Ziua Logo
  Nr. 4440 de marti, 20 ianuarie 2009 
 Cauta:  
  Detalii »

Marile Dosare

2009-01-20
gheorghe vlasceanu din bucuresti (...@yahoo.com, IP: 79.115.204...)
2009-01-20 01:17
BUNA DIMINEATA, PESTE GIRLA! (5) Cind nu se ascultau telefoane...

Mi-aduc aminte de vremea cind te trezeai cu postasul la usa si iti dadea o hirtie pe care scria aviz telefonic, marti , 12.09.1966, ora 19.00. Era luni, dupa amiaza si toata ziua de marti faceai pe dracu in patru, musai, la ora 18.30 sa fii la Telefoane. Luai loc pe niste banci lungi de lemn, facute de puscariasii de la Caragiale, de te durea curu de spatiul dintre scinduri, se facea 19 si nu te striga nimeni. Te plimbai nervos, dar fara motiv, si citeai toate hirtiile insirate pe peretii salii, cu poze cu sfaturi cu te miri ce. Pe la 19.20 o intrebai pe operatoare, doamna, cu Cucuietii, mai stiti ceva? asa, mieros si rugator de parca telefonul asta al tau era cea mai mare bucurie care trebuia sa vina. Dar te gindeai, ce-o vrea si tata, de ma suna? Si deodata, pitigaiat se auzea in sala, ca la gara, Cucuietii, cabina unuuuuu! Si te repezeai, luai receptorul ala negru si soios de atitea guri si urechi, si, printre pacaneli, ciriieli, tipai, alo! alo! alo? Alo, tata? Alo, da? Tu esti? De parca nu ti-ar fi trimis tie avizul. Da, eu sunt! De ce te-am sunat, sa te intreb daca vii duminica acasa ca a taiat ma-ta niste curcani, ca erau bolnavi, nu mai mincau si ne-am gindit sa vii sa ii iei. Dar, am mincare, tata, si nu prea am bani de benzina. Lasa ca bani iti dau eu, numai sa vii. Tu ce mai faci? Esti bine? Da? Si d-aia, repete el, am zis ca daca tot i-am taiat, sa vii si tu pe acasa. Sa iei si vinu ca mi-e ca se strica si vorbii cu nen-tu Nelu sa iei si niste brinza! Alo? Alo, ma auzi? Da, tata. eu te aud, ce face mama? Ce? Aloo. Al.. Si legatura se intrerupea. Dar esentialul il aflasem. 2 minute, 6 lei, te executa operatoarea, scoteai 6 monede de un leu, spuneai saru mina si plecai. Pina acasa, iti repetai convorbirea in gind, iti imaginai cum stateau ei de vorba mai cu vreo doua saptamini inainte si ziceau, ma, omule, nu ar trebui sa dam curcanii aia baiatului? II dam raspundea tata, dar el de mult bodoganea prin curte sa il auda mama, ca nu mai are boabe, ca s-au ingrasat curcanii destul, tocmai sa ii sugereze mamei finalul. Dar nu asta ii framinta pe ei, ci dorul de baiatul lor, si intr-o dimineata, tata zise, eu tai curcanii si ma duc la posta sa dau aviz, ii bagam la frigider si vine baiatul. Si amindoi, opareau, jumuleau si pirleau pasarile, se minjeau de singe cind ii transau si se minunau de cita carne au curcanii aia, ca o rasplata a lor, ca ii hranisera o vara intreaga. Aveau sentimentul unei impliniri, al unui rost, aveau bucuria utilitatii, sa creasca niste curcani, sa ii dea baiatului, ca are si el copii si sa nu-i fie gru. De aia puneau rosii, castraveti, stringeau oua, macinau faina si malai, cresteau doua capre si un porc. Sa ii dea baiatului. Si cit era martie de rece, vara de calda si secetoasa si plina de praful ulitei, toamna brumata printre tufanele, ei nu aveau decit un singur tel. Sa faca ceva, sa produca si sa dea fara recompensa sufletul lor baiatului sa se descurce mai usor cu banii, sa ia haine la copii. De aia traiau, departe, cu dorul in suflet si cind nu mai puteau, ii mina grija la posta si trimiteau avizul ala telefonic. Mama era cu el, dar numai tata vorbea, si imi imaginam cit de mult il descosea mama pe drum despre ce a vorbit, ce e cu baiatul, daca a zis ca vine, daca vine cu copii, daca masina nu e defecta, la care tata ii raspundea si inventa raspunsuri s-o linisteasca pe mama de parca toate grijile lor se rezolvau din cele citeva cuvinte banale la capatul a doua fire, printre gijiieli si tiuituri. Dar i-ai spus sa fie atent cum conduce? Si apoi satisfacuti se luptau cu coasta de deal, impacati si bucurosi ca peste 4 zile casa lor se va lumina si umple de chipul baiatului lor, dorit, iubit si departe, dar totusi atit de aproape. Privirile lor, a doua zi, ii uimeau pe vecini carora le spuneau mindri ca fac curat ca vine baiatul cu copiii, ca o victorie asupra lumii si o superioritate pe care putini si-o pot permite. Urmau trei zile de robotit, spalat presuri, maturat curtea, facut cozonaci, scos vinul in sticle sa fie pregatit si tuns trandafirii. Toata lumea stia si nu se minuna, pentru ca toti faceau la fel, dorul de copii ii impingea la posta si dadeau si ei aviz telefonic. Si ca argument sa vina acasa invocau faptul ca si baiatul lui Marcel vine, adica eu. Asta iti imaginai dintr-o simpla convorbire si asa se intimpla, pentru ca tara se mai asezase de parca nu s-ar fi intimplat nimic. Prin ziare citeai ca in Belgia, muncitorii feroviari faceau greva pentru marirea salariilor si te gindeai ca daca oamenii aia, muncitorii, au iesit in strada, tare greu o duceau si te bucurai ca pe tine te asteptau patru curcani, si vin, si malai, si brinza, si cite si mai cite si erai fericit ca ai ce pune pe masa la copii si de banii de mincare le puteai lua haine. Cit sens putea sa ascunda un simplu aviz telefonic! Fie-va tarina usoara, dragii mei !

FB din Romania (...@yahoo.com, IP: 67.71.111...)
2009-01-20 16:51
Re: BUNA DIMINEATA, PESTE GIRLA! (5) Cind nu se ascultau telefoane...

La 2009-01-20 01:17:22, gheorghe vlasceanu a scris:

> Mi-aduc aminte de vremea cind te trezeai cu postasul la usa si iti
> dadea o hirtie pe care scria aviz telefonic, marti , 12.09.1966, ora
> 19.00. Era luni, dupa amiaza si toata ziua de marti faceai pe dracu
> in patru, musai, la ora 18.30 sa fii la Telefoane. Luai loc pe niste
> banci lungi de lemn, facute de puscariasii de la Caragiale, de te
> durea curu de spatiul dintre scinduri, se facea 19 si nu te striga
> nimeni. Te plimbai nervos, dar fara motiv, si citeai toate hirtiile
> insirate pe peretii salii, cu poze cu sfaturi cu te miri ce. Pe la
> 19.20 o intrebai pe operatoare, doamna, cu Cucuietii, mai stiti ceva?
> asa, mieros si rugator de parca telefonul asta al tau era cea mai mare
> bucurie care trebuia sa vina. Dar te gindeai, ce-o vrea si tata, de ma
> suna? Si deodata, pitigaiat se auzea in sala, ca la gara, Cucuietii,
> cabina unuuuuu! Si te repezeai, luai receptorul ala negru si soios de
> atitea guri si urechi, si, printre pacaneli, ciriieli, tipai, alo!
> alo! alo? Alo, tata? Alo, da? Tu esti? De parca nu ti-ar fi trimis
> tie avizul. Da, eu sunt! De ce te-am sunat, sa te intreb daca vii
> duminica acasa ca a taiat ma-ta niste curcani, ca erau bolnavi, nu
> mai mincau si ne-am gindit sa vii sa ii iei. Dar, am mincare, tata,
> si nu prea am bani de benzina. Lasa ca bani iti dau eu, numai sa vii.
> Tu ce mai faci? Esti bine? Da? Si d-aia, repete el, am zis ca daca tot
> i-am taiat, sa vii si tu pe acasa. Sa iei si vinu ca mi-e ca se strica
> si vorbii cu nen-tu Nelu sa iei si niste brinza! Alo? Alo, ma auzi?
> Da, tata. eu te aud, ce face mama? Ce? Aloo. Al.. Si legatura se
> intrerupea. Dar esentialul il aflasem. 2 minute, 6 lei, te executa
> operatoarea, scoteai 6 monede de un leu, spuneai saru mina si plecai.
> Pina acasa, iti repetai convorbirea in gind, iti imaginai cum stateau
> ei de vorba mai cu vreo doua saptamini inainte si ziceau, ma, omule,
> nu ar trebui sa dam curcanii aia baiatului? II dam raspundea tata,
> dar el de mult bodoganea prin curte sa il auda mama, ca nu mai are
> boabe, ca s-au ingrasat curcanii destul, tocmai sa ii sugereze mamei
> finalul. Dar nu asta ii framinta pe ei, ci dorul de baiatul lor, si
> intr-o dimineata, tata zise, eu tai curcanii si ma duc la posta sa
> dau aviz, ii bagam la frigider si vine baiatul. Si amindoi, opareau,
> jumuleau si pirleau pasarile, se minjeau de singe cind ii transau si
> se minunau de cita carne au curcanii aia, ca o rasplata a lor, ca ii
> hranisera o vara intreaga. Aveau sentimentul unei impliniri, al unui
> rost, aveau bucuria utilitatii, sa creasca niste curcani, sa ii dea
> baiatului, ca are si el copii si sa nu-i fie gru. De aia puneau
> rosii, castraveti, stringeau oua, macinau faina si malai, cresteau
> doua capre si un porc. Sa ii dea baiatului. Si cit era martie de
> rece, vara de calda si secetoasa si plina de praful ulitei, toamna
> brumata printre tufanele, ei nu aveau decit un singur tel. Sa faca
> ceva, sa produca si sa dea fara recompensa sufletul lor baiatului sa
> se descurce mai usor cu banii, sa ia haine la copii. De aia traiau,
> departe, cu dorul in suflet si cind nu mai puteau, ii mina grija la
> posta si trimiteau avizul ala telefonic. Mama era cu el, dar numai
> tata vorbea, si imi imaginam cit de mult il descosea mama pe drum
> despre ce a vorbit, ce e cu baiatul, daca a zis ca vine, daca vine cu
> copii, daca masina nu e defecta, la care tata ii raspundea si inventa
> raspunsuri s-o linisteasca pe mama de parca toate grijile lor se
> rezolvau din cele citeva cuvinte banale la capatul a doua fire,
> printre gijiieli si tiuituri. Dar i-ai spus sa fie atent cum conduce?
> Si apoi satisfacuti se luptau cu coasta de deal, impacati si bucurosi
> ca peste 4 zile casa lor se va lumina si umple de chipul baiatului
> lor, dorit, iubit si departe, dar totusi atit de aproape. Privirile
> lor, a doua zi, ii uimeau pe vecini carora le spuneau mindri ca fac
> curat ca vine baiatul cu copiii, ca o victorie asupra lumii si o
> superioritate pe care putini si-o pot permite. Urmau trei zile de
> robotit, spalat presuri, maturat curtea, facut cozonaci, scos vinul
> in sticle sa fie pregatit si tuns trandafirii. Toata lumea stia si nu
> se minuna, pentru ca toti faceau la fel, dorul de copii ii impingea la
> posta si dadeau si ei aviz telefonic. Si ca argument sa vina acasa
> invocau faptul ca si baiatul lui Marcel vine, adica eu. Asta iti
> imaginai dintr-o simpla convorbire si asa se intimpla, pentru ca tara
> se mai asezase de parca nu s-ar fi intimplat nimic. Prin ziare citeai
> ca in Belgia, muncitorii feroviari faceau greva pentru marirea
> salariilor si te gindeai ca daca oamenii aia, muncitorii, au iesit in
> strada, tare greu o duceau si te bucurai ca pe tine te asteptau patru
> curcani, si vin, si malai, si brinza, si cite si mai cite si erai
> fericit ca ai ce pune pe masa la copii si de banii de mincare le
> puteai lua haine. Cit sens putea sa ascunda un simplu aviz telefonic!
> Fie-va tarina usoara, dragii mei !
>
Foarte frumos .Impresionant !

Atamild (...@t-online.de, IP: 84.169.227...)
2009-01-20 17:48
Re: BUNA DIMINEATA, PESTE GIRLA! (5) Cind nu se ascultau telefoane...

La 2009-01-20 01:17:22, gheorghe vlasceanu a scris:

> Mi-aduc aminte de vremea cind te trezeai cu postasul la usa si iti
> dadea o hirtie pe care scria aviz telefonic, marti , 12.09.1966, ora
> 19.00. Era luni, dupa amiaza si toata ziua de marti faceai pe dracu
> in patru, musai, la ora 18.30 sa fii la Telefoane. Luai loc pe niste
> banci lungi de lemn, facute de puscariasii de la Caragiale, de te
> durea curu de spatiul dintre scinduri, se facea 19 si nu te striga
> nimeni. Te plimbai nervos, dar fara motiv, si citeai toate hirtiile
> insirate pe peretii salii, cu poze cu sfaturi cu te miri ce. Pe la
> 19.20 o intrebai pe operatoare, doamna, cu Cucuietii, mai stiti ceva?
> asa, mieros si rugator de parca telefonul asta al tau era cea mai mare
> bucurie care trebuia sa vina. Dar te gindeai, ce-o vrea si tata, de ma
> suna? Si deodata, pitigaiat se auzea in sala, ca la gara, Cucuietii,
> cabina unuuuuu! Si te repezeai, luai receptorul ala negru si soios de
> atitea guri si urechi, si, printre pacaneli, ciriieli, tipai, alo!
> alo! alo? Alo, tata? Alo, da? Tu esti? De parca nu ti-ar fi trimis
> tie avizul. Da, eu sunt! De ce te-am sunat, sa te intreb daca vii
> duminica acasa ca a taiat ma-ta niste curcani, ca erau bolnavi, nu
> mai mincau si ne-am gindit sa vii sa ii iei. Dar, am mincare, tata,
> si nu prea am bani de benzina. Lasa ca bani iti dau eu, numai sa vii.
> Tu ce mai faci? Esti bine? Da? Si d-aia, repete el, am zis ca daca tot
> i-am taiat, sa vii si tu pe acasa. Sa iei si vinu ca mi-e ca se strica
> si vorbii cu nen-tu Nelu sa iei si niste brinza! Alo? Alo, ma auzi?
> Da, tata. eu te aud, ce face mama? Ce? Aloo. Al.. Si legatura se
> intrerupea. Dar esentialul il aflasem. 2 minute, 6 lei, te executa
> operatoarea, scoteai 6 monede de un leu, spuneai saru mina si plecai.
> Pina acasa, iti repetai convorbirea in gind, iti imaginai cum stateau
> ei de vorba mai cu vreo doua saptamini inainte si ziceau, ma, omule,
> nu ar trebui sa dam curcanii aia baiatului? II dam raspundea tata,
> dar el de mult bodoganea prin curte sa il auda mama, ca nu mai are
> boabe, ca s-au ingrasat curcanii destul, tocmai sa ii sugereze mamei
> finalul. Dar nu asta ii framinta pe ei, ci dorul de baiatul lor, si
> intr-o dimineata, tata zise, eu tai curcanii si ma duc la posta sa
> dau aviz, ii bagam la frigider si vine baiatul. Si amindoi, opareau,
> jumuleau si pirleau pasarile, se minjeau de singe cind ii transau si
> se minunau de cita carne au curcanii aia, ca o rasplata a lor, ca ii
> hranisera o vara intreaga. Aveau sentimentul unei impliniri, al unui
> rost, aveau bucuria utilitatii, sa creasca niste curcani, sa ii dea
> baiatului, ca are si el copii si sa nu-i fie gru. De aia puneau
> rosii, castraveti, stringeau oua, macinau faina si malai, cresteau
> doua capre si un porc. Sa ii dea baiatului. Si cit era martie de
> rece, vara de calda si secetoasa si plina de praful ulitei, toamna
> brumata printre tufanele, ei nu aveau decit un singur tel. Sa faca
> ceva, sa produca si sa dea fara recompensa sufletul lor baiatului sa
> se descurce mai usor cu banii, sa ia haine la copii. De aia traiau,
> departe, cu dorul in suflet si cind nu mai puteau, ii mina grija la
> posta si trimiteau avizul ala telefonic. Mama era cu el, dar numai
> tata vorbea, si imi imaginam cit de mult il descosea mama pe drum
> despre ce a vorbit, ce e cu baiatul, daca a zis ca vine, daca vine cu
> copii, daca masina nu e defecta, la care tata ii raspundea si inventa
> raspunsuri s-o linisteasca pe mama de parca toate grijile lor se
> rezolvau din cele citeva cuvinte banale la capatul a doua fire,
> printre gijiieli si tiuituri. Dar i-ai spus sa fie atent cum conduce?
> Si apoi satisfacuti se luptau cu coasta de deal, impacati si bucurosi
> ca peste 4 zile casa lor se va lumina si umple de chipul baiatului
> lor, dorit, iubit si departe, dar totusi atit de aproape. Privirile
> lor, a doua zi, ii uimeau pe vecini carora le spuneau mindri ca fac
> curat ca vine baiatul cu copiii, ca o victorie asupra lumii si o
> superioritate pe care putini si-o pot permite. Urmau trei zile de
> robotit, spalat presuri, maturat curtea, facut cozonaci, scos vinul
> in sticle sa fie pregatit si tuns trandafirii. Toata lumea stia si nu
> se minuna, pentru ca toti faceau la fel, dorul de copii ii impingea la
> posta si dadeau si ei aviz telefonic. Si ca argument sa vina acasa
> invocau faptul ca si baiatul lui Marcel vine, adica eu. Asta iti
> imaginai dintr-o simpla convorbire si asa se intimpla, pentru ca tara
> se mai asezase de parca nu s-ar fi intimplat nimic. Prin ziare citeai
> ca in Belgia, muncitorii feroviari faceau greva pentru marirea
> salariilor si te gindeai ca daca oamenii aia, muncitorii, au iesit in
> strada, tare greu o duceau si te bucurai ca pe tine te asteptau patru
> curcani, si vin, si malai, si brinza, si cite si mai cite si erai
> fericit ca ai ce pune pe masa la copii si de banii de mincare le
> puteai lua haine. Cit sens putea sa ascunda un simplu aviz telefonic!
> Fie-va tarina usoara, dragii mei !
>
''Mama,

Trec anii mei departe, fara tine
Si eu ii pun ca intr-un sac
Ca 'ntr 'un bazar tixit de lucruri rele
Ce nimanuia nu i-ar fi pe plac.

Din lacrimi am facut sirag de perle
-Mici ramasite 'n care sper-
Si ti-l trimit, sa treaca peste graniti
Seara sa-l ai, la ruga catre cer.

Cand praful de pe drumuri ma orbeste
Sau norul imi ascunde stralucirea
Atunci tu te 'ntrupezi dumnezeieste
Si eu 'ti 'nchin fierbinte rugaciunea.

In inima iti port icoana buna
Sfintita de atata patimire,
Ca pe un lucru sacru eu pastrez
Copilaria, tara 'n amintire
Si leaganul si calda ta iubire.
Scrisoarea unui instreinat, M.P. Gheorghe''


     « Comentariu anterior     Comentariu urmator >     Ultimul comentariu »

     « Toate comentariile



Pentru a putea posta un comentariu trebuie sa va autentificati.


Cauta comentariul care contine:   in   
A r h i v a
 Top afisari / comentarii 
 Alo, ne asculta! (4342 afisari)
 Dupa Gaza, vine randul Iranului (2409 afisari)
 Vanzatorii de suflete (2027 afisari)
 Pensiile speciale capusele bugetului (1723 afisari)
 S-au incheiat doua crize. Continua razboiul sferelor de influenta (I) (1433 afisari)
 Lumea peste 100 de ani: UE va disparea, Rusia va reface URSS (5879 afisari)
 La 45 de ani, starul din "Neveste disperate", Nicolette Sheridon ne convinge pe dezbracatelea ca are 35 (3782 afisari)
 Senzational: Magda Ciumac, gasita in trening si in papuci la Voluntari (3773 afisari)
 Cea mai dorita femeie din lume, Marisa Miller, isi dezvaluie secretul! (FOTO) (3570 afisari)
 "Virgina" de 2,8 milioane de lire a avut experiente sexuale (3536 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2009 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.01720 sec.