Romanul e perfid.El nu are incredere in nimeni,pentru ca nu stie de cand e sa aiba incredere in el.
De-naturat asa,el nu intzelege ce inseamna sa investesti incredere.
Pretzul pe care trebuie sa-l platesti celui ce investeste incredere in tine,poarta un nume,necunoscut de romani:RECUNOSTINTZA.
Termenul "recunostintza"este un termen precis,si nu poate fi asociat decat din motive ascunse unor termeni precum:umilintza,linguseala,obedientza.
Am 5 ani de Spania.Am lucrat ca particular intr-o multzime de lucrari,in case sau intreprinderi variate,dar in oricare dintre ele,niciodata nu a venit cineva "in control"fara sa anuntze asta,mai inainte de a pleca din locul de unde era cand suna.
Tzi se acorda prezumtzia ca esti OM,iar tu,dovedesti,ce esti.
Cel care investeste in tine,te considera OM,o face din propria lui vointza,cu proprii bani,si normal,ca in cazul oricarei investitzii,preconizand rentabilitatea.
Romanul,insa,primeste investitzia,apoi incepe sa se uite prinmprejur,si incepe sa-si caute lui insusi,merite(ca e frumos,ca e dastept,ca petrolu,ca pozitzia strategica,)sau "merite"celuilalt(e fraier,e credul,e ageamiu,e naiv).
Cel care investeste,nu are de ce sa dea un cec in alb,nimanui.Nu vrei,nu primesti investitzia.Dar daca ai intins mana,doar daca esti "pomanagiu"i-tzi poate trece prin cap,sa nu dai inapoi aceluia,investitzia+o cantitate cat de mica de "valoare adaugata".
In mare,e cam ca la tenis.Daca da numai unul,si nu primeste reciprocitate,ramane fara mingi.Dar pe roman,nul doare capul,el nu respecta regula nici unui joc, |