Ziua Logo
  Nr. 3972 de miercuri, 4 iulie 2007 
 Cauta:  
  Detalii »

Analize si comentarii

2007-07-04
S.O.S. (...@aol.com, IP: 70.58.119...)
2007-07-04 10:16
Recititi Cantarea Americii de C. Nistorescu

Cantarea Americii

de CORNEL NISTORESCU in "Evenimentul zilei" din 24 septembrie 2001

De ce sunt americanii atat de solidari intre ei? Nu seamana unul cu celalalt nici daca ii vopsesti! Vorbesc toate limbile pamantului si alcatuiesc un amalgam ametitor de civilizatii. Unele sunt aproape disparute, altele incompatibile intre ele, iar in materie de credinte religioase nici Dumnezeu nu le mai tine socoteala. Si, totusi, tragedia americana a facut din trei sute de milioane de oameni o mana stransa pe inima. N-a sarit nimeni sa acuze Casa Alba, armata si serviciile secrete ca reprezinta o adunatura de neispraviti. N-a fugit nimeni sa-si scoata banii din banci. Nu s-a inghesuit nimeni pe strazile vecine sa caste gura. Americanii au dat fuga sa doneze sange si s-au oferit ca voluntari. Dupa primele momente de panica, au ridicat steagul pe ruinele fumegande, punandu-si tricouri, sepci si cravate in culorile drapelului national. Au fixat steaguri pe cladiri si pe autoturisme de ziceai ca in fiecare loc si in fiecare automobil trece un ministru sau presedintele. Si cu orice prilej au izbucnit in cantecul lor traditional: God Bless America! Mut ca bolovanul, am urmarit concertul de binefacere, difuzat sambata. O data, de doua ori, de trei ori, pe tot felul de canale de televiziune. Cu Clint Eastwood, Willy Nelson, Robert de Niro, Julia Roberts, Cassius Clay, Jack Nicholson, Bruce Springsteen, Silvester Stallone, James Wood si cati au mai fost si pe care nici un film si nici o casa de productie nu i-a putut aduna vreodata la un loc. Spiritul americanilor, de solidaritate, i-a transformat intr-un cor. Cor e putin spus. Se auzea artileria grea a sufletului american. Ceea ce nu putea spune nici George W. Bush, nici Bill Clinton, nici Colin Powell fara riscul de a se impiedica in cuvinte si sunete, se auzea maret si inconfundabil in acest spectacol de binefacere. Nu stiu cum Dumnezeu toata aceasta cantare obsedanta a Americii nu suna nici dogit, nici nationalist, nici ostentativ! Te facea sa mori de ciuda ca nu esti in stare sa-ti canti si tu tara, fara a risca sa fii socotit sovin, ridicol sau suspect de cine stie ce interese meschine. Ore intregi am urmarit transmisia in direct si reluarea reluarii, ascultand povestea celui care a coborat o suta de etaje cu o femeie intr-un scaun cu rotile, fara sa stie cine este, sau a hocheistului californian, cel care s-a batut cu teroristii si a impiedicat avionul cazut in Pennsylvania sa se pulverizeze intr-o tinta, omorand alte sute sau mii de oameni. Cum Dumnezeu reuseau ei sa se incline in fata unui semen? Pe nesimtite, cu fiecare cuvant si nota muzicala, amintirea unora se coagula intr-un mit modern al eroilor tragici. Si cu fiecare apel telefonic se adunau milioane si milioane de dolari intr-o colecta menita a recompensa nu un om sau o familie, ci un spirit ce nu poate fi cumparat cu nimic.Ce Dumnezeu poate sa-i uneasca pe americani intr-un asemenea hal? Pamantul acela? Istoria lor galopanta? Puterea economica? Banul? Ore intregi am incercat sa gasesc un raspuns, fredonand melodii si inganand propozitii ce risca sa sune a locuri comune. Le-am intors pe toate fetele, dar n-am putut trece de o idee: numai libertatea poate face asemenea minuni!

Arogantu' din PLAT_FOMITII de Cotroceni (...@k.ro, IP: 217.167.252...)
2007-07-04 11:46
Re: Recititi Cantarea Americii de C. Nistorescu

Mulumesc, S.O.S. !
Mulumesc, Cornel Nistorescu !
Mulumesc, America !

Happy 4th July !

La 2007-07-04 10:16:38, S.O.S. a scris:

> Cantarea Americii
>
> de CORNEL NISTORESCU in "Evenimentul zilei" din 24 septembrie 2001
>
> De ce sunt americanii atat de solidari intre ei? Nu seamana unul cu
> celalalt nici daca ii vopsesti! Vorbesc toate limbile pamantului si
> alcatuiesc un amalgam ametitor de civilizatii. Unele sunt aproape
> disparute, altele incompatibile intre ele, iar in materie de credinte
> religioase nici Dumnezeu nu le mai tine socoteala. Si, totusi,
> tragedia americana a facut din trei sute de milioane de oameni o mana
> stransa pe inima. N-a sarit nimeni sa acuze Casa Alba, armata si
> serviciile secrete ca reprezinta o adunatura de neispraviti. N-a fugit
> nimeni sa-si scoata banii din banci. Nu s-a inghesuit nimeni pe
> strazile vecine sa caste gura. Americanii au dat fuga sa doneze sange
> si s-au oferit ca voluntari. Dupa primele momente de panica, au
> ridicat steagul pe ruinele fumegande, punandu-si tricouri, sepci si
> cravate in culorile drapelului national. Au fixat steaguri pe cladiri
> si pe autoturisme de ziceai ca in fiecare loc si in fiecare automobil
> trece un ministru sau presedintele. Si cu orice prilej au izbucnit in
> cantecul lor traditional: God Bless America! Mut ca bolovanul, am
> urmarit concertul de binefacere, difuzat sambata. O data, de doua ori,
> de trei ori, pe tot felul de canale de televiziune. Cu Clint Eastwood,
> Willy Nelson, Robert de Niro, Julia Roberts, Cassius Clay, Jack
> Nicholson, Bruce Springsteen, Silvester Stallone, James Wood si cati
> au mai fost si pe care nici un film si nici o casa de productie nu i-a
> putut aduna vreodata la un loc. Spiritul americanilor, de
> solidaritate, i-a transformat intr-un cor. Cor e putin spus. Se auzea
> artileria grea a sufletului american. Ceea ce nu putea spune nici
> George W. Bush, nici Bill Clinton, nici Colin Powell fara riscul de a
> se impiedica in cuvinte si sunete, se auzea maret si inconfundabil in
> acest spectacol de binefacere. Nu stiu cum Dumnezeu toata aceasta
> cantare obsedanta a Americii nu suna nici dogit, nici nationalist,
> nici ostentativ! Te facea sa mori de ciuda ca nu esti in stare sa-ti
> canti si tu tara, fara a risca sa fii socotit sovin, ridicol sau
> suspect de cine stie ce interese meschine. Ore intregi am urmarit
> transmisia in direct si reluarea reluarii, ascultand povestea celui
> care a coborat o suta de etaje cu o femeie intr-un scaun cu rotile,
> fara sa stie cine este, sau a hocheistului californian, cel care s-a
> batut cu teroristii si a impiedicat avionul cazut in Pennsylvania sa
> se pulverizeze intr-o tinta, omorand alte sute sau mii de oameni. Cum
> Dumnezeu reuseau ei sa se incline in fata unui semen? Pe nesimtite, cu
> fiecare cuvant si nota muzicala, amintirea unora se coagula intr-un
> mit modern al eroilor tragici. Si cu fiecare apel telefonic se adunau
> milioane si milioane de dolari intr-o colecta menita a recompensa nu
> un om sau o familie, ci un spirit ce nu poate fi cumparat cu nimic.Ce
> Dumnezeu poate sa-i uneasca pe americani intr-un asemenea hal?
> Pamantul acela? Istoria lor galopanta? Puterea economica? Banul? Ore
> intregi am incercat sa gasesc un raspuns, fredonand melodii si
> inganand propozitii ce risca sa sune a locuri comune. Le-am intors pe
> toate fetele, dar n-am putut trece de o idee: numai libertatea poate
> face asemenea minuni!
>

Huhu extraterestrul din planeta Huhuria, Calea Lactata (...@flash.ro, IP: 85.204.101...)
2007-07-04 14:43
Re: Recititi Cantarea Americii de C. Nistorescu / Fratilor rumani si amiericani, una lacrima sulviza

una lacrima d'amore....Haleluiah, amin!



La 2007-07-04 10:16:38, S.O.S. a scris:

> Cantarea Americii
>
> de CORNEL NISTORESCU in "Evenimentul zilei" din 24 septembrie 2001
>
> De ce sunt americanii atat de solidari intre ei? Nu seamana unul cu
> celalalt nici daca ii vopsesti! Vorbesc toate limbile pamantului si
> alcatuiesc un amalgam ametitor de civilizatii. Unele sunt aproape
> disparute, altele incompatibile intre ele, iar in materie de credinte
> religioase nici Dumnezeu nu le mai tine socoteala. Si, totusi,
> tragedia americana a facut din trei sute de milioane de oameni o mana
> stransa pe inima. N-a sarit nimeni sa acuze Casa Alba, armata si
> serviciile secrete ca reprezinta o adunatura de neispraviti. N-a fugit
> nimeni sa-si scoata banii din banci. Nu s-a inghesuit nimeni pe
> strazile vecine sa caste gura. Americanii au dat fuga sa doneze sange
> si s-au oferit ca voluntari. Dupa primele momente de panica, au
> ridicat steagul pe ruinele fumegande, punandu-si tricouri, sepci si
> cravate in culorile drapelului national. Au fixat steaguri pe cladiri
> si pe autoturisme de ziceai ca in fiecare loc si in fiecare automobil
> trece un ministru sau presedintele. Si cu orice prilej au izbucnit in
> cantecul lor traditional: God Bless America! Mut ca bolovanul, am
> urmarit concertul de binefacere, difuzat sambata. O data, de doua ori,
> de trei ori, pe tot felul de canale de televiziune. Cu Clint Eastwood,
> Willy Nelson, Robert de Niro, Julia Roberts, Cassius Clay, Jack
> Nicholson, Bruce Springsteen, Silvester Stallone, James Wood si cati
> au mai fost si pe care nici un film si nici o casa de productie nu i-a
> putut aduna vreodata la un loc. Spiritul americanilor, de
> solidaritate, i-a transformat intr-un cor. Cor e putin spus. Se auzea
> artileria grea a sufletului american. Ceea ce nu putea spune nici
> George W. Bush, nici Bill Clinton, nici Colin Powell fara riscul de a
> se impiedica in cuvinte si sunete, se auzea maret si inconfundabil in
> acest spectacol de binefacere. Nu stiu cum Dumnezeu toata aceasta
> cantare obsedanta a Americii nu suna nici dogit, nici nationalist,
> nici ostentativ! Te facea sa mori de ciuda ca nu esti in stare sa-ti
> canti si tu tara, fara a risca sa fii socotit sovin, ridicol sau
> suspect de cine stie ce interese meschine. Ore intregi am urmarit
> transmisia in direct si reluarea reluarii, ascultand povestea celui
> care a coborat o suta de etaje cu o femeie intr-un scaun cu rotile,
> fara sa stie cine este, sau a hocheistului californian, cel care s-a
> batut cu teroristii si a impiedicat avionul cazut in Pennsylvania sa
> se pulverizeze intr-o tinta, omorand alte sute sau mii de oameni. Cum
> Dumnezeu reuseau ei sa se incline in fata unui semen? Pe nesimtite, cu
> fiecare cuvant si nota muzicala, amintirea unora se coagula intr-un
> mit modern al eroilor tragici. Si cu fiecare apel telefonic se adunau
> milioane si milioane de dolari intr-o colecta menita a recompensa nu
> un om sau o familie, ci un spirit ce nu poate fi cumparat cu nimic.Ce
> Dumnezeu poate sa-i uneasca pe americani intr-un asemenea hal?
> Pamantul acela? Istoria lor galopanta? Puterea economica? Banul? Ore
> intregi am incercat sa gasesc un raspuns, fredonand melodii si
> inganand propozitii ce risca sa sune a locuri comune. Le-am intors pe
> toate fetele, dar n-am putut trece de o idee: numai libertatea poate
> face asemenea minuni!
>


     « Comentariu anterior     Comentariu urmator >     Ultimul comentariu »

     « Toate comentariile



Pentru a putea posta un comentariu trebuie sa va autentificati.


Cauta comentariul care contine:   in   
A r h i v a
 Top afisari / comentarii 
 Basescu acuza complotul Hrebenciuc-Olteanu-Verestoy si vrea Guvern&premier PD (2884 afisari)
 Grupul-varza de la Cluj (2135 afisari)
 Cea mai scumpa camera de hotel din lume (1912 afisari)
 Cacealmaua Vampirului (1847 afisari)
 Bill Gates detronat (1649 afisari)
 Pavarotti pregateste un album de muzica religioasa (258 afisari)
 Premierul nu renunta la majorarea pensiilor (202 afisari)
 Voronin si Putin se plang unul altuia de atitudinea Romaniei (114 afisari)
 Ziua Americii, sarbatorita cu fast in Capitala (106 afisari)
 Diplomatii romani din Marea Britanie au ajuns pe ''Lista rusinii" (92 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2007 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.02096 sec.