Octavian HOANDRA 

Intre imprumutul de la FMI si actiunile criminale ale regimului Voronin, in atentia publica pare sa nu-si mai aiba locul tocmai analiza unui element esential al existentei noastre. Cu toate ca ne-am despartit de totalitarism (oficial!) de putina vreme, reimprospatarea aerului originalei noastre democratii cu un damf din anii '50, pare sa nu ingrijoreze decat un infim grup de jurnalisti. Jurnalisti care, "intamplator" sunt exact aceia care au avut tot timpul o atitudine mai mult sau mai putin critica la adresa d-lui Traian Basescu si care au aparut pe lista "arestabililor", in cadrul actualei "campanii" de catuse&show aflate in derulare. Personal sunt mandru ca alaturi de colegul meu Rares Bogdan, de la editia de Cluj a ziarului "Ziua", figurez pe aceasta lista. Dar despre asta, alta data. Revenind, cred ca e important sa atragem atentia tuturor celor care mai sunt in stare sa judece cu propriul creier ca desi Ceausescu a fost ucis demult, in mod surprinzator, problema (ne)respectarii Drepturilor Omului in Romania, cel putin in ultimii patru ani revine in actualitate. Stirea conform careia Romania este "campioana" anului 2008 la sanctiuni CEDO, trebuind sa plateasca nu mai putin de 12,2 milioane de euro despagubiri in urma sentintelor care au condamnat nerespectarea Drepturilor Fundamentale ale Omului, nu a starnit ingrijorarea societatii civile (macar), e un semn. Cum s-a putut intampla ca o astfel de stire sa nu zguduie tara noastra acum, cand cu douazeci de ani in urma condamnarea internationala a regimului Ceausescu pentru acelasi fel de motive reusea doar patrunzand prin stirile Europei Libere sa faca valuri imense in randul populatiei? Faptul ca extrem de putini jurnalisti si membri ai societatii civile (cvasi-inexistente sau anexate de partide) sanctioneaza ca atentat asupra drepturilor omului "telejustitia", incatusarea oamenilor nejudecati inca definitiv, desfasurarea ostentativa a trupelor speciale, ca sa nu mai vorbim despre cercetarea in stare de arest folosita in Romania nu ca stare exceptionala, ci ca scop in sine, sau obtinerea de probe pentru acuzare in mod nelegal este semnul ca societatea romaneasca in ansamblul ei a fost, incet-incet adusa intr-o stare pe care am putea-o numi fara exagerare "hienizare". Ca o anumita parte a slujitorilor condeiului (si nu numai!) se prefac ca nu vad aceste derapaje demne de statul politienesc al anilor '50, e de inteles. Cu ajutorul lor a fost, doar, posibila implementarea starii de "hienizare" la care a ajuns acest amarat si, tocmai de aceea, manipulabilul nostru popor. Incepand cu cererea de a fi arestat tot aparatul electoral central pentru o presupusa frauda electorala, trecand prin "tepele din piata Universitatii", apoi prin termopanele lui Nastase si asmutirea zilnica a institutiilor statului asupra dusmanilor politici, incercarile sistematice de intimidare a jurnalistilor incomozi, atmosfera transmisa spre omul simplu - una de vrajba, si de atatare a oamenilor impotriva unui dusman mai mult iluzoriu decat demonstrat in instantele de judecata. Numai ca unii dintre noi (expiratii!) am mai trecut prin asta. Am mai vazut catuse zornaind, am mai trait intr-un stat politienesc, am mai fost amenintati cu puscaria si inainte de 1989. Asa ca scenariul conform caruia suntem cea mai corupta tara din lume si ca numai acceptand sa ne pierdem drepturile vom putea sa curatim societatea, nu mai tine. Stim ca, asa ca si in comunism, oamenii nu pot fi mintiti la infinit si ca cei care intr-un fel sau altul atenteaza la Drepturile Omului vor plati, intr-ul fel sau altul. Si mai stim ca dictaturile nu seamana intre ele. Metodele de intimidare devin, in timp, mai rafinate, dar scopul este acelasi: conservarea pe cat mai mult timp a puterii politice. Vom plati cu varf si indesat daca vom continua sa muscam aceasta momeala, continuand sa intretinem o stare conflictuala, chiar si prin a aproba tacit aceasta noua inchizitie care pluteste deasupra Romaniei. Caci nu exista solutii pentru orice tara aflata in criza, decat pacificarea. Numai pe un teren linistit si numai un popor iesit din starea de "hienizare" se poate apara de pericolele pe care le impune o criza de proportiile celei pe care ne pregatim sa o strabatem.