Timp liber

Doina96
2009-02-13 21:57:30

Din pacate

modul in care este perceputa aceasta "sarbatoare ' de catre adolescenti si nu numai o cunoasteti si dumneavoastra.In numele Sf.Valentin martirizat pentru incapatanarea cu care a sustinut sfintenia casatoriei,ca sfanta taina,se indeamna tinetetul la desfrau,la casatorii in tramvai pe trei zile etc.

jan dinu
2009-02-13 22:09:23

Iata un cintec propus pentru iubire ,ceva in sunetul glasului - Demmis Rousos !

Soptitzi aproapelui - Te iubesc - !...
JD

CALUGARU
2009-02-13 22:50:50

jan dinu
2009-02-14 00:12:57

jan dinu
2009-02-14 01:41:16

Domnisoara Mihaela Carlan ...o fiintza romantica fara inlocuire ...

E greu ,din ce in ce mai greu ..sa-tzi gasesti partenerul visat mereu !....
CALUGARU este americanizat ...face calcule shi'n pat ...
Dar se roaga sa-shi revina - din blestemul ce-l termina ...!
JD

Anca2008
2009-02-14 02:56:01

o fiinta romantica

e o fiinta neimplinita, o fiinta neajunsa la maturitatea iubirii. Ce scrieti mi se pare atit de copilaresc (nu indraznesc sa ma gindesc la altceva) incit nu se potriveste in nici un fel fotografiei de mai sus, care infatiseaza o femeie inca frumoasa dar trecuta binisor de 40 de ani si care aparent n-a depasit inca visarile adolescentine.

Anca2008
2009-02-14 03:16:09

Re: Frustrare mare calugare!

desi pe alocurea esti funny cred ca ai cam fost tinut la respect si daca n-as stii cum gindesti aproape mi-ar fi mila de tine :((

CALUGARU
2009-02-14 05:02:02

Re: o fiinta romantica

La 2009-02-14 02:56:01, Anca2008 a scris:


o fiinta romantica e o fiinta neimplinita, o fiinta neajunsa la maturitatea iubirii.


__________



Poti sa dezvolti cele afirmate de tine in aceasta fraza ? Sunt curios daca ai ceva interesant in a-ti sustine aceasta opinie !

Si mai invatati-va si voi ca atunci cind contraziceti pe cineva sa veniti si cu argumentele necesare, si nu doar cu declaratii ultimative de sorginte judecatoreasca.

georgems
2009-02-14 06:30:38

Romulanilor ???

Hai ca m-ai dat pe spate cu gaselnita asta , or fi romanii romulani, se poate .

Anca2008
2009-02-14 06:55:55

Re: o fiinta romantica

Cind e vorba de pareri personale nu e nevoie sa argumentam, ca nu sintem la tribunal. Pur si simplu asta e parerea mea: o femeie care la patruzeci si .. x de ani mai cauta emotiile de la adolescenta este o femeie care n-a gasit inca ceea ce cauta. Pentru ca daca o gasesti si o traiesti, o intelegi si n-o mai cauti in alta parte sau in amintiri.
Pentru ca dragostea are viata si virsta ca si noi. Intr-un fel iubesti la douazeci de ani si in alt fel la cincizeci. Si a vrea sa mai iubesti la cincizeci ca la douazeci, e ridicol.
Eu vad dragostea dintre barbat si femeie ca pe o flacara, iar emotiile pe care le simtim cind ne indragostim, ca pe scinteia care poate duce, sau nu, la dragoste. Si cu toate ca ele seamana prin stralucire, sint fundamental diferite atit prin insusiri cit si prin materie:
Scinteia se produce de la sine, prin atractia si interactia dintre doua personalitati necunoscute una alteia, in timp ce flacara, urmare a scinteii, are nevoie de aer si combustibil ca sa nu se stinga. Aici este participarea noastra constienta si binevoitoare: a-i pune la dispozitie aer si combustibil pentru a o tine aprinsa. Bineinteles ca nu va arde vesnic in vilvataie, altfel ne-ar consuma si nu ne-am mai ocupa de nimic altceva in viata, dar dupa o vreme, flacara incepe si arde de la sine, fara efort. Nu se mai stinge. Atunci abia, dupa parerea mea, se poate vorbi despre dragostea implinita, matura.

Viorica Ianc
2009-02-14 10:38:23

Sa aveti

parte de iubire nu numai astazi Doamna Ziarista !

CALUGARU
2009-02-14 15:27:02

Re: o fiinta romantica

La 2009-02-14 06:55:55, Anca2008 a scris:



"""""""""""Cind e vorba de pareri personale nu e nevoie sa argumentam, ca nu sintem la tribunal. Pur si simplu asta e parerea mea: o femeie care la patruzeci si .. x de ani mai cauta emotiile de la adolescenta este o femeie care n-a gasit inca ceea ce cauta. Pentru ca daca o gasesti si o traiesti, o intelegi si n-o mai cauti in alta parte sau in amintiri."""""""""


Draga Anca, te contrazic. Forumul este, pina la urma, un tribunal; un tribunal al constiintei; benevol si responsabil in acelasi timp. De aceea iti ceream argumente pentru sustinerea ideilor tale. Doar asa, cu interventii tzoc-poc, nu poti fi credibila. In fond si la urma urmei de ce venim pe un forum, nu ca sa argumentam ?, nu ca sa combatem ?, nu ca sa schimbam opinii pentru ca, in final, sa incercam revizuirea propriilor noastre opinii intru imbunatatirea personalitatii noastre ? Este adevarat ca multi se cred niste dumnezei si vin aici doar pentru a-si impune propriile lor opinii crezindu-le tabuu, impenetrabile si inatacabile, dar de cele mai multe ori sfirsesc in ridicol.

De ce crezi tu ca o femeie la patruzeci si ... x de ani nu ar mai cauta emotii ? In fond, care este insusirea sacrosanta a sufletului omenesc ?, nu aceea de a accede spre fericire ? Or, fericirea, in esenta ei, nu inseamna iubire ? Sf. Apostol Pavel spune clar ca iubirea nu are virsta si nici nu moare. Toata creatia lui Dumnezeu, este pina la urma fructul iubirii Lui; nu ?


___________



""""""Pentru ca dragostea are viata si virsta ca si noi. Intr-un fel iubesti la douazeci de ani si in alt fel la cincizeci. Si a vrea sa mai iubesti la cincizeci ca la douazeci, e ridicol.""""""


Iubirea nu tine de ,,a vrea", la fel cum si foamea nu tine de pofta; aceste stari sunt independente de vointa nostra; ele ne sunt date prin insasi creatia noastra; asa am fost creati si plamaditi, sa iubim si sa mincam, iar pentru ca aceste stari sa se infiripe in noi, Dumnezeu ne-a dat simturi. Simtim ca trebuie sa mincam, ca trebuie sa iubim. Singura diferenta dintre a minca si a iubi este aceea ca mincatul este o necesitate fizica, pe cind iubirea este o nevoie sufleteasca; trupul moare si o data cu el moare si pofta de a minca, pe cind sufletul e vesnic asa cum si iubirea. Tu vorbesti si asemuiesti iubirea cu un foc, dar si aici diferentiezi starea focului ca si cum focul ar fi de mai multe feluri. Si iarasi gresesti.

Sa luam, de exemplu, iubirea copilului pentru mama lui si s-o comparam cu iubirea tinarului Georgel pentru Marioara. Vezi tu vreo diferenta intre cele doua stari de iubire ? Eu nu vad. Aaaa, ca putem sa ne referim la finalitatea celor doua iubiri ? Mmmm, n-as zice. ,,Iubirea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se bucura de sine ci se bucura de adevar", spune Sf. Apostol Pavel. Iubirea nu are finalitate. Finalitatea i-o dam noi, oamenii, omorind-o, sau deteriorind-o. Cind iubesti nu te gindesti cum sa ,,finalizezi" iubirea ci o doresti ca pe o stare de vesnicie, doresti ca persoana pe care o iubesti sa-ti intre in tine si s-o tii acolo o vesnicie; nu mai poti sa te gindesti in sens sexist la persoana pe care o iubesti. Sexul n-are nimic de-a face cu iubirea; ba, de multe ori faptul ca sexul are si el partea lui de prezenta in iubire o intineaza mai mult decit o incununeaza. Din nefericire, mintile noastre murdare si perverse asimileaza iubirea, sexului, conditionindu-le. ,,De ce ma iubesti, Georgele ? M ? Ca am craci misto ?"

Focul, draga Anca este acelasi la orice virsta. Acest foc, este acelasi foc care ardea dar nu mistuia tufisul prin care Dumnezeu S-a aratat lui Moise. Maturitatea da impresia ca suntem alte persoane, ca gindim si actionam altfel decit am facut-o incopilarie sau adolescenta. E si nu e adevarat. Putem fi maturi in gindire, dar ca manifestare, ne manifestam ca atunci cind eram copii. Experienta vietii nu ne maturizeaza ci ne incarca cu cunostinte din care oricum nu intelegem mare lucru. Suntem ceea ce suntem nu prin ceea ce am asimilat in viata noastra ci prin cum am intrat in aceasta lume. Toate etapele vietii noastre nu reprezinta nimic altceva decit adaptari de moment la vointa sau nevointa trupului; numai sufletul ramine acelasi.

Anca2008
2009-02-14 19:44:54

Re: o fiinta romantica

Amesteci lucrurile si te contrazici intr-un fel din care tu insuti nu mai gasesti iesire. Subiectul era dragostea dintre soti, dintre barbat si femeie si nu iubirea despre care vorbeste Sf. Pavel, care este o cu totul altfel de iubire si la care numai putini ajung.
Iubirea Sfintului Pavel pentru Dumnezeu si pentru oameni era o iubire lipsita de emotiile pe care zici tu ca e normal sa le cautam. Era o iubire deasupra firii, o iubire la care, daca vrei sa ajungi trebuie intii sa inlaturi orice emotie si iubire fireasca. Dovada ca Sf. Pavel nu mai era miscat de emotii omenesti e faptul ca binecuvinta cind era torturat si se ruga pentru cei ce il duceau la moarte. Dar si Mintuitorul arata ca iubirea dintre oameni este inferioara iubirii dumnezeiesti: 'cine iubeste pe tatal sau sau pe mama sa mai mult decit pe Mine, nu e vrednic de mine'! Si nu spunea tot El: 'cine va lasa casa, sau nevasta, sau copii pentru Mine'? Avea El nevoie de asemenea sacrificiu? NU! Insa el stia ca omul nu va fi capabil sa-l iubeasca pe El cu adevarat atita timp cit mai e tinut in loc de iubirea fireasca, emotionala.
Iar daca spui ca 'iubirea nu tine de ,,a vrea"' inseamna ca nu ai iubit cu adevarat niciodata. A te indragosti nu tine de a vrea, dar a iubi in continuare tine, pentru ca sintem schimbatori. Numai Dumnezeu e neschimbat si neschimbator. Cite eforturi nu trebuie sa faca crestinul atunci cind e temporar parasit de Duh ca sa-si mentina focul din inima aprins? Tocmai acest efort reprezinta singura noastra participare la propira noastra mintuire.
Mai spui: 'Focul, draga Anca este acelasi la orice virsta. Acest foc, este acelasi foc care ardea dar nu mistuia tufisul prin care Dumnezeu S-a aratat lui Moise.'
Confuzie grava calugare. Focul dintre noi, focul care ardea tufisul si focul pe care zicea Mintuitorul ca 'o sa-l arunc pe pamint si cit as vrea ca el sa arda chiar acum' sint cu totul diferite. Primele doua sint doar inchipuiri ale focului Dumnezeiesc, care este Duh, sa nu amestecam lucrurile. Nu zicem noi la Sf. Impartasanie: '... si impartasindu-ma Doamne, Tu sa nu ma arzi, ca foc esti si arzi pe cei netrebnici' ? Adica vrei sa spui ca iubirea dintre Georgel si Marioara are natura focului dumnezeiesc? Iti spun eu ca nu. Citeste la sfinti. Au carti intregi scrise despre acest foc.

Thalia
2009-02-14 19:55:12

Mihaelo. La munca!

In temeiul dreptului la opinie fac urmatoarea sugestie:

D-na Carlan, lasati-va de fleacuri de inima albastra, cure de slabit etc si apucati-va serious de jurnalim investigativ, ptr. care se vede in primul articol din acest numar ca aveti vocatie si talent. Cred ca inca nu ati realizat ce capodopera este creionarea pe care ati facut-o medicinii romanesti contemporane. Iar titlul - cine l-o fi ales - e de milioane.

CALUGARU
2009-02-15 06:16:12

Re: o fiinta romantica

La 2009-02-14 19:44:54, Anca2008 a scris:




<<<<<<<<<<Amesteci lucrurile si te contrazici intr-un fel din care tu insuti nu mai gasesti iesire. Subiectul era dragostea dintre soti, dintre barbat si femeie si nu iubirea despre care vorbeste Sf. Pavel, care este o cu totul altfel de iubire si la care numai putini ajung.
Iubirea Sfintului Pavel pentru Dumnezeu si pentru oameni era o iubire lipsita de emotiile pe care zici tu ca e normal sa le cautam. Era o iubire deasupra firii, o iubire la care, daca vrei sa ajungi trebuie intii sa inlaturi orice emotie si iubire fireasca.>>>>>>>>>>>>


Eu nu cred ca amestec lucrurile. Eu imi mentin opinia cum ca iubirea nu este de mai multe feluri. Starea de iubire, este aceeasi, indiferent cui ii este adresata. Iubirea nu se poate diferentia. Cind Dumnezeu a creat universul a facut-o din iubire, asa cum ne spun si Sfintii parinti (vezi Filocalia la Sfintul ascet Marcu); deci, Dumnezeu nu putea sa creeze cu un fel de iubire pomii, iar cu unaltfel de iubire caprele; iubirea ca simtire, ca sentiment nu se diferentiaza cu numic, ea raminind aceeasi. Vezi tu, creatia lui Dumnezeu nu se poate dislocui, omul nu poate crea altceva decit a creat Dumnezeu, nicaieri in acest univers nu se poate crea altceva decit a creat Dumnezeu si deci, nici noi oamenii nu putem crea o altfel de iubire decit aceea pe care ne-a lasat-o Dumnezeu. Dumnezeu nu ne-a creat cu insusirea aceasta de a iubi spunindu-ne, sau ordonindu-ne prin vreo lege sa iubim pe Dumnezeu cu un fel de iubire iar pe Mariuca cu un altfel de iubire. Cind Dumnezeu spuna ca cel care va iubi mai mult pe mama sa sau pe tatal sau ca pe Mine nu va fi vrednic de Mine, el se referea la putina credinta a omului sau la totala necredinta a lui. Cum poti sa-i comanzi asa ceva, spre exemplu unui copil (sa zicem) de 4 ani, care habar nu are de Dumnezeu ca constinta ? Acel copilas iubeste numai pe mama lui, el habar nu are de Doamne-Doamne ! Iar daca acel copilas, sa zicem, moare, el nu va ajunge in rai pentru ca si-a iubit mai mult pe mama lui decit pe Doamne-Doamne ? Nu, nici pomeneala. Eu cred ca tu amesteci lucrurile diversificindu-le in loc sa le lasi asa cum sint ele. Dar ce poti sa mai zici de faptul ca insusi Iisus spune despre Maria Magdalena care i-a uns picioarele cu mir de nard si i le-a sters cu parul ei, cind fariseii ii spuneau ca este o stricata si car fi bine s-o alunge din locul acela : ,,Lasati-o ca mult a iubit !" M ? Pe cine iubise Maria Magdalena, curva fiind ? ,,Ca mult a iubit !" La ce se referea Mintuitorul ? La faptul ca curva de Magdalena il iubea, de fapt pe Dumnezeu ? Nici pomeneala. Hristos a apreciat faptul ca Magdalena avea in ea aceasta stare de iubire care se manifesta prin instinct. In concluzie, Anca draga, eu imi mentin ideea ca iubirea area numai o infatisare, numai un aspect, numai o stare, ea neputind fi categorisita, impartita, in mai multe feluri. ,,Cind iubesti le ai pe toate ale tale si ale cerului" Spune Sfintul Ciprian. Or, la ce face referire acest Sfint Parinte, nu la faptul ca cel care este patruns de starea de iubire are sufletul deschis ? De ce se spune ca atunci cind iubesti ,,vezi" ? M ? Pentru ca atunci cind esti in starea de iubire sufletul tau dicteaza instinctelor suprapunindu-se lor, facindu-ne sa descoperim alte valente ale realitatii noastre, totul parindu-ne frumos, devenim milosi, smeriti, gata oricind de fapte numai si numai bineplacute lui Dumnezeu, chiar daca o iubim pe Marioara. Cel care o iubeste pe Marioara fii convinsa ca-L iubeste si pe Dumnezeu pentru ca, cel care este cuprins de fiorul iubirii nu se poate sa nu ajunga la Dumnezeu. Iubirea este calea prin care putem si ajunge la Dumnezeu.


_____________



<<<<<<<<<<Mai spui: 'Focul, draga Anca este acelasi la orice virsta. Acest foc, este acelasi foc care ardea dar nu mistuia tufisul prin care Dumnezeu S-a aratat lui Moise.'
Confuzie grava calugare. Focul dintre noi, focul care ardea tufisul si focul pe care zicea Mintuitorul ca 'o sa-l arunc pe pamint si cit as vrea ca el sa arda chiar acum' sint cu totul diferite. Primele doua sint doar inchipuiri ale focului Dumnezeiesc, care este Duh, sa nu amestecam lucrurile. Nu zicem noi la Sf. Impartasanie: '... si impartasindu-ma Doamne, Tu sa nu ma arzi, ca foc esti si arzi pe cei netrebnici' ? Adica vrei sa spui ca iubirea dintre Georgel si Marioara are natura focului dumnezeiesc? Iti spun eu ca nu. Citeste la sfinti. Au carti intregi scrise despre acest foc.>>>>>>>>>>>>>>


Focul de care vorbesti tu, draga Anca, este dupa opinia mea acelasi. Ca si iubirea, focul nu poate fi diferentiat. Focul e foc. Focul imaterial pe care Dumnezeu il arunca asupra acelui tufish este acelasi foc pe care Iisus il arunca asupra omenirii. Este focul credintei, asa cum Moise s-a inspaimintat de aratarea dumnezeiasca a focului fiind o marturie fizica a existentei lui Dumnezeu, asa si focul credintei arde pamintul dar imaterial si nu material.

Si cum spunem la rugaciunea dupa Sfinta Impartasanie : ,,Ca de foc sa fuga de mine tot lucrul rau, toata patima, rugatori aduc pentru mine pe mai marii cetelor ceresti ...", sau, in Vechiul Testament cind argintarul, insusi Dumnezeu, ,,arde in foc spinii tuturor pacatelor", ce fel de foc era acela ? Sau, cu ce foc l-a iubit pe Romeo, Julieta ? Nu cu acelasi foc ? Daca spun Sfintii Parinti ca in stare in care te afli in momentul mortii, in aceeasi stare te vei si arata si la judecata ? M ? Cum s-a aratat Julieta si Romeo in fata scaunului judecatii ? Ca niste pacatosi ? Eu nu cred. Focul iubirii este aclasi foc cu care Dumnezeu s-a apropiat de Moise, si este acelasi foc cu care Iisus a mintuit-o pe Magdalena.

Dan Petre
2009-02-15 09:55:30

vineri 13

simbata 14

mie mi-e mai mare frica de 14.
am scapat ieftin de data asta.

alias
2009-02-15 21:34:18

Re: o fiinta romantica

La 2009-02-15 06:16:12, CALUGARU a scris:

> La 2009-02-14 19:44:54, Anca2008 a scris:
>
>
>
>
> <<<<<<<<<<Amesteci lucrurile si te contrazici intr-un fel din care tu
> insuti nu mai gasesti iesire. Subiectul era dragostea dintre soti,
> dintre barbat si femeie si nu iubirea despre care vorbeste Sf. Pavel,
> care este o cu totul altfel de iubire si la care numai putini ajung.
> Iubirea Sfintului Pavel pentru Dumnezeu si pentru oameni era o iubire
> lipsita de emotiile pe care zici tu ca e normal sa le cautam. Era o
> iubire deasupra firii, o iubire la care, daca vrei sa ajungi trebuie
> intii sa inlaturi orice emotie si iubire fireasca.>>>>>>>>>>>>
>
>
> Eu nu cred ca amestec lucrurile. Eu imi mentin opinia cum ca iubirea
> nu este de mai multe feluri. Starea de iubire, este aceeasi,
> indiferent cui ii este adresata. Iubirea nu se poate diferentia. Cind
> Dumnezeu a creat universul a facut-o din iubire, asa cum ne spun si
> Sfintii parinti (vezi Filocalia la Sfintul ascet Marcu); deci,
> Dumnezeu nu putea sa creeze cu un fel de iubire pomii, iar cu
> unaltfel de iubire caprele; iubirea ca simtire, ca sentiment nu se
> diferentiaza cu numic, ea raminind aceeasi. Vezi tu, creatia lui
> Dumnezeu nu se poate dislocui, omul nu poate crea altceva decit a
> creat Dumnezeu, nicaieri in acest univers nu se poate crea altceva
> decit a creat Dumnezeu si deci, nici noi oamenii nu putem crea o
> altfel de iubire decit aceea pe care ne-a lasat-o Dumnezeu. Dumnezeu
> nu ne-a creat cu insusirea aceasta de a iubi spunindu-ne, sau
> ordonindu-ne prin vreo lege sa iubim pe Dumnezeu cu un fel de iubire
> iar pe Mariuca cu un altfel de iubire. Cind Dumnezeu spuna ca cel
> care va iubi mai mult pe mama sa sau pe tatal sau ca pe Mine nu va fi
> vrednic de Mine, el se referea la putina credinta a omului sau la
> totala necredinta a lui. Cum poti sa-i comanzi asa ceva, spre exemplu
> unui copil (sa zicem) de 4 ani, care habar nu are de Dumnezeu ca
> constinta ? Acel copilas iubeste numai pe mama lui, el habar nu are
> de Doamne-Doamne ! Iar daca acel copilas, sa zicem, moare, el nu va
> ajunge in rai pentru ca si-a iubit mai mult pe mama lui decit pe
> Doamne-Doamne ? Nu, nici pomeneala. Eu cred ca tu amesteci lucrurile
> diversificindu-le in loc sa le lasi asa cum sint ele. Dar ce poti sa
> mai zici de faptul ca insusi Iisus spune despre Maria Magdalena care
> i-a uns picioarele cu mir de nard si i le-a sters cu parul ei, cind
> fariseii ii spuneau ca este o stricata si car fi bine s-o alunge din
> locul acela : ,,Lasati-o ca mult a iubit !" M ? Pe cine iubise Maria
> Magdalena, curva fiind ? ,,Ca mult a iubit !" La ce se referea
> Mintuitorul ? La faptul ca curva de Magdalena il iubea, de fapt pe
> Dumnezeu ? Nici pomeneala. Hristos a apreciat faptul ca Magdalena
> avea in ea aceasta stare de iubire care se manifesta prin instinct.
> In concluzie, Anca draga, eu imi mentin ideea ca iubirea area numai o
> infatisare, numai un aspect, numai o stare, ea neputind fi
> categorisita, impartita, in mai multe feluri. ,,Cind iubesti le ai pe
> toate ale tale si ale cerului" Spune Sfintul Ciprian. Or, la ce face
> referire acest Sfint Parinte, nu la faptul ca cel care este patruns
> de starea de iubire are sufletul deschis ? De ce se spune ca atunci
> cind iubesti ,,vezi" ? M ? Pentru ca atunci cind esti in starea de
> iubire sufletul tau dicteaza instinctelor suprapunindu-se lor,
> facindu-ne sa descoperim alte valente ale realitatii noastre, totul
> parindu-ne frumos, devenim milosi, smeriti, gata oricind de fapte
> numai si numai bineplacute lui Dumnezeu, chiar daca o iubim pe
> Marioara. Cel care o iubeste pe Marioara fii convinsa ca-L iubeste si
> pe Dumnezeu pentru ca, cel care este cuprins de fiorul iubirii nu se
> poate sa nu ajunga la Dumnezeu. Iubirea este calea prin care putem si
> ajunge la Dumnezeu.
>
>
> _____________
>
>
>
> <<<<<<<<<<Mai spui: 'Focul, draga Anca este acelasi la orice virsta.
> Acest foc, este acelasi foc care ardea dar nu mistuia tufisul prin
> care Dumnezeu S-a aratat lui Moise.'
> Confuzie grava calugare. Focul dintre noi, focul care ardea tufisul si
> focul pe care zicea Mintuitorul ca 'o sa-l arunc pe pamint si cit as
> vrea ca el sa arda chiar acum' sint cu totul diferite. Primele doua
> sint doar inchipuiri ale focului Dumnezeiesc, care este Duh, sa nu
> amestecam lucrurile. Nu zicem noi la Sf. Impartasanie: '... si
> impartasindu-ma Doamne, Tu sa nu ma arzi, ca foc esti si arzi pe cei
> netrebnici' ? Adica vrei sa spui ca iubirea dintre Georgel si
> Marioara are natura focului dumnezeiesc? Iti spun eu ca nu. Citeste
> la sfinti. Au carti intregi scrise despre acest foc.>>>>>>>>>>>>>>
>
>
> Focul de care vorbesti tu, draga Anca, este dupa opinia mea acelasi.
> Ca si iubirea, focul nu poate fi diferentiat. Focul e foc. Focul
> imaterial pe care Dumnezeu il arunca asupra acelui tufish este
> acelasi foc pe care Iisus il arunca asupra omenirii. Este focul
> credintei, asa cum Moise s-a inspaimintat de aratarea dumnezeiasca a
> focului fiind o marturie fizica a existentei lui Dumnezeu, asa si
> focul credintei arde pamintul dar imaterial si nu material.
>
> Si cum spunem la rugaciunea dupa Sfinta Impartasanie : ,,Ca de foc sa
> fuga de mine tot lucrul rau, toata patima, rugatori aduc pentru mine
> pe mai marii cetelor ceresti ...", sau, in Vechiul Testament cind
> argintarul, insusi Dumnezeu, ,,arde in foc spinii tuturor pacatelor",
> ce fel de foc era acela ? Sau, cu ce foc l-a iubit pe Romeo, Julieta ?
> Nu cu acelasi foc ? Daca spun Sfintii Parinti ca in stare in care te
> afli in momentul mortii, in aceeasi stare te vei si arata si la
> judecata ? M ? Cum s-a aratat Julieta si Romeo in fata scaunului
> judecatii ? Ca niste pacatosi ? Eu nu cred. Focul iubirii este aclasi
> foc cu care Dumnezeu s-a apropiat de Moise, si este acelasi foc cu
> care Iisus a mintuit-o pe Magdalena.
>
>
Domnule Calugaru,
de unde ati scos-o pe Maria Magdalerna curva?
Ea era stapanita de cativa demoni. Si a fost desdemonizata, e drept, cu acelasi foc de iubire din rugul aprins.