In august 1968 pe vremea revoltei de la Praga eram ambarcat pe una din navele de lupta ale Marinei Militare Romane. Am fost armati imediat cu munitie, am luat la bord 50 de mine si am plecat in patrulare pe Marea Neagra urmare zvonurilor ca ne ataca rusii deoarece nu am deplasat si noi trupe pentru ocuparea Cehiei revolutionare. Drept sa spun nu prea ne simteam tocmai bine stiind ce nave au rusii la Sevastopol fata de ale noastre. Ne-am linistit a doua zi cand fiind de cart am ascultat la gonio ca au intrat in apele internationale ale Marii Negre, doua distrugatoare din Flota americana din Marea Mediterana care nu aveau guri de foc mai mici de 200 mm. Cei care au facut armata stiu ce inseamna asta. La vremea respectiva, calibrul bateriilor de tunuri de coasta, marca Skoda, ale tarii noastre nu depasea 130 mm. Nu ma omor de dragul americanilor, dar ca sa fiu cinstit mai bine cu ei chiar ca dusmani decat cu rusii ca prieteni. Cat despre avioanele din Turcia, pe vremea aia le vedeam si cu radarele de pe nava noastra.
Nici nu e nevoie sa aiba baze aici. Poate doar asa sa arate ca ne-au luat sub ocrotire ca si cum ai lua de suflet un copil orfan.
Sa fie bine !
Dumitru Grozea
|