Procesul Comunismului

In acele zile eram in refacere dupa o grea operatie, scapasem ca prin urechile acului de o peritonita.
Parintii mei erau divortati.
Tata nu putea sta acasa sa aiba grija de mine, nu-i daduse voie seful, mama era plecata in turneu in Cehoslovacia asa ca stateam in casa unor buni prieteni de-ai tatei intr-o cladire din Piata Amzei.
Sotia gazdei era medic, dar nu avea voie sa practice, deh, fata de mosier si avea ea grija de mine sa-mi dea aureociclina la timp din 4 in 4 ore si sa urmareasca evolutia mea post-operatorie.
Tin minte ce bucurie se iscase in casa respectiva si cat de aprins se discuta avansandu-se ideea ca doamna s-ar fi putut din nou sa profeseze ca medic.
Erau fericiti !
Eu eram multumit ca nu mai trebuia sa scriu carti postale in care ii comunicam lui Stalin ca luam numai note de 4 si 5 (notatia era de la 1 la 5).
Le datorez acelor oameni, si in special doamnei respective, revenirea mea rapida printre colegii de clasa.
Chiar daca nu mai sunt printre noi, le multumesc si acum.