Celebra actrita, Florina Cercel, poate fi vazuta aproape duminica de duminica, la Sala Atelier a Teatrului National Bucuresti, in spectacolul (one-woman show) "Camerista", regizat de Dan Stoica. Piesa este dramatizarea capitolului "Povestirea cameristei Zerline" din romanul "Nevinovatii", jucat in urma cu decenii, cu un mare succes, de catre Jeanne Moreau. Povestirea pe care ne-o propune autorul Hermann Broch este relatata prin glasul unei femei aflata in pragul batranetii si in prada amintirilor. Camerista Zerline isi traieste feminitatea intr-o stare de permanenta concurenta cu cea a stapanei ei. Cu multi ani in urma, slujnica i-a "suflat" stapanei amantul, desi toata viata l-a iubit cu pasiune pe un altul: pe propriul stapan, baronul. In discursul ei exista deopotriva dragoste si ura, singuratate si tristete, si mai presus de toate umbra unui oras imperial si mizer: Viena "epocii frumoase" (la belle epoque) si poate, a primilor ani de dupa primul Razboi Mondial. Aceeasi Viena in­tunecata si enigmatica serveste drept fundal si aventurilor Zerlinei si sta martor in fata elanurilor inimii ei chinuite de maternitatea ravnita si neimplinita, in fata senzualitatii ei dezlantuite, a geloziei, dis­perarii si razbunarii ei. Nostalgia tineretii Este deja batrana si patimile din trecut ar putea fi stinse de trecerea vremii, dar rana este inca vie. Nimic nu a fost uitat, intalnirile patimase cu amantul stapanei casei, dragostea ne­implinita cu sotul acesteia.... Replica devenita refren "Ne-am sarutat cu buzele, cu limba, cu dintii", da nastere unui im­presionant lant de sentimente contradictorii. Zerline a impartit amantul cu stapana si probabil si cu alte femei, dar fara semnificatii profunde, in timp ce baronul, a ramas icoana iubirii. E o poveste despre eros, putere si neputinta sociala, despre inselatorie si tradare, principalul motor al actiunilor omenesti fiind lacomia sub multiplele ei aspecte: putere, sex, bani, statut social. Zerline nu poate fi considerata neaparat o prezenta simpatica. Totusi, energia si daruirea Florinei Cercel contureaza un personaj cu care orice femeie se poate identifica. Deoarece este o fiinta care iubeste, se lupta, se sfasie, nu poate lasa indiferent pe nimeni, iar suferintele ei nu pot sa nu trezeasca ecou si compasiune. Spovedania ei din urma este tulburatoare: "Cu uitarea hranim timpul, cu ea hranim moartea... Lucrul de neuitat e o bucata de viitor care imblanzeste, dragii mei, caderea noastra in bezna".

Adriana VASILIU