Ioan GROSAN 

Ca de obicei, si in cazul conflictului recent dintre guvern si sindicatele din invatamant, adevarul e la mijloc. E adevarat ca, mai ales din perspectiva imen�sei ei responsabilitati, dasca�limea romana este, finan�ciar vorbind, una din cele mai napastuite categorii sociale din eterna si fascinanta noastra Tranzitie si ca merita din plin marirea de salariu preconizata. Nu e mai putin adevarat insa ca o asemenea marire va atrage dupa sine - cum demon�streaza cu luciditate membrii cabinetului Tariceanu - un alt val de revendicari, din partea altor sindicate (pe modelul "adica noi de ce sa nu...?"), si ca economia, ma rog, tara, poate intra in colaps. Situatia este, asadar, pe muchie de cutit si, avand in vedere si decizia Curtii Constitutionale, e nevoie de multa intelepciune de ambele parti pentru a se ajunge la o solutie rezonabila pentru toata lumea. Asta pe de o parte. Pe de alta, nu pot sa nu remarc ipocrizia alesilor nostri care, in ceasul al doisprezecelea si-n doi timpi si trei miscari, au votat intr-o veselie cele 50% (dupa unii, "numai"45%), dupa ce, ani de zile, i-a durut undeva de invatamant. Mai mult ca sigur ca - multi dintre ei fiind chiar cadre didactice - s-au socotit ca dupa alegeri, cand fatalmente vor trebui sa paraseasca odihnitoarele fotolii de parlamentari, n-ar fi rau sa gaseasca la catedra salariile marite, ca sa nu-si piarda de tot conditia fizica si financiara de senatori si deputati. "Dupa noi - potopul!", aceasta pare a fi fost, in aceasta imprejurare, deviza lor. P.S. - Amica si colega noastra Iolanda Malamen mi-a aratat in nu mai stiu ce tabloid un articol in care se sustine ca sperma oamenilor inteligenti este mai buna decat a celor - sa le zic - non-inte��li�genti. Si m-am gandit ca de-aia multi dintre parla�mentarii nostri sunt oameni atat de singuri...