Ziua Logo
  Nr. 4200 de joi, 3 aprilie 2008 
 Cauta:  
  Detalii »
Reportaj
Tiraspol 100 de dolari pe luna
-- Printre granicerii nerecunoscutei Republici Moldovenesti Transnistrene (PMR, pe ruseste), nu ideologia dicteaza, ci logica bunului plac. Pot sa te intoarca de la vama pentru ca vorbeai la telefon (si sa-ti mai dea si o amenda de 40 de euro), pot sa-ti faca scandal pentru ca, desi le raspunzi in rusa, pe formularul (altminteri bilingv) de inregistrare a intrarii in "tara" scrii in englezeste, sau, pur si simplu, sa se uite la fata ta si sa-ti dea drumul fara probleme. Ba chiar sa faca glume, in romaneste. Se numeste "face control".
E ieftin sa mituiesti in Transnistria: trei euro
Am plecat la Tiraspol cu regizorul Mihai Fusu (cetatean moldovean si vorbitor fluent de rusa), la o intalnire cu Maria Andreevna Carmaz, directoarea Teatrului Republican "Nadejda Aronetkaia", unde Fusu voia sa duca in turneu spectacolul lui despre traficul de femei, "A saptea kafana". Nu stiu cui ii era mai teama, mie sau lui, ca cel putin eu nu voi intra, ca masina cu numar de Romania o sa le cada greu vamesilor transnistreni, la fel si pasaportul meu romanesc. Dar nu. Abia la Bender (altadata Tighina) ne opreste un militian transnistrean: o poveste complicata cum ca de ce am semnalizat stanga de pe banda din dreapta si nu eram deja pe stanga inainte sa vad ca trebuie s-o iau la stanga. Ameninta cu amenda si retinerea actelor. Si unde sa schimbi bani, in binecuvantata rubla transnistreana, cand punctul de control e in mijlocul campului? Pe nesimtite, ma trezesc ca dinaintea militianului s-au strans 50 de lei moldovenesti, omul baga la loc in sertar chitantierul de amenda si-mi da actele. E ieftin sa mituiesti in Transnistria: sunt trei euro, dar mai mult decat plata pe-o zi de munca intr-o loc in care salariul e 100 de dolari pe luna.
Teatru in Transnistria, saracie, ideologie, tranzitie
Tighina si Tiraspol sunt practic legate unul de celalalt, cu grija sa nu depasim limita de viteza (de vreo 40 km pe ora) si incetinind strategic in dreptul punctelor de control ale "fortelor de mentinere a pacii" (soldati rusi, tineri si cu fete indiferente) ajungem in cateva minute. Capitala transnistreana e o cadere controlata in timp, inapoi cu 20 de ani: gri, gri, gri. Blocurile sunt gri, chiar si cele noi, varuite in ocru, par cenusii. Masinile sunt vechi, ultimele exemplare de Lada, Moskvici si Jiguli de pe fata fostei Uniuni Sovietice se intalnesc cu marci occidentale la mana a doua, toate in culori terne. Pana de curand, se pare ca multi moldoveni preferau sa-si inregistreze automobilele in Transnistria, unde nu plateau taxe. Peisajul sovietic e, insa, o iluzie - iluzia oamenilor de rand, care-si amintesc de epoca in care-si petreceau vara la Odesa (la nici 100 km de Tiraspol), iar acum nu-si permit decat o privire lunga spre supermarketul cu geamuri de termopan si o sticla din cel mai ieftin coniac Kvint. Dincolo de saracia celor 100 de dolari pe luna a majoritatii transnistrenilor se intinde cel mai bine dotat stadion cale de doua tari, benzinariile Sheriff, unde combustibilul se vinde pe bani americani, magazinele Adidas si prosperitatea uzinelor din Rabnita.
Din banii lui Smirnov
Nu doar aleatoriul de la vama transnistreana si tristetea gri a strazilor vorbesc despre decaderea dictaturii militare intr-una a birocratiei si banilor. Teatrul din Tiraspol primeste fonduri de stat doar pentru salarii si impozite, cheltuielile cladirii trebuie acoperite din incasari, iar pentru refacerea salii au facut "presiuni" la televiziune si prin ziare. Iar banii au venit - din fondul special al presedintelui, al carui portret sade pe perete in biroul Mariei Carmaz, si nimeni nu pare sa-l bage in seama. Autoproclamatul lider al autoproclamatei republici, Igor Smirnov, vine la teatru, rar, dar se duce. Un semn de liberalism: s-a intamplat o data ca cineva de la cabinetul lui Smirnov sa sune la teatru si sa nu mai gaseasca bilete.
Teatrul Republican poarta numele unei regizoarea faimoase: Nadejda Aronetkaia a venit de la Chisinau la Tiraspol impreuna cu fostii ei studenti, reinfiintand in 1969 o institutie fondata im anii '30, pe vremea Republicii Autonome Moldovenesti, pe atunci parte a Ucrainei sovietice. Teatrul traieste si acum intr-un respect aproape religios fata de Aronetkaia - totii actorii i-au fost elevi fie chiar regizoarei, fie discipolilor ei.
E si cazul Allei Dorianu Ravlo, actrita a poporului in Republica Moldoveneasca Transnistreana, o femeie mica de statura, blonda si foarte vivace. Vorbeste romaneste, dar greu. E nascuta si crescuta la Chisinau, tatal si sora ei sunt acolo, se considera moldoveanca, insa de 38 de ani n-a mai auzit grai romanesc. Moldovenesc, dupa cum spune ea; ii atrage chiar atentia lui Fusu ca, daca vrea sa joace "A saptea kafana" in romaneste, pe afis va trebui sa scrie ca e in moldoveneste. Asa a pornit razboiul in '90, de la limba...
Alta institutie de cultura, in afara teatrului, nu exista la Tiraspol. Au un circ de amatori. Exista totusi si o orchestra simfonica, la Casa de Cultura, si un grup de dansuri populare. Si atat. Iar sala (frumoasa si inteligent refacuta, cu aproape 800 de locuri) e aproape mereu plina. Tiraspolul are cam 120.000 de locuitori, se joaca numai sambata si duminica, la matineu si seara. Nu au un regizor angajat, nimeni nu vine la capatul lumii pentru un salariu cu care nici jumatate din chirie nu ti-o poti plati. Acum se monteaza "Cabala bigotilor" de Bulgakov, cu un director de scena invitat. De altfel, repertoriul este in intregime clasic (e in program si "Steaua fara nume" a lui Mihail Sebastian), din doua motive: nu sunt bani pentru drepturi de autor si nu au acces la ceea ce se scrie acum. Si Maria Carmaz (care conduce de noua ani teatrul), si Alla Dorianu deplang vremurile Sovietelor, cand textele erau facute sa circule de la centru, iar despre Internet noi n-avem curajul sa intrebam. Transnistria e un loc in care telefoanele moldovenesti n-au acoperire, iar ca sa suni la Tiraspol (cu prefix), conexiunea se face prin Ucraina sau Rusia, nu se stie precis.
Nimeni nu rosteste cuvantul cenzura, nimeni nu e interesat de politica, si singura, marea, insolvabila problema sunt banii. E o forma de supravietuire, de rezistenta prin cultura mai impresionanta decat va fi fost ea vreodata la Bucuresti. Vor sa vorbeasca, pe scena, despre temele universale ale umanitatii, asa cum sunt ele puse in cuvinte de marii autori ai lumii, de Cehov, Moliere, Beaumarchais. De preferinta, intr-o formula clasica, in spiritul traditiei instituite de Nadejda Aronetkaia. "Cabala bigotilor", de pilda, se va face cu peruci, iar singura problema e ca ele, perucile de teatru, sunt de negasit la Tiraspol. Teatrul Republican traieste intr-un cult al eternului artistic, departe de framantarile unui cotidian in fata caruia nimeni nu mai are vreo speranta.
Intamplarea face ca sosirea noastra sa coincida cu aniversarea teatrului si in vizita vine unul dintre binefacatorii institutiei: liderul de sindicat al uzinei metalurgice de la Rabnita, datorita caruia teatrul a capatat incalzire. Vorbeste numai ruseste si pare imaginea vie a sindicalistului sovietic. Intre un mizilic si multe pahare de votca ucraineana, povesteste fericit ca Rabnita va ajunge in curand proprietatea unui singur om, care cumpara, incet-incet, tot orasul, si ca stie precis ca Voronin si Putin s-au inteles, iar Transnistria se va reuni cu Moldova in schimbul promisiunii Chisinaului ca nu va intra in NATO si nu va permite baze americane pe teritoriul republicii. In aceasta nota vesela, constatam ca s-a facut deja cinci dupa-amiaza, toata lumea bea de mai bine de sase ore, iar noi la opt trebuie sa parasim teritoriul Transnistriei. Ne luam la revedere aproape cu lacrimi in ochi si promitem sa ne revedem.
Din razboiul ideologic al anilor '90 a ramas obsesia pentru tema traficului de arme, o dovedesc controalele de la iesirea din Transnistria. Dintr-o dictatura e mai greu sa pleci decat sa intri, o spune si teoria, si practica: sunt cinci filtre la vama inspre Moldova, dar si aici functioneaza "face control"-ul - pentru ca sunt femeie si am numar de Romania, granicerul moldovean aproape nici nu se uita la masina mea. Noi plecam mai departe, el se intoarce la roata de rezerva a unei Lada cu numar de Chisinau.
Iulia POPOVICI 
Alte articole
  Partidul de guvernămant din Rusia iși trimite reprezentanți la ziua "independenței" Transnistriei    (2009-08-20 12:00)
 Afisari: 658  |  Tiparire pagina  |  Tiparire articol (optimizat)  |  Trimitere pe e-mail 
A r h i v a
 Top afisari / comentarii 
 Garcea in NATO (4572 afisari)
 Anarhia de la Marea Neagra (2387 afisari)
 Varianta a zvasticii in "Romania Mare" (1979 afisari)
 Copiii poltergeist (1956 afisari)
 Fuga de pe mosia lui Voronin (1708 afisari)
 Cum puteti obtine cazierul pe loc (5319 afisari)
 Cea mai frumoasa sotie de la Summit: Prima Doamna a Azerbaijanului (5267 afisari)
 Mitul celor doi litri de apa pe zi, demontat de cercetatori (4459 afisari)
 Ingerul adoptat s-a transformat intr-un diavol deghizat in copil (3469 afisari)
 Summitul NATO: Risipa de mancare si bautura pentru jurnalistii acreditati la summit (2048 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2008 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.04143 sec.