Octavian Soviany, "Marii oameni ai revolutiilor", volumul tau de poezii, este, ca sa folosesc chiar tonul cartii, devastator. De ce te mai preocupa umbrele lor? Tocmai pentru ca nu mai sunt decat umbre, apartin unei lumi a prafului si a pulberii, care ma obsedeaza in ultima vreme. De altfel acest ciclu face parte dintr-un volum pe care il pregatesc, intitulat (nu intamplator) "Pulberea, praful si revolutia". Cineva spunea, vorbind despre "Marii oameni..." ca eu fac de fapt nu o poezie a revolu�tiei, ci o poezie a revolutului, ceea ce e foarte adevarat. Cred ca revolutia apartine unui trecut al speciei noastre: ea presupune o anumita dimensiune eroica, de care omul actual nu mai este in stare. Nu cred ca mai exista oameni capabili sa-si dea viata pentru o cauza oarecare. Nu mai avem pentru ce muri si asta e trist. E caraghios sa-ti inchipui ca cineva si-ar da viata pentru prosperitatea clasei de mij�loc, drepturile omului sau democratie. Traim intr-o lume fara idealuri, adica exact in lumea pe care o meritam. In ce masura e ajutata literatura de istorie? Poate doar o hraneste din cand in cand? Istoria ne ofera o lectie de mortalitate. Si ne poate conduce catre o noua forma de a fi solidari, bazata pe fra�gilitatea noastra in fata timpului si a mortii. Cand ti-ai dat seama ca nu poti trai fara poezie? Inca nu mi-am dat seama... Exista multi, foarte multi oameni care traiesc fara poezie... asa cum traiesc fara alte idealuri decat acela al buzunarului/stomacului plin. Intr-un atare context poezia devine o forma de protest impotriva unui anume tip de fericire, legat de civilizatia sex-shop-urilor si a spoturilor publicitare. O civilizatie care a inlocuit morala cu igiena, iar teama de iad cu teama de cancer... Civilizatia rinoceritei generali�zate, in care poetul joaca rolul lui Beranger. Ti se par necesare festivalurile de poezie, ca cel de acum din Bistrita, spre exemplu, la care participam? Fireste. Si cel mai bun argument este chiar festivalul de la Bistrita, unde s-au citit texte de foarte buna calitate. Chiar ostracizata, chiar socotita de multi un soi de extravaganta, poezia, de bine de rau, iata ca izbuteste sa supravietuiasca. Dar nu stiu cu ce impact asupra societatii, de vreme ce la Bistrita am fost pana la urma noi intre noi. Pe vremuri ea era o modalitate de solida�rizare, astazi mai degraba insingureaza, a devenit un mestesug autist, nevrednic de stima, de vreme ce nu aduce nici bani, nici celebri�tate. E probabil o cauza pierduta, dar numai cauzele pierdute sunt cu adevarat frumoase. Ce-au mai invatat nou de la tine, elevii de liceu? Imi place sa cred ca au invatat sa fie nelinistiti. Omul actual, tranchilizat de valorile consumerismului, nu mai are nevoie de sopo�rifice, ci de socuri care sa-l trezeasca din starea lui permanenta de semiletargie. In ce zona din literatura bate "musonul" cu mai multa forta? Am crezut o vreme ca zona cea mai vie a literaturii de astazi o reprezinta cararile grupului 2000. Dar promotia a inceput sa dea repede semne de oboseala... asa ca azi nu mai stiu de unde bate ,,musonul". S-ar putea sa bata din mai multe puncte cardinale. Sau sa nu mai bata deloc. Te-a apropiat literatura de viata sau de iluzia ei? Unde se termina viata si unde incepe iluzia? Cred ca literatura (cititul si scrisul) se numara printre actele noastre vitale. Si de aceea nu-mi place sa fiu socotit un autor livresc, cum se spune de obicei. N-am inteles de ce as fi autentic daca scriu despre mersul pe strada sau despre statul pe scaunul toaletei si inautentic atunci cand scriu despre lucrurile aflate din carti. Oare percepem viata si literatura prin neuroni diferiti? Oare cartile pe care le citim nu iau in cele din urma, si ele, culoarea sangelui nostru? Ce carte isi asteapta randul la scris? In afara de volumul de versuri de care am amintit, lucrez de mai multa vreme la un roman intitulat "Viata lui Kostas Venetis". Un alt posibil roman "Lacurile calaului" (un soi de istorie a familiei Sanson - calai din tata in fiu timp de 7 generatii) e in faza primelor tatonari. Am incepute si cateva carti de eseuri. Nu proiectele imi lipsesc, ci timpul si poate si energia. Adeseori resimt, mai acut decat in urma cu cativa ani, o teribila leha�mite si o teribila oboseala. Oricum, poate ca am scris prea mult si poate ca m-am facut vinovat de pacatul grafomaniei. Te intereseaza politica actuala? Da, dar numai in masura in care il confirma pe Caragiale. In incheiere, te rog, sa definesti literatura romana de azi E o literatura de supra�vietuire.

Iolanda Malamen