Eveniment

Dar faptele petrecute mi te-au edificat ca om.Ma bazez,ca intotdeauna pe flerul meu in a descoperi OMUl,si imi pare bine ca suntem,randunici ale aceluiasi stol.

PS.Cand eram copil,in bucataria casei mele parintesti,o bucatarie ce era moderna in anii 70 dar nu e cepasita nici in ziua de azi,deci in bucatarie isi avea cuib o randunica.
E impropriu spus una,pt ca de fapt erau o familie.
Cand avea pui,puii scoeau capul,infometatzi si galagiosi pt a cere mancare sau mai stiu eu ce pretentii mai aveau.
Taica-meu,batuse cu grija niste cuisoare si legase pe sub cuib un fel de plasutza de sarma,pt ca se intampla ca varul sa se decojeasca si cuibul,sa cada.
Legendele btranesti spuneau ca,randunica,daca o atingi,paraseste pt totdeauna cuibul si blesteama casa aceea,ba chiar se spunea ca i-ar pune foc,aducand jar in cioc.
Asa ca noi,ai casei,nici nu ne gandeam sa incalcam consemnul.
Cand era usa inchisa,era inchisa,insa cand o deschideai,daca randunica era afara sbura pe langa tine si se ducea la cuibul sau.
Cred ca-i era un pic incomod sa astepte dar se compensa cu asigurarea ca nici o pisica nu va atenta la cuibul ei.
Intr-a seara,o fata din vecini,a venit sa ceara nu mai stiu ce mamei mele.Si,din vora in vorba i-a picat ochii pe cuib,si pana sa apucam noi sa strigam "nu" mana ei s-a pornit si a mangaiat randunica pe spate.
Ca un fulger a zburat randunica,chiar in acea clipa de pe cuib.Am ramas incremenitzi,cu sperantza ca poate legenda nu-i adevarata.
De atunci insa,din acea clipa,randunica noastra nu s-a mai intors.Cuibul a stat,multa vreme,gol.
Niciodata o alta randunica nu si-a mai facut cuib la noi.
Nu am purtat pica acelei fete,pt ca fara voia ei s-a facut vinovata de indurerarea noastra.Dar mie,mi-a ramas pt totdeauna imprimat in mine,caracterul randunicii.
Zbor si singur,pt ca imi cunosc calea,dar cand zbor in stol,nu pot explica bucuria ca atate alte asemeni mie,zburam spre tzarile calde,fara a avea alt conducator decat,fiecare pe el personal,traseul suprapunandu-se de la sine..

La 2009-07-15 03:00:57, vida clara a scris:

> Dar faptele petrecute mi te-au edificat ca om.Ma bazez,ca intotdeauna
> pe flerul meu in a descoperi OMUl,si imi pare bine ca
> suntem,randunici ale aceluiasi stol.
>
> PS.Cand eram copil,in bucataria casei mele parintesti,o bucatarie ce
> era moderna in anii 70 dar nu e cepasita nici in ziua de azi,deci in
> bucatarie isi avea cuib o randunica.
> E impropriu spus una,pt ca de fapt erau o familie.
> Cand avea pui,puii scoeau capul,infometatzi si galagiosi pt a cere
> mancare sau mai stiu eu ce pretentii mai aveau.
> Taica-meu,batuse cu grija niste cuisoare si legase pe sub cuib un fel
> de plasutza de sarma,pt ca se intampla ca varul sa se decojeasca si
> cuibul,sa cada.
> Legendele btranesti spuneau ca,randunica,daca o atingi,paraseste pt
> totdeauna cuibul si blesteama casa aceea,ba chiar se spunea ca i-ar
> pune foc,aducand jar in cioc.
> Asa ca noi,ai casei,nici nu ne gandeam sa incalcam consemnul.
> Cand era usa inchisa,era inchisa,insa cand o deschideai,daca randunica
> era afara sbura pe langa tine si se ducea la cuibul sau.
> Cred ca-i era un pic incomod sa astepte dar se compensa cu asigurarea
> ca nici o pisica nu va atenta la cuibul ei.
> Intr-a seara,o fata din vecini,a venit sa ceara nu mai stiu ce mamei
> mele.Si,din vora in vorba i-a picat ochii pe cuib,si pana sa apucam
> noi sa strigam "nu" mana ei s-a pornit si a mangaiat randunica pe
> spate.
> Ca un fulger a zburat randunica,chiar in acea clipa de pe cuib.Am
> ramas incremenitzi,cu sperantza ca poate legenda nu-i adevarata.
> De atunci insa,din acea clipa,randunica noastra nu s-a mai
> intors.Cuibul a stat,multa vreme,gol.
> Niciodata o alta randunica nu si-a mai facut cuib la noi.
> Nu am purtat pica acelei fete,pt ca fara voia ei s-a facut vinovata de
> indurerarea noastra.Dar mie,mi-a ramas pt totdeauna imprimat in
> mine,caracterul randunicii.
> Zbor si singur,pt ca imi cunosc calea,dar cand zbor in stol,nu pot
> explica bucuria ca atate alte asemeni mie,zburam spre tzarile
> calde,fara a avea alt conducator decat,fiecare pe el personal,traseul
> suprapunandu-se de la sine..
>
Multumesc pentru ce ? A impartit cu tine banii furati ?

La 2009-07-15 06:24:12, FB a scris:

> La 2009-07-15 03:00:57, vida clara a scris:
>
> > Dar faptele petrecute mi te-au edificat ca om.Ma bazez,ca intotdeauna
> > pe flerul meu in a descoperi OMUl,si imi pare bine ca
> > suntem,randunici ale aceluiasi stol.
> >
> > PS.Cand eram copil,in bucataria casei mele parintesti,o bucatarie ce
> > era moderna in anii 70 dar nu e cepasita nici in ziua de azi,deci in
> > bucatarie isi avea cuib o randunica.
> > E impropriu spus una,pt ca de fapt erau o familie.
> > Cand avea pui,puii scoeau capul,infometatzi si galagiosi pt a cere
> > mancare sau mai stiu eu ce pretentii mai aveau.
> > Taica-meu,batuse cu grija niste cuisoare si legase pe sub cuib un fel
> > de plasutza de sarma,pt ca se intampla ca varul sa se decojeasca si
> > cuibul,sa cada.
> > Legendele btranesti spuneau ca,randunica,daca o atingi,paraseste pt
> > totdeauna cuibul si blesteama casa aceea,ba chiar se spunea ca i-ar
> > pune foc,aducand jar in cioc.
> > Asa ca noi,ai casei,nici nu ne gandeam sa incalcam consemnul.
> > Cand era usa inchisa,era inchisa,insa cand o deschideai,daca randunica
> > era afara sbura pe langa tine si se ducea la cuibul sau.
> > Cred ca-i era un pic incomod sa astepte dar se compensa cu asigurarea
> > ca nici o pisica nu va atenta la cuibul ei.
> > Intr-a seara,o fata din vecini,a venit sa ceara nu mai stiu ce mamei
> > mele.Si,din vora in vorba i-a picat ochii pe cuib,si pana sa apucam
> > noi sa strigam "nu" mana ei s-a pornit si a mangaiat randunica pe
> > spate.
> > Ca un fulger a zburat randunica,chiar in acea clipa de pe cuib.Am
> > ramas incremenitzi,cu sperantza ca poate legenda nu-i adevarata.
> > De atunci insa,din acea clipa,randunica noastra nu s-a mai
> > intors.Cuibul a stat,multa vreme,gol.
> > Niciodata o alta randunica nu si-a mai facut cuib la noi.
> > Nu am purtat pica acelei fete,pt ca fara voia ei s-a facut vinovata de
> > indurerarea noastra.Dar mie,mi-a ramas pt totdeauna imprimat in
> > mine,caracterul randunicii.
> > Zbor si singur,pt ca imi cunosc calea,dar cand zbor in stol,nu pot
> > explica bucuria ca atate alte asemeni mie,zburam spre tzarile
> > calde,fara a avea alt conducator decat,fiecare pe el personal,traseul
> > suprapunandu-se de la sine..
> >
> Multumesc pentru ce ? A impartit cu tine banii furati ?
>
''si mi-a lasat zece lei....
sa ma sterg :-).. la ochi cu ei
noaptea pe la trei.''

ca ai demisionat!!!




La 2009-07-15 03:00:57, vida clara a scris:

> Dar faptele petrecute mi te-au edificat ca om.Ma bazez,ca intotdeauna
> pe flerul meu in a descoperi OMUl,si imi pare bine ca
> suntem,randunici ale aceluiasi stol.
>
> PS.Cand eram copil,in bucataria casei mele parintesti,o bucatarie ce
> era moderna in anii 70 dar nu e cepasita nici in ziua de azi,deci in
> bucatarie isi avea cuib o randunica.
> E impropriu spus una,pt ca de fapt erau o familie.
> Cand avea pui,puii scoeau capul,infometatzi si galagiosi pt a cere
> mancare sau mai stiu eu ce pretentii mai aveau.
> Taica-meu,batuse cu grija niste cuisoare si legase pe sub cuib un fel
> de plasutza de sarma,pt ca se intampla ca varul sa se decojeasca si
> cuibul,sa cada.
> Legendele btranesti spuneau ca,randunica,daca o atingi,paraseste pt
> totdeauna cuibul si blesteama casa aceea,ba chiar se spunea ca i-ar
> pune foc,aducand jar in cioc.
> Asa ca noi,ai casei,nici nu ne gandeam sa incalcam consemnul.
> Cand era usa inchisa,era inchisa,insa cand o deschideai,daca randunica
> era afara sbura pe langa tine si se ducea la cuibul sau.
> Cred ca-i era un pic incomod sa astepte dar se compensa cu asigurarea
> ca nici o pisica nu va atenta la cuibul ei.
> Intr-a seara,o fata din vecini,a venit sa ceara nu mai stiu ce mamei
> mele.Si,din vora in vorba i-a picat ochii pe cuib,si pana sa apucam
> noi sa strigam "nu" mana ei s-a pornit si a mangaiat randunica pe
> spate.
> Ca un fulger a zburat randunica,chiar in acea clipa de pe cuib.Am
> ramas incremenitzi,cu sperantza ca poate legenda nu-i adevarata.
> De atunci insa,din acea clipa,randunica noastra nu s-a mai
> intors.Cuibul a stat,multa vreme,gol.
> Niciodata o alta randunica nu si-a mai facut cuib la noi.
> Nu am purtat pica acelei fete,pt ca fara voia ei s-a facut vinovata de
> indurerarea noastra.Dar mie,mi-a ramas pt totdeauna imprimat in
> mine,caracterul randunicii.
> Zbor si singur,pt ca imi cunosc calea,dar cand zbor in stol,nu pot
> explica bucuria ca atate alte asemeni mie,zburam spre tzarile
> calde,fara a avea alt conducator decat,fiecare pe el personal,traseul
> suprapunandu-se de la sine..
>

MARE PACAT CA AI DEMISIONAT, RIDZI!!!!!!!!!


La 2009-07-15 15:06:36, Hokusai san a scris:

> ca ai demisionat!!!
>
>
>
>
> La 2009-07-15 03:00:57, vida clara a scris:
>
> > Dar faptele petrecute mi te-au edificat ca om.Ma bazez,ca intotdeauna
> > pe flerul meu in a descoperi OMUl,si imi pare bine ca
> > suntem,randunici ale aceluiasi stol.
> >
> > PS.Cand eram copil,in bucataria casei mele parintesti,o bucatarie ce
> > era moderna in anii 70 dar nu e cepasita nici in ziua de azi,deci in
> > bucatarie isi avea cuib o randunica.
> > E impropriu spus una,pt ca de fapt erau o familie.
> > Cand avea pui,puii scoeau capul,infometatzi si galagiosi pt a cere
> > mancare sau mai stiu eu ce pretentii mai aveau.
> > Taica-meu,batuse cu grija niste cuisoare si legase pe sub cuib un fel
> > de plasutza de sarma,pt ca se intampla ca varul sa se decojeasca si
> > cuibul,sa cada.
> > Legendele btranesti spuneau ca,randunica,daca o atingi,paraseste pt
> > totdeauna cuibul si blesteama casa aceea,ba chiar se spunea ca i-ar
> > pune foc,aducand jar in cioc.
> > Asa ca noi,ai casei,nici nu ne gandeam sa incalcam consemnul.
> > Cand era usa inchisa,era inchisa,insa cand o deschideai,daca randunica
> > era afara sbura pe langa tine si se ducea la cuibul sau.
> > Cred ca-i era un pic incomod sa astepte dar se compensa cu asigurarea
> > ca nici o pisica nu va atenta la cuibul ei.
> > Intr-a seara,o fata din vecini,a venit sa ceara nu mai stiu ce mamei
> > mele.Si,din vora in vorba i-a picat ochii pe cuib,si pana sa apucam
> > noi sa strigam "nu" mana ei s-a pornit si a mangaiat randunica pe
> > spate.
> > Ca un fulger a zburat randunica,chiar in acea clipa de pe cuib.Am
> > ramas incremenitzi,cu sperantza ca poate legenda nu-i adevarata.
> > De atunci insa,din acea clipa,randunica noastra nu s-a mai
> > intors.Cuibul a stat,multa vreme,gol.
> > Niciodata o alta randunica nu si-a mai facut cuib la noi.
> > Nu am purtat pica acelei fete,pt ca fara voia ei s-a facut vinovata de
> > indurerarea noastra.Dar mie,mi-a ramas pt totdeauna imprimat in
> > mine,caracterul randunicii.
> > Zbor si singur,pt ca imi cunosc calea,dar cand zbor in stol,nu pot
> > explica bucuria ca atate alte asemeni mie,zburam spre tzarile
> > calde,fara a avea alt conducator decat,fiecare pe el personal,traseul
> > suprapunandu-se de la sine..
> >
>
>