"Daruind vei dobindi". Daruind te vei odihni. Pentru ca odihna primesti cind daruiesti. Cei care daruiesc dobindesc odihna. Odihna in Hristos.
Exemplul lui Hristos ne zdruncina : a trai fara sa ai nimic, a trai daruind tot ce ai, a trai murind pentru ceilalti. Nu s-a mai pomenit in istoria umanitatii un astfel de exemplu ca al lui Hristos, sa mori pentru pacatele lumii !
Sa nu ai nimic dar sa ai totul. Sa daruiesti tot ce ai, si sa dobindesti totul. In fata acestor optiuni ne vedem la adevarata noastra dimensiune. Si, Doamne, cit de mici suntem ! Suntem in stare sa facem moarte de om pentru o scrumiera care "e a mea !"
A lasa de la noi ceva e lucrul cel mai umilitor si nu-l putem suporta. A-i face bine celuilalt fara sa-i iei in consideratie "aspectul" sau "nivelul" e un lucru care implica paradoxul si paradoxalul. Cumpana este arma imoralitatii noastre. Cumpanim orice. Stam inclestati in propriile noastre neputinte pentru ca nu putem, nu "ne vine", este peste "putinta" noastra, sa trecem "dincolo de noi", de acel "si eu ?".
Suntem in permanenta nefericiti de nefericire si meditam si filozofam creind falsa imagine si perceptie ca am fi cu ceva valorosi pentru ca suntem "buni senzori" ai realitatii si vedem cum "altii" strica lumea. O intineaza ! De la acest nivel impartim "la tot cartierul" opinii pertinente pentru ca avem "strong personality" dar nu vedem, nu vedem ca esenta adevarului este simplitatea, acea simplitate care ne refuza pentru ca fiind atit de destepti ne-am complicat pina la implacabila autoreductie. Complicindu-ne in analize, de fapt refuzam simplitatea iesirii din "sunt si eu cineva !"
Totul in lumea asta ar fi atit de simplu daca am reduce "generalitatea" la vinovatia mea de a nu dori sa ma depasesc prin renuntarea la sinele meu. Totul in lumea asta se paote simplifica enorm de mult daca am renunta la noi. In fond, asta e si taina libertatii : sa nu ai nimic ! |