La sfarsitul anului trecut, am vazut, la Teatrul Bulandra, prima reprezentatie a premierei "Lear", in regia lui Andrei Serban, cu o distributie exclusiv feminina. Mariana Mihut, sotia actorului Victor Rebengiuc (care a implinit de curand 76 de ani si-i uram pe aceasta cale multi ani sanatosi!) detine rolul titular. Lear in interpretarea actritei mi s-a parut exceptional, reusind sa scoata in evidenta latura plina de sensibilitate a personajului, dar mai ales puterea si tragismul acestuia. Uiti ca nu este jucat de un barbat. Cand doamna Mihut mi-a acordat interviul am ramas surprinsa de vocea ei calda si duioasa. Imi aducea aminte de rolul Martei din "Padurea spanzuratilor", in regia lui Liviu Ciulei. A colaborat cu mari regizori precum Geo Saizescu, Lucian Pintilie, Dan Pita, interpretand roluri memorabile in filme de succes ("Pacala", "Profetul, aurul si ardelenii", "De ce trag clopotele, Mitica?", "Balanta" etc). La Teatrul Bulandra o puteti admira saptamana de saptamana in "Moartea unui comis voiajor", "Casatoria", "Sorry". Tot aici a interpretat rolul fiicei primarului din piesa "Revizorul", in regia lui Lucian Pintilie, rol care i-a marcat cariera teatrala. Piesa "Lear" are premiera oficiala pe 22 februarie. Un spectacol care se anunta a avea un mare succes luand in considerare ca s-au epuizat toate biletele pentru reprezentatiile din saptamana 22 februarie-1 martie. Cand vi s-a propus "Lear", cum ati primit rolul? Prima impresie a fost de stupoare si de o surpriza imensa, dar si o bucurie mare. Mi s-a parut ceva inedit. A fost o imensa incantare. Ce asteptari ati avut? Ma asteptam la un spectacol foarte mare datorita numelor care se vad pe afisul teatrului (Valeria Seciu, Dana Dogaru, Ioana Pavelescu, Dorina Chiriac s.a. -n.n.) si cred ca asta a si iesit. Cat de contemporan este "Lear"? Eu nu stiu daca pot judeca lucrul acesta pentru ca eu sunt prea dinauntrul spectacolului. Dar pot sa spun ca este spec­tacolul anului 2009 si cred ca va fi valabil, daca se va mai juca, si-n 2012 si-n 2015. Poate nu cu mine, dar va fi la fel de contemporan cu publicul de atunci. Cum este "Lear"-ul dvs.? Evident ca Lear este cel mai greu rol pe care l-am jucat pentru ca este coplesitor. Am muncit foarte intens, spectacolul a iesit intr-o luna si jumatate. Au fost de fapt doua spectacole. A fost o performanta. Nu numai din punctul meu de vedere, ci si din cel al regiei si al celorlalti interpreti. Sunt nume importante, dar si multi tineri. Cum a fost intalnirea dintre generatii? Rezultatul se vede in spectacol. Daca a functionat sau nu, se vede. Asa se intampla intr-o cas­nicie, cateodata este o comuniune extraordinara. Altadata, indiferent de cat de minunati sunt cei doi parteneri, mariajul nu tine. Cateodata depinde si de public, de aceea sustin ca fiecare public isi are spectacolul pe care si-l merita. Cateodata este un public atat de talentat incat spectacolul iese stralucitor datorita lui pentru ca da dovada de atentie, intelegere a textului si a interpretarii. Importante in timpul piesei sunt si legaturile care se realizeaza intre public si actori. Sunt actrite pe care le-am intalnit prima data si nici nu a mai fost nevoie de a doua repetitie pentru a-mi da seama ca lucrurile vor merge extraordinar, ca vom comunica bine. Nu depinde de varsta, depinde de legaturile care se fac intre oamenii care se intalnesc pe scena. M-a impresionat mimica. La aplauze a fost de asemeanea socant, nici atunci nu v-ati iesit din rol. Lucrul acesta nu s-a intamplat doar cu mine, ci cu toata distri­butia. Intensitatea la care am lucrat pentru acest spectacol a fost imensa. Tehnic nu aveam cum sa apasam pe un buton si sa uitam prin ce am trecut timp de trei ore si jumatate. Atunci emotiile au fost ingrozitor de mari. Era premiera, eram atat de concentrate, atat de-nauntrul spectacolului, incat nimic nu poate sa declanseze eliberarea. Asta s-a intamplat peste o zi, doua, trei. Cam cat va ia sa intrati in pielea personajului? Te pregatesti pentru un ase­menea eveniment nu cu cateva ore inainte, ci cu cateva saptamani inainte, pentru ca Shakespeare este urias. Mi se pare piesa pieselor si iubesc foarte mult acest personaj. Ce-l caracterizeaza pe un bun actor? Un foarte bun actor trebuie sa-si iubeasca la nebunie profesia. Trebuie sa o iubeasca in asa fel incat sa fie in stare sa se sacrifice pentru meseria lui (poate spun vorbe mari, dar nu mi-e teama de ele). Cu indiferenta sau detasare este absolut imposibil sa faci meseria asta. Nu stiu cati ar putea, sunt multe profesii pe lume in care daca simti ca nu ai chemare nu ai ce cauta acolo. Cred ca trebuie sa te nasti pentru profesia asta, cred ca trebuie sa ai talent. Si daca Dumnezeu ti-a dat talent trebuie sa-l si cultivi. Si daca-l cultivi trebuie sa ai pretentia de la tine sa faci performante, daca tot ti-ai ales sa fii actor. Si astea sunt numai o parte din calitatile pe care trebuie sa le aibe un bun actor. Ce sacrificii ati facut pentru teatru? Imi pare rau ca trebuie s-o spun dar, in primul rand familia a fost cea care a suferit intotdeauna. N-aveam timp, eram ocupata, aveam o premiera si cand aveam o premiera toata lumea stia ca o premiera este o premiera. Si baiatul meu a stiut asta si mama mea si sotul meu. Toti aveau premiera, nu numai eu. Cum va alegeti rolurile? In primul rand conteaza textul si contextul. Trebuie sa simt ca am ceva de spus in rolul acela, ca textul acela va ajunge la public dupa ce trece prin mine si il inteleg cu adevarat si dupa aceea ce partener am, cine este regizorul. Asta este foarte important pentru ca o luna, doua, trei cat dureaza repetitiile esti intr-o echipa in care daca nu functioneaza o relatie poate sa nu iasa un spectacol bun. Cu care regizor va place sa lucrati cel mai mult? Stiu ca am lucrat cu foarte mari regizori si sa dea Domnul sa fie asa si in continuare. Indiferent daca pe moment ne-am contrazis important este ca dupa aceea ne-am inteles perfect si a iesit un spectacol bun. De fapt nu cred ca am intalnit pana acum un regizor de la care sa nu invat ceva, care sa nu-mi comunice ceva. Pentru ca uneori trebuie sa si inveti cum sa nu faci un lucru, nu numai cum sa-l faci. Ati declarat ca erati timida. Nu eram, inca mai sunt. Nu se vede. Ar trebui sa stai in culise inainte de inceperea unui spectacol sa vezi cum celor mai viteji dintre noi ne tremura genunchii. Cum se impaca asta cu actoria? Nu stiu. Trebuie sa treci peste timiditate. Daca ti-ai ales profesia asta, intri sa joci spectacolul ca doar nu o sa-ti cere scuze: sunt timida ma duc la mama. Cat se munceste pentru performanta? Nu exista orar. Se munceste tot timpul. Tot timpul iti vine cate un gand. Si sa stii ca nu am glumit cand am spus ca si in vis poti sa-ti faci profesia: poti sa visezi un rol, sau despre rol. Cand te preocupa cu adevarat un personaj, te preocupa. Incearca sa patrunda in tine si tu sa patrunzi in mintea lui, in corpul lui. Este important ca un rol sa fie mai aproape de atitudinea, de sentimentele, de viata dvs.? Nu. Si frumusetea din punctul meu de vedere a acestei profesii este ca am avut de interpretat roluri si genuri atat de diferite de spectacol, incat m-as plictisi sa joc mereu acelasi rol sau unul care sa mi se potriveasca mie. De fapt, nici acum, la varsta aceasta nu stiu ce rol mi s-ar potrivi mie cu adevarat, care mi-ar veni mie manusa. Consider ca eu trebuie sa ma adaptez rolului si bucuria mea interioara este ca rolurile pe care le-am jucat au fost atat de diferite. Si poate ca oamenii m-au placut tocmai din acest motiv. Ce sanse are un tanar actor in societatea actuala? Nu cred ca am avut drumul batatorit dinainte si luminat. Conditiile pe care le-am avut atunci au fost asemanatoare cu ale oricarui tanar din ziua de azi. Ba eu cred ca astazi au mai multe facilitati. Profesorii mei mi se pare ca au fost unici si marile mele intalniri in teatru au fost unice. Dar fiecare tanar poate sa fie o alta Mariana Mihut sau fiecare regizor poate sa fie un viitor Lucian Pintilie. In ce directie merge teatrul romanesc? Si acum 20-30 de ani era la fel. Credeti ca erau piese semnate numai de Pintilie, Ciulei etc? Erau si non-valori. Asta depinde de ce alege fiecare din noi. Unul se duce sa vada un spectacol prost din punctul meu de vedere. Si se mai duce si a doua oara, si a treia oara etc. Este spectatorul acelui spectacol prost. Stii care este culmea? Eu joc in momentul acesta la doua teatre: la Bulandra si la National si la sfarsit, la aplauze, cand ma uit in sala, majoritateta sunt tineri. Nu cred ca viitorul teatrului este sumbru. Tinerii vor veni la teatru. Experienta mea de viata imi da dreptate cand spun ca tinerii vor veni la teatrul bun. Cand devine teatrul o arta? Am sa-ti spun o reteta. Intr-o prajitura gustoasa trebuie puse cele mai bune ingrediente. Pentru ca un teatru sa iasa opera de arta trebuie puse lucrurile de cea mai buna calitate. De ce ati ales Bulandra? Pentru ca am simtit ca este locul meu. Imi placeau regizorii care erau atunci cand am venit eu in teatru, imi placeau partenerii cu care am jucat. Era idealul meu de teatru si am ramas in continuare. Este vorba despre echipa de teatru. Initial eu am debutat la Teatrul Giulesti, unde am jucat opt ani de zile. Acum este Teatrul Odeon. Si acolo m-am simtit bine. Am jucat din prima roluri foarte mari, cu parteneri si regizori renumiti. Ati avut un debut un forta. Nu v-a speriat acest lucru? Nu, eram destul de incon­stienta incat sa nu-mi dau seama. Si nu v-ati gandit ca publicul o sa ceara si mai mult? Nu publicul trebuia sa-mi ceara acest lucru, ci eu. Si asta am si facut. Totul este sa poti sa faci lucrurile acelea pe care le cer altii de la tine. Se pare ca s-a putut. Care este rolul dvs. pe scena? Cum sa ma urc pe scena fara sa am ceva de spus?! Rolul meu acolo este sa impresionez, sa fac sa ajunga textele la inima si la intelegerea fiecarui spectator. Sa fiu atat de minunata si emotionanta incat sa nu plece asa cum au intrat. Aveti peste 40 de ani pe scandura. S-a schimbat actrita Mariana Mihut in acest timp? In primul rand fizic. Este o viata de om. Cred ca m-am maturizat si totodata nu cred ca mi-am pierdut bucuria de a juca si de a ma juca. Nu stiu daca am devenit mai inteleapta, dar eu ma straduiesc. Cum este relatia cu actorii tineri? In primul rand tinerii actori se impart in doua din punctul meu de vedere: talentati si netalentati, asa cum si cei de varsta mea se impart in aceleasi categorii. Fiecare este un unicat, are talente si o calitate umana pe care celalalt nu le are. Nu iau tinerii la gramada. Despre viata de familie... Eu nu vreau sa vorbesc despre asta pentru ca pur si simplu nu-mi place cum se vorbeste despre viata particulara a unui actor. Lucrurile sunt intelese gresit. Numai profesia mea este publica, nu si viata mea particulara. Va opresc oamenii pe strada? Mi se intampla lucrul acesta si-mi spun lucruri frumoase. Uneori o fac cu un bun simt remarcabil. Mai greu este cand am zece kg. in mana si ma tine cineva de vorba sa-mi spuna ce minunata sunt. Atunci imi este putin cam greu dar, in rest, imi face mare placere, pentru ca oamenii o fac cu delicatete si bun simt. Va vedeti departe de scena? Din pacate au fost ani de zile cand n-am jucat. N-am vrut eu, asa s-a intamplat. N-as putea sa stau departe de scena, decat daca n-as mai putea juca. Nici un actor nu-si doreste acest lucru. Dar trebuie sa se gandeasca si la pensie... Bineinteles, dar cateodata se intampla ca dupa o anumita varsta sa fie nevoie de tine mai mult decat era in tinerete. Acum am niste propuneri de roluri extraordinare. Dar nu, nu pot sa stau departe de scena pentru ca de fapt asta este viata mea.

Cristina SPIRIDON