Social

Nimic nou sub soare. Din Faust/Goethe (traducerea Lucian Blaga). Atentie la ultimele 8 versuri:

"Inca vreo citiva pasi pina la piatra.
Aici ne odihnim, unde-n atitea rinduri
Am poposit muncit de ginduri.
Dedatu-m-am aici si postului si rugaciunii.
Plin de nadejde, cu credinta, cu suspine,
Cu lacrimi, am crezut sa pot obtine
De la cerescul Domn sfirsitul ciumii.
Batjocura imi par aplauzele cu care unii
Ma-ntimpina. O, de-ai vedea in mine!
Ai intelege-atunci cit de putine
Sint meritele tatalui si ale mele.
Om onorabil a fost tata, dar intunecat
Asupra firii si a sfintelor arcane(1)
Gindea, nu necinstit, dar intr-un fel ciudat,
Cu grele osteneli, de vrei, insa cam apucat.
Se inchidea, cu-ceata lui de-adepti,
In neagra lui bucatatrie si gatea pe indelete,
Unea contrarii, dupa lungi retete.
Un rosu-leu(2) cu crinul alb(3) se logodea
In blinda si domoala baie, zilnic.
Apoi imperecheati in flacara, cei doi
Trecuti erau dintr-un alcov(4) in altul, silnic.
Cind intr-un foc de aprige culori
Craisa tinara se alegea in zori,
Medicamentul era gata. Oamenii mureau.
Dar nimeni nu-ntreba: se face vreunul sanatos?
Astfel cu infernale tertipuri
Prapad facuram prin aceste vai, mai fioros
Decit facuse ciuma. Insumi dat-am din otrava
La mii de oameni. Toti s-au stins.
Si-acum vazusi, cum sintem ridicati in slava,
Noi, noi netrebnicii si ucigasii!

(1)arcane, in alchimie taine ale naturii.
(2)rosu-leu, in alchimie oxid rosu de mercur
(3)crinul alb, in alchimie acid clorhidric
(4)alcov, in alchimie retorta"