Ziua Logo
  Nr. 1659 de joi, 9 decembrie 1999 
 Cauta:  
  Detalii »
Editorial
Populismul celei de-a treia republici
Dan PAVEL 
Dezamagirea fata de cei care au guvernat inainte si dupa noiembrie 1996 i-a determinat pe unii comentatori si politicieni sa imagineze scenarii cu privire la o posibila a treia forta in politica romaneasca. Primii care au venit cu un asemenea discurs de tip nou au fost cei din jurul grupului "Alternativa 2000." Din pacate pentru ei, acei politicieni au preferat in 1996 sa intre mai degraba in parlament - sub sigla CDR - decat sa mai astepte patru ani, timp in care ar fi putut sa critice in voie - si cu rezultate electorale! - pe cei din actuala si din vechea putere. In spatiul lasat liber de AR (Alternativa Romaniei) a aparut ApR (Alianta pentru Romania), un grupuscul politic desprins din PDSR. Semnificativ este faptul ca acest "fiu ratacitor" al PDSR-ului s-a desprins abia dupa ce liderii acestuia au reusit sa intre in parlament sub culorile pedeserismului. Numai in Romania se putea intampla ca o asemenea formatiune politica sa vina, la scurta vreme, cu un program care pretinde a fi revolutionar. Fara a fi deloc original, programul aperist este o oferta electorala construita pe temele dezamagirii populare. Este un program populist (prin urmare, este o aberatie sa crezi ca are ceva de-a face cu elitismul- judecata nu putea fi emisa decat de pe o pozitie chiar mai populista). Ceea ce nu inseamna ca nu trebuie sa ii acordam atentie, mai ales ca formula sigura cu care s-a venit la putere in Romania - atat in 1990, cat si in 1996 - a fost populismul si demagogia.
Raportul politic prezentat de Teodor Melescanu (presedintele ApR) la Conferinta Nationala se intituleaza "Romania 2000. Optiunea noastra pentru o guvernare eficienta, in folosul fiecarui cetatean si al tarii." Dupa ce analizeaza in mod lucid cei zece ani de tranzitie incoerenta, inconsecventa si fara rezultate, raportul ajunge la urmatoarea concluzie: "de esecul tranzitiei romanesti...sunt responsabile, chiar daca in proportii diferite, toate fortele politice care au detinut puterea dupa decembrie 1989." Este singura judecata din acest raport cu care poate fi de acord cineva neangajat politic. Numai ca sofismul politic pe care se construieste legitimitatea politica si morala a ApR-ului si a candidatului sau prezidential este ca nici unul nici celalalt nu fac parte din cei care au fost pana acum la putere. Prin urmare, chiar daca nu esti un om informat, este o chestiune de bun simt sa te intrebi: dar cine sunt reformistii de la ApR ?
Las pe seama efectelor legii recent promulgate (Legea privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii ca politie politica) de presedintele Constantinescu sa lamureasca cine dintre aperisti intra in categoriile abominabile la care legea se refera. De asemeni, cred ca adversarii politici ai ApR vor depuncta politic aceasta formatiune, daca va fi cazul. Prin urmare, ceea ce ma intereseaza este cine sunt si ce au facut acesti oameni dupa 1989. Presedintele ApR, domnul Melescanu este fostul ministru de Externe al Cabinetului Vacaroiu, in timp ce Gheorghe Tinca a fost ministrul apararii in acelasi cabinet. Iosif Boda si recent numitul secretar general Paul Dobrescu au fost consilieri prezindentiali ai lui Ion Iliescu. Marian Enache a fost seful grupului parlamentar PDSR din Camera Deputatilor, iar Doru Viorel Ursu a fost ministru de Interne in guvernul Roman, in timp ce probabil viitorul membru ApR, Theodor Stolojan, a fost chiar prim-ministru in perioada de pregatire a alegerilor din 1992. Am argumentat incepand din ianuarie 1990, in diferite publicatii si carti, de ce cred ca - din multe puncte de vedere - formatiunile politice intitulate FSN si PDSR, precum si demnitarii, guvernele acestora au facut mult rau Romaniei. Intr-un fel, cand dupa 1989 au fost posibile mai multe optiuni, a face parte din FSN sau PDSR a fost mai grav decat a fi facut inainte parte din PCR. Despre toti acestia, chiar fostii lor colegi din PDSR, in particular Nicolae Vacaroiu, declara ca sunt niste tradatori. "Cei care au tradat pot insela o parte a populatiei, dar nu pe toata lumea." Este greu sa il contrazici pe fostul prim-ministru, macar in aceasta privinta. Prin urmare, avem de-a face cu aceeasi nomenclatura fesenista si pedeserista, care si-a schimbat sigla, dar care nu exclude posibilitatea realierii cu fostii tovarasi de partid. Chiar daca mesajul PDSR, rostit de Constantin Nita ("Sa nu uitati niciodata ca aveti un frate mai mare!"), a fost putin luat in deradere de fratele mai mic, ApR, relatiile de ambiguitate care exista intre cele doua formatiuni, ca si ascendenta lor fesenista comuna, nu vor putea fi niciodata negate. Nici logic, nici moral un asemenea grup de oameni nu poate vorbi despre reforma clasei politice romanesti.
In rest, dupa cum au observat fosti colegi de partid(e), dar si ziaristi, multi aperisti (inclusiv tinerii) sunt de fapt niste "navetisti politici," pentru ca vin din PDAR, PS, PSM sau din alte formatiuni, unde nu au dovedit o apetenta pentru transformari esentiale. Tactica lupului care isi schimba blana, dar nu naravurile, este un secret pe care de multa vreme l-a deconspirat intelepciunea noastra populara, ca sa ne mai pierdem timpul cu ea. Intamplarea face ca am cunoscut o serie de tineri aperisti, dupa cum am cunoscut tineri pedeseristi sau taranisti sau de alta coloratura, iar dintre cei pe care i-am cunoscut majoritatea erau oportunisti, veniti in politica in primul rand din calcule pragmatice, nu dintr-un idealism reformist. Prin urmare, a critica restul clasei politice, ca si cum nu ai fi avut nimic de-a face cu ea, dar mai ales a pretinde ca reprezinti altceva decat toti ceilalti, nu reprezinta decat o incercare demagogica si populista, frauduloasa din punct de vedere moral, de a induce in eroare electoratul.
Lucrurile nu difera daca ne aplecam asupra substantei discursului politic aperist. Asa-zisul program reformist al ApR (votul uninominal, modificarea legii partidelor, dar si parlament unicameral, reducerea numarului de parlamentari, reforma institutiei prezidentiale sau renuntarea definitiva la algoritm ca metoda de distribuire a responsabilitatilor publice) nu face decat sa reia propuneri mai vechi ale PNL, UFD (chiar in varianta mai veche de AR), ba chiar ale PUNR. Restul ideilor nu reprezinta decat o sinteza inabila, insuficient prelucrata a unor articole aparute in presa, dar care nu au fost monitorizate intr-un mod profesionist. Nici macar ideea celei de-a treia republici nu este o noutate. Chiar daca nu am sa acuz pe nimeni de plagiat, vreau sa le reamintesc domnilor de la ApR, dar si cititorilor, ca sintagma de "a treia republica" imi apartine chiar mie. Am folosit-o in nenumarate articole din "Ziua," "Sfera politicii," "22," "Curentul," etc. Insa eu foloseam aceasta sintagma in cu totul alt context, pentru a delimita in mod conceptual trei realitati politice diferite din punct de vedere empiric, factual. Este vorba chiar de cele trei republici pe care le-a cunoscut Romania si care au avut parte de presedinti: prima republica a fost cea "populara," socialista, iar primul presedinte din istoria Romaniei a fost Nicolae Ceausescu, a doua republica a fost cea a lui Ion Iliescu, iar cea de-a treia este cea a lui Emil Constantinescu. Foloseam termenul de republica a lui Iliescu sau a lui Constantinescu pentru a corecta aberatiile lansate de pseudoanalisti politici, care vorbeau de "regimul Iliescu" sau de "regimul Constantinescu." Or, asa cum sunt folositi termenii in stiinta politica, regimurile politice nu poarta nume de persoane individuale, ci desemneaza moduri radical diferite de a exercita puterea politica. Astfel, putem vorbi de regim comunist, fascist, democratic liberal, dar nu de regimul Ceausescu sau de regimul Iliescu. Or, la 22 decembrie 1989, chiar a cazut regimul comunist, fiind inlocuit de un regim democratic. Desigur, exista anumite diferente intre modul in care a functionat puterea politica inainte si dupa noiembrie 1996, care sunt acoperite prin folosirea sintagmelor de a II-a sI a III-a republica. Cei de la ApR au vrut sa spuna insa cu totul altceva. Dar despre ce vrea sa ne spuna acest partid, in editorialul de maine.
A r h i v a
  Anarhia interna    1999-12-06
  Politica dezbinarii nationale    1999-12-03
  Interesul national si relatia cu Rusia    1999-11-26
  Coalitia imperfecta    1999-11-15
  Democratie, haine grele    1999-11-09
 Top afisari / comentarii 
 Armata intra in anul 2000 cu tancul modernizat TR 85 M1 (1807 afisari)
 Ieri s-a semnat acordul de imprumut al BNR cu un grup de banci straine (67 afisari)
 PUNR si PRM au contestat Legea functionarilor publici la Curtea Constitutionala (63 afisari)
 Eltin si Lukasenko au parafat constituirea Uniunii Rusia-Belarus (52 afisari)
 Aspirantii la integrare au sase luni pentru a-si elabora agenda aderarii (44 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-1999 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.92262 sec.