Ce sa maninci cind toata casa era incuiata. Cu greu am reusit sa trag foraibarul de la un geam al unei bucatarii de vara unde am gasit un porumb copt, pe o polita. Era atit de uscat incit trebuia sa tin in gura mai mult timp boabele acelea de taciune pentru a le putea rontai. Si nu aveam decit 6 ani.
"Foamea" ne va impinge spre o noua cultura. Nu foamea fizica ci foamea de upgradare a unui mod de viata, greu de invins, fiind poate cel mai traditionalist popor al Europei. Si poate ca asta e sansa noastra. Exista insa o mare capacitate de adaptare a acestei natii sfinte de romani. Asta e o sansa pe care n-o putem rata. Sansa acestei "foame".

Seherezada din din 1001 de Zile (...@yahoo.com, IP: 81.64.182...)
2006-12-16 21:46
vlasceanu

La 2006-12-16 20:30:49, gheorghe vlasceanu a scris:

> Sunt de acord.
> Ati uitat un al adevar, valabil oriunde. Alienarea fata de propria
> identitate in lumea banului.
> Mi-aduc aminte, copil fiind, cum mama, in ziua de leafa a tatei, ma
> punea sa caut pe sub pat daca nu cumva mai gaseam vreun leu, cazut din
> buzunare, pentru a ne lua piine.
> Mi-aduc aminte, copil fiind si neavind bani pentru a-mi lua mere
> dulci, din acelea varatice, care iti faceau buzele galbene, cum
> pindeam vreun alt copil, acre arunca cite un cotor pe linga vreo
> bordura de trotuar. Ma faceam ma leg la sireturi si palmam cu rusine
> acel cotor de mar din praf. Ma ascundeam, il frecam de camasa si nu mi
> se parea nimic mai dulce decit acel gust teribil de dorit. Imi facusem
> pofta de copil.
> Mi-aduc aminte, copil fiind, venind odata de la pescuit si acasa la
> bunici nu era nimeni. Erau la cimp. Mi-era o foame de lup. Ce sa
> maninci cind toata casa era incuiata. Cu greu am reusit sa trag
> foraibarul de la un geam al unei bucatarii de vara unde am gasit un
> porumb copt, pe o polita. Era atit de uscat incit trebuia sa tin in
> gura mai mult timp boabele acelea de taciune pentru a le putea rontai.
> Si nu aveam decit 6 ani.
> "Foamea" ne va impinge spre o noua cultura. Nu foamea fizica ci
> foamea de upgradare a unui mod de viata, greu de invins, fiind poate
> cel mai traditionalist popor al Europei. Si poate ca asta e sansa
> noastra. Exista insa o mare capacitate de adaptare a acestei natii
> sfinte de romani. Asta e o sansa pe care n-o putem rata. Sansa acestei
> "foame".
>

Seherezada din din 1001 de Zile (...@yahoo.com, IP: 81.64.182...)
2006-12-16 21:53
repet, vlasceanu

imi place cum scrii, ai o sinceritate cruda si nuda, se vede toata in textul tau.

vad acel foraiber, mi-ai amintit de acel obiect din fier, frumos in simplitatea si utiliatea lui doar pentru functia lui si pentru nimic altceva.

de-acum incolo, cind voi minca un mar, la momentul cind voi ajunge la cotor, inainte de a-l devora, ma voi gindi la tine. Va fi deseori.

Sarbatori fericite, si mult noroc, tie si familiei tale !

xray (...@yahoo.com, IP: 72.52.142...)
2006-12-17 04:36
Re: repet, vlasceanu Definitely! :-)))

La 2006-12-16 21:53:53, Seherezada a scris:

> imi place cum scrii, ai o sinceritate cruda si nuda, se vede toata in
> textul tau.
>
> vad acel foraiber, mi-ai amintit de acel obiect din fier, frumos in
> simplitatea si utiliatea lui doar pentru functia lui si pentru nimic
> altceva.
>
> de-acum incolo, cind voi minca un mar, la momentul cind voi ajunge la
> cotor, inainte de a-l devora, ma voi gindi la tine. Va fi deseori.
>
> Sarbatori fericite, si mult noroc, tie si familiei tale !
>

Ce e al tau, e al tau, Seherezado! Tre sa recunosc ca ai gusturi! :-))) Nu e de mirare ca iti place Vlasceanu.

Da-mi voie sa-ti ofer, ca cadou de... nah, am uitat cum ii zice... da'ntelegi tu ca iti merge gura bine, o perla rarissima semnata, cum altfel,

Gheorgheeeee Vlaassssssceanuuuuuuu.

O gasesti uite-acilea:
http://www.ziua.ro/f.php?data=2004-12-18&thread=165404&id=204851

Spor la lectura! :-)))))))

p.s sa-ti zic un secret. de fapt nu-l cheama asa, asta e numele lui de artist. ;-)

Giculica zbanghiul-turbat din Lumea de Apoi, acolo unde merg sufletele dupa moartea trupului. (...@yahoo.com, IP: 213.157.178...)
2006-12-17 12:07
Re: davidescu / Si io-s de acord, cu madam Seherazada scrii frumos si sincer nene Ghe. V!

.La 2006-12-16 20:30:49, gheorghe vlasceanu a scris:

> Sunt de acord.
> Ati uitat un al adevar, valabil oriunde. Alienarea fata de propria
> identitate in lumea banului.
> Mi-aduc aminte, copil fiind, cum mama, in ziua de leafa a tatei, ma
> punea sa caut pe sub pat daca nu cumva mai gaseam vreun leu, cazut din
> buzunare, pentru a ne lua piine.
> Mi-aduc aminte, copil fiind si neavind bani pentru a-mi lua mere
> dulci, din acelea varatice, care iti faceau buzele galbene, cum
> pindeam vreun alt copil, acre arunca cite un cotor pe linga vreo
> bordura de trotuar. Ma faceam ma leg la sireturi si palmam cu rusine
> acel cotor de mar din praf. Ma ascundeam, il frecam de camasa si nu mi
> se parea nimic mai dulce decit acel gust teribil de dorit. Imi facusem
> pofta de copil.
> Mi-aduc aminte, copil fiind, venind odata de la pescuit si acasa la
> bunici nu era nimeni. Erau la cimp. Mi-era o foame de lup. Ce sa
> maninci cind toata casa era incuiata. Cu greu am reusit sa trag
> foraibarul de la un geam al unei bucatarii de vara unde am gasit un
> porumb copt, pe o polita. Era atit de uscat incit trebuia sa tin in
> gura mai mult timp boabele acelea de taciune pentru a le putea rontai.
> Si nu aveam decit 6 ani.
> "Foamea" ne va impinge spre o noua cultura. Nu foamea fizica ci
> foamea de upgradare a unui mod de viata, greu de invins, fiind poate
> cel mai traditionalist popor al Europei. Si poate ca asta e sansa
> noastra. Exista insa o mare capacitate de adaptare a acestei natii
> sfinte de romani. Asta e o sansa pe care n-o putem rata. Sansa acestei
> "foame".
>

gheorghe vlasceanu din bucuresti (...@yahoo.com, IP: 89.136.124...)
2006-12-17 15:18
Re: davidescu / Si io-s de acord, cu madam Seherazada scrii frumos si sincer nene Ghe. V!

La 2006-12-17 12:07:51, Giculica zbanghiul-turbat a scris:

> .La 2006-12-16 20:30:49, gheorghe vlasceanu a scris:
>
> > Sunt de acord.
> > Ati uitat un al adevar, valabil oriunde. Alienarea fata de propria
> > identitate in lumea banului.
> > Mi-aduc aminte, copil fiind, cum mama, in ziua de leafa a tatei, ma
> > punea sa caut pe sub pat daca nu cumva mai gaseam vreun leu, cazut din
> > buzunare, pentru a ne lua piine.
> > Mi-aduc aminte, copil fiind si neavind bani pentru a-mi lua mere
> > dulci, din acelea varatice, care iti faceau buzele galbene, cum
> > pindeam vreun alt copil, acre arunca cite un cotor pe linga vreo
> > bordura de trotuar. Ma faceam ma leg la sireturi si palmam cu rusine
> > acel cotor de mar din praf. Ma ascundeam, il frecam de camasa si nu mi
> > se parea nimic mai dulce decit acel gust teribil de dorit. Imi facusem
> > pofta de copil.
> > Mi-aduc aminte, copil fiind, venind odata de la pescuit si acasa la
> > bunici nu era nimeni. Erau la cimp. Mi-era o foame de lup. Ce sa
> > maninci cind toata casa era incuiata. Cu greu am reusit sa trag
> > foraibarul de la un geam al unei bucatarii de vara unde am gasit un
> > porumb copt, pe o polita. Era atit de uscat incit trebuia sa tin in
> > gura mai mult timp boabele acelea de taciune pentru a le putea rontai.
> > Si nu aveam decit 6 ani.
> > "Foamea" ne va impinge spre o noua cultura. Nu foamea fizica ci
> > foamea de upgradare a unui mod de viata, greu de invins, fiind poate
> > cel mai traditionalist popor al Europei. Si poate ca asta e sansa
> > noastra. Exista insa o mare capacitate de adaptare a acestei natii
> > sfinte de romani. Asta e o sansa pe care n-o putem rata. Sansa acestei
> > "foame".
> >
>
>


« Rezultatele cautarii

     « Comentariu anterior     Comentariu urmator >     Ultimul comentariu »

     « Toate comentariile



Pentru a putea posta un comentariu trebuie sa va autentificati.


Cauta comentariul care contine:   in   
 Top afisari / comentarii 
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2019 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.00922 sec.