Cristian UNTEANU 

ToTi analiStii au prevazut aparitia acestui fenomen ca urmare a crizei globale si se credea ca, in aceasta primavara, Consiliul European avea sa organizeze chiar o sesiune speciala dedicata modalitatilor prin care, la nivel institutional european, dar si, in primul rand, in statele membre, sa se prefigureze un set de masuri comune pentru a preveni sau stapani miscarile sociale de protest. Numai ca o asemenea reuniune ar fi trebu�it sa dea si solutii la iesirea din criza, dar si sa identifice posibilitatea ca aceste crize sociale sa fie "preluate" si folosite pe plan politic de catre formatiunile de extrema dreapta. Era previzibil si absolut logic ca ele sa profite de moment pentru a relansa mai vechile sloganuri rasiste si xenofobe, oricand utile si credibile in momente de criza. Se putea insa spune asta intr-un discurs politic corect? Numai cA, de data aceasta, situatia este cu mult mai complicata si, pe un anumit palier, ajunge ca in final sa pericliteze unul dintre argumentele majore ale extinderii, cel al libertatii de relocare a fortei de munca. Si asa, in cazul nostru si al fratilor de suferinta bulgari, con�ditionata de maximumul perioa�dei de salvgardare permis de tratatul de aderare (sapte ani de interzicere a prezentei lucratorilor nostri pe pietele muncii din UE, cu exceptia tarilor care au dechis unilateral aceasta posibilitate). Dar chiar si de pe aceste piete se intorc romanii, primele victime ale crizei si ale unei politici evidente de protectie a pietelor nationale ale muncii... Dar se estima ca reactia va fi una lenta si oarecum pasnica, obtinuta prin restrangerea ofertelor si con�centrarea a ceea ce ramanea pentru localnici. Ce vedem acum, citand doar exemplele din Italia, Germania sau Franta, este o revigorare subita si nelinistitoare a unei extreme-drepte de certa filiatie nazista, contrata, la fel de violent, de grupurile de extrema-stanga in traditia miscarilor anilor '70. Nu foarte periculoase in sine, sau cel putin deocamdata, dar obtinand un efect extrem de interesant si pervers: o polarizare atat a clasei politice cat si a opiniei publice, ambele speriate ca efectele crizei se vor accentua si vor atinge adevarata lor dimensiune sociala de-abia in perioada urmatoare. Cea care, in multe tari printre care si Romania, se vor desfasura alegeri cu rezultate din ce in ce mai putin previzibile. Previzibil este ca toate formatiunile politice isi vor concentra ofertele electorale mai putin pe propuneri concrete de combatere a crizei, ci pe angajamente populiste de protejare a pietei interne. Si, in paralel, vor folosi exemple cum al fi cel al Romaniei sau Bulgariei, pentru a justifica sanctiuni sau blocari de fonduri europene care sa fie dirijate inspre alte piete sau sectoare aflate in suferinta. In acelasi timp, criza (dar si incapacitatea cronica a politicienilor din tarile citate) le ofera si sansa de a demara campanii ce vor fi foarte bine vazute in tari�le UE, cum ar fi cea recenta de recrutare de medici cu inalta pregatire pentru sistemele lor de sanatate, prost platite si literalmente decimate in materie de personal. Vor urma rapid si alte categorii de personal, chiar daca asta priveaza tarile de provenienta de capacitatea de a se alinia cat de cat la standardele europene in urmatoarele decenii. Drept care sloganul corect incepe sa fie "afara cu strainii de care n-avem nevoie", ai nostri pla�tind acum pentru imbecilitatea politicienilor care se faleau public pana in urma cu foarte putin timp cu fenomenul capsunarilor, fara sa realizeze in niciun fel consecintele pe termen mediu. Asta am vrut, asta avem, caci ca "tara de capsunari" suntem tratati pe toate planurile. Nu ne convine. Ne doare. Dar nu este decat inceputul, iar tonul viitoarei puneri exemplare la zid il va da Raportul de monitorizare pe justitie. Vom deveni tinta si se va actiona ca atare, de data asta dur pentru ca asa convine multora. Pasul urmator va fi trecerea de la tinta la statul de problema cronica a UE.