Premiat pentru a doua oara, in cadrul Festivalului International de Teatru "Atelier", pentru cea mai buna interpretare intr-un rol principal, George Costin este unul dintre tinerii actori importanti din Romania. Dupa rolul Faust din spectacolul "Istoria comica a doctorului Faust", pus in scena, anul trecut, la Teatrul Municipal din Baia Mare de Victor Ioan Frunza, la editia a XVI-a a recent incheiatului festival, George Costin a primit din nou premiul pentru cel mai bun actor intr-un rol principal pentru Caligula, din montarea "Caligula" in aceeasi directie de scena, a lui Victor Ioan Frunza. Absolvent al Facultatii de Teatru si Televiziune din Cluj Napoca, George Costin este un actor care, dupa cum ne-a marturisit, incearca inca sa afle de ce face teatru. Angajat al Teatrului din Baia Mare, a colaborat, de asemenea, cu Teatrul "Maria Filotti" din Braila, in "Desteptarea primaverii" unde interpreteaza rolul lui Melchior, si in "Hamlet", unde este "Horatio", ambele in directia de scena a lui Victor Ioan Frunza, cu Teatrul de Nord din Satu Mare sau Compania de Teatru Aiud. Dupa cele doua premiere "Caligula" (in care detine rolul titular) si "Portugalia" (rolul "Porecla") prezentate in cadrul Festivalului "Atelier", am stat de vorba cu George Costin despre povestea lui, abia inceputa, in teatru... George Costin, daca ar fi sa reinventezi un nume pentru teatru, cum i-ai spune? Cum l-ai traduce in limbajul tau personal? Vai, ce intrebare mi-ai pus... Imi vin in minte foarte multe cuvinte, dar nici unul nu ma satisface... As spune ca e o dementa frumos controlata. Povesteste-mi cum ai ajuns tu sa intri in "dementa asta frumos controlata"... Mi-aduc aminte ca i-am spus odata mamei mele ca eu vreau sa fac o meserie in care sa ma stie lumea. Aveam vreo 6 ani si eram undeva in Brasov, la o policlinica cu plata, pe strada Lenin... Pe urma, pe la 12-13 ani eram fascinat de foarte multe meserii, dar de nici una indeajuns. Mi se parea interesant sa fii sofer de troleibuz, pe urma sa fii doctor... Si uite c-am gasit o meserie care-mi permite sa le fac pe toate. Sa fiu si doctor, si vrajitor? Apoi, a mai fost o intamplare care sigur a determinat apropierea mea de teatru. Eram cu un prieten, in Brasov, si, trecand pe langa Teatrul Dramatic, organizatorul de spectacole a pus mana pe noi doi si ne-a spus: "Va rog, n-ati vrea sa vedeti o piesa de teatru gratis?" Aveam 14 ani. Nu intrasem niciodata prin culise, iar spectacolul se juca la sala Studio si, ca sa ajungi acolo, trebuia sa treci pe culoare, printre decoruri. Eram fascinat, mi-era si frica, si rusine. Am trecut pe scena, mi-aduc aminte si-acum sala goala, era pustiu... si am vazut "Nevinovata". Eram zece oameni, cred, in sala Studio, era destul de trist, dar am ramas atat de marcat de ce am vazut acolo, incat mi-am zis: "Eu trebuie sa fac chestia asta." Dupa care, in clasa a XI-a am intrat la Scoala Populara de Arta, unde l-am avut ca profesor pe Ion Jugureanu. Un actor domn, cu parul alb. Personalitatea lui m-a impresionat foarte tare. Mi-am zis: "Uite un actor, as vrea si eu sa fiu la 70 de ani asa." Dupa care am avut o alta intalnire minunata cu Viorica Geanta Chelbea, care conduce si acum o trupa la Casa Armatei din Brasov. Eram, asadar, in doua trupe, si la Scoala Populara de Arte, si la Casa Armatei, iar de acolo era firesc sa merg la facultate. Am dat, am intrat si acum cred ca sunt actor. Ce simti in fata unei sali goale? Dupa un spectacol care a iesit bine o sala goala imi da satisfactie. Ceva ramane dupa ce termini un spectacol. Raman fumul, mirosul, simti ca acolo s-a intamplat ceva intre oameni. in timpul spectacolului, o sala goala e ceva foarte trist. O singura data mi s-a intamplat si sper sa nu mi se mai intample niciodata. Teatrul e pentru public si daca n-ai pentru cine sa joci e greu sa-ti gasesti motivatia. Care a fost intalnirea vietii tale? Un om, o carte, un gand, un spectacol, o replica... Sunt cativa oameni minunati pe care i-am intalnit in viata. Repet, Viorica Geanta Chelbea, o personalitate monstruoasa, in sensul frumos al cuvantului, domnul Jugureanu, apoi am avut o intalnire foarte buna cu profesorii mei de la Facultatea din Cluj, doi oameni extrem de interesanti, Diana Cozma si sotul dumneaei, regizorul Radu Teampau. Iar cea mai recenta si probabil cea mai buna este intalnirea cu Victor Ioan Frunza si cu Adriana Grand, intalnire care sper sa dureze mult... De ce e importanta intalnirea cu ei? Cred ca in viata e greu sa primesti sanse. Eu sunt convins ca sunt multi oameni talentati, dar e greu sa ti se dea o sansa. Iar acesti doi oameni asta fac. Dau sanse. Si mai mult decat atat n-am de ce sa ma bucur. E o intalnire cu oameni de teatru. Chiar cred ca o cariera a unui om de teatru, si nu numai, este influentata la un moment dat de o intalnire. Bineinteles, trebuie sa fii pregatit pentru intalnirea aia. Recunosc, aceasta este o idee din cartea lui Peter Brook, "The open door", parca acolo vorbeste el despre ce inseamna sa intalnesti "un om remarcabil". Trebuie, asadar, sa fii pregatit, pentru ca s-ar putea sa-l intalnesti si sa treci pe langa. Iar un alt om care m-a marcat este tatal meu. Din pacate el nu mai este printre noi. De mama mea nu mai spun... Ma marcheaza si acum. Revenind, o carte care m-a marcat... As spune "The open door", desi poate nu e bine sa spun asta ca e o carte pur teatrala. Dar e o carte atat de simpla si vorbeste despre teatru ca despre viata. Oricine poate sa o citeasca. Iar un gand care ma marcheaza... Incerc sa aflu de ce fac teatru cu adevarat. Dar mi-a zis mie cineva odata ca nu e bine sa afli decat foarte tarziu, ca in momentul in care afli nu mai poti sa faci teatru. Si asta ma sperie. Sper sa nu aflu foarte curand, daca-i adevarat. Cand incepi sa lucrezi la un rol, care e partea care-ti place cel mai tare? Atunci cand descoperi si mirosi personajul. Si imi mai place enorm ultima saptamana dinainte de premiera. Toate simturile, toata oboseala acumulate se transforma in energie, un lucru straniu. Atunci, pe ultima suta de metri, toata lumea o ia razna, se dau indicatii, toata lumea intra intr-o criza controlata... Si-mi mai place atunci cand regizorul te surprinde, cand tu crezi ca ti-ai terminat rolul si el vine si, in ultima parte, te salta de trei ori mai mult. Spre exemplu, in "Desteptarea primaverii"... Acolo a fost o situatie dificila, am dat o avanpremiera cu public fara costume si fara decoruri. Iar eu am crezut ca mi-am terminat rolul si am fost foarte multumit. Dupa cateva zile am reluat repetitiile ca sa integram costumele si decorul, iar eu mi-am dat seama ca nu facusem nici 50% din rol. Asta imi place foarte mult. Cand cred ca e gata si vine cineva si imi ridica valul de pe ochi... Partea de inceput nu-mi place pentru ca te simti atat de gol... Iar cel mai greu e momentul cand intri prima oara pe scena. Cred ca e frica scriitorului de pagina goala. Cat de important este sa gasesti un regizor care sa te descopere? Eu nu cred ca pot face teatru de unul singur. Eu am nevoie de un om care stie, care ma poate privi din afara si care tine si loc de spectator. De multe ori acesta e un rol important al regizorului. Sa tina loc de spectator, nu neaparat sa aiba reactiile unui spectator, ci sa-l vezi acolo cum sta si iti rafineaza si iti corecteaza gesturile si te impinge exact cum te impinge un public bun de teatru. Eu sunt un actor care are nevoie de regizor si de expertiza lui. Pana unde merge libertatea unui actor fata de text sau fata de regie? In limitele bunului simt... In engleza suna mai bine. "Common sense". Eu ma consider un interpret. Nu sunt un creator si, daca inteleg despre mine ca sunt un interpret, atunci stiu ca am de-a face cu un text care e o partitura, pe care eu trebuie s-o interpretez. Am o libertate fantastica, dar in limitele textului. Si nu sunt de acord cu regizorii care desfiinteaza textul. Bineinteles, au viziuni, interpreteaza, dar, recunosc, teatrul care imi place mie este teatrul acela in care niste oameni, niste actori, un regizor, un scenograf, un sufleur si asa mai departe se aduna, iau o partitura si o pun in scena. Simplu. Care ti-e rolul cel mai drag pana acum? Faust mi-e foarte drag. Poate si pentru ca e primul rol pe care l-am facut cu dl Frunza. Si recunosc ca acum, la un an de zile dupa ce l-am terminat, imi place ca vad defectele in constructia personajului. E un personaj care a crescut foarte mult de la premiera pana astazi. Imi place mult si ce joc in "Desteptarea primaverii", rolul lui Melchior. E ceva ce n-am crezut ca eu pot sa fac si m-am trezit ca pot... Si, o sa razi, dar am jucat intr-un spectacol de copii, "Muc cel Mic". Spectacolul nu era ceva extraordinar, dar faptul ca am jucat pentru copii mi-a oferit o placere fantastica. Si care e rolul in care te simti cel mai putin comod? Cel mai putin comod ma simt in "Portugalia". Mi-a fost foarte greu sa fac rolul acela pentru simplul motiv ca eu am o problema personala cu oamenii de acest gen si am simtit ca nici autorul nu a iubit personajul pe care-l joc eu. Nu e un personaj pe care sa-l iubesti. Si asta e destul de ingrat. Sigur ca ar fi stupid sa spui ca faci pe scena numai lucruri care iti plac, nu poti sa te apropii de toate personajele intr-un mod suta la suta personal, dar mi-a fost foarte greu. E un Don Juan cehovian. Un om care isi recunoaste mediocritatea, si asta mie imi da o oarecare tristete. Ce sanse are un actor tanar sa faca teatru in Romania? Sanse sunt, dar putine. Teatrul la noi e intr-o permanenta tranzitie, se experimenteaza mult, ceea ce e un lucru bun, dar cred ca e si un lucru rau. Lumea nu prea mai are rabdare sa faca teatru. Teatrul e foarte greu de facut si cred ca exista o parte a lumii teatrale din Romania care prefera sa experimenteze zone mai facile, pe care, din pacate, unii vor sa le ridice si la rang de capodopere. Toata nebunia asta, fuga oamenilor de teatru, de Shakespeare, de grecii antici, de Ibsen, nu ne mai place Ionesco... Trebuie doar texte contemporane... Bineinteles ca trebuie texte contemporane, trebuie texte de toate felurile, dar in momentul in care vii si spui ca numai asa se face, atunci e o greseala. Revenind, cred ca e un haos destul de mare in lumea teatrala din Romania si tocmai de aceea sansele sunt putine. Dar sunt. E greu sa ti se dea, dar, cand ti s-au dat, trebuie sa tii de ele. Esti angajat la Baia Mare acum. Crezi ca te afli in timpul si in locul potrivite? As tinde sa cred ca da, pentru ca simt ca lucrez si ca am progresat. Atata timp cat simt asta, cred ca sunt intr-un loc bun. E un teatru bun, in care incet, incet vin regizori din ce in ce mai valorosi. Eu cred ca teatrul din Baia Mare e in plin progres si mie imi place sa fiu intr-un loc care progreseaza. Care e cel mai mare esec si care e cea mai mare realizare pe care le-ai avut pana acum? Pot sa spun ca am facut niste sacrificii, nu le-as numi esecuri, pentru ca sunt alegeri constiente. Impliniri foarte mari sunt ultimele spectacole pe care le-am facut, "Caligula", "Faust", "Desteptarea primaverii". Pentru mine sunt mere de aur. Daca ar fi s-o iei de la capat, ai schimba ceva? As spune ca sunt prea tanar, am numai 26 de ani, viata mea nu e foarte clara... In ceea ce priveste teatrul n-as schimba absolut nimic. A fost un moment in care am avut o alegere dificila de facut, un regizor foarte important m-a chemat intr-un loc, aveam de ales atunci intre doi monstri ai teatrului romanesc si sunt sigur ca am ales bine. Ce astepti sau ce-ti doresti sa ti se intample in perioada urmatoare? Sa ma pastrez cel putin la fel cum sunt acum. Cred ca e foarte greu in momentul in care incepi si mergi pe un drum... Acum cativa ani visam la ce mi se intampla acum, visam sa joc in spectacolele astea, cu oamenii astia, cu colegii acestia. Iar greseala oamenilor, si a mea cateodata, este ca incep sa considere normal ce li se intampla. Eu sper sa-mi tina Dumnezeu mintea la loc si sa fiu constient ca ceea ce mi se intampla e un lucru bun si poate sa fie trecator. Deci trebuie sa profit la maxim. Sper sa-mi pastrez directiile. Sa incheiem cu o replica draga tie... "Doctorul magic va spune adio!"

Monica ANDRONESCU