Ziua Logo
  Nr. 3640 de sambata, 3 iunie 2006 
 Cauta:  
  Detalii »
Dosare ultrasecrete
Spion, strateg, ctitor de state
Lawrence al Arabiei
Se implinesc in curand 90 de ani de la izbucnirea marii "Revolte Arabe", lovitura de gratie data muribundului Imperiu Otoman prin geniul unui ofiter britanic, Thomas Eduard Lawrence. "Lawrence al Arabiei". Un personaj devenit legenda, care a redesenat, practic, harta Orientului Mijlociu. Un intemeietor de state. Liderul care a stiut sa trezeasca societatea araba dintr-o letargie multiseculara. Si a mobilizat interesul european pentru civilizatia islamica si imensele bogatii petroliere ale acestei regiuni. Un diplomat abil, un strateg exceptional. Si un scriitor talentat, autor a doua extraordinare cronici ale revoltei arabe: "Cei sapte stalpi ai Intelepciunii" si versiunea ei prescurtata, "Revolta in desert". O biografie mai spectaculoasa decat orice roman de aventuri. Dar in care mai persista, inca, zone de mister.
Englezul care ii iubea pe arabi
Fara indoiala, T.E. Lawrence i-a iubit pe arabi si era impresionat in special de "spiritul celor mai puri dintre ei, beduinii". Lawrence scria: "Arabii pot fi insiruiti pe o idee ca pe o sfoara: pentru ca fidelitatea mintii lor ii face cei mai ascultatori sclavi... Fara niciun crez, pot fi luati in cele patru colturi ale lumii (dar nu in Cer) numai aratandu-li-se bogatiile pamantului si placerile lui; dar, daca pe drum il intalnesc pe profetul unei idei, care nu are nici unde sa-si odihneasca bine capul si traieste din mila, atunci isi vor abandona bogatia pentru inspiratia lui. Sunt incorigibili copii ai ideii, neclintiti si orbi la culori, pentru care trupul si sufletul sunt pentru totdeauna si inevitabil opuse. Mintea lor stranie si intunecata, plina de depresiuni si exaltari, fara nicio regula, dar cu mai multa ardoare si mai fertila in credinta decat a oricarui alt popor de pe lume. Ei sunt un popor de inceputuri, pentru care idealul abstract e cel mai puternic motiv, proces de infinit curaj si varietate, iar sfarsitul - nimic. Sunt tot atat de instabili ca si apa, si, asemenea ei, poate vor invinge in cele din urma..." Pe acest popor, sau mai exact pe aceste neamuri le-a atras Lawrence in marea aventura a afirmarii identitatii nationale. Revolta araba s-a desfasurat pe fundalul razboiului anglo-turc. Cand armele au tacut, lui Lawrence i se spunea "regele neincoronat al celor trei Arabii". La sfarsitul revoltei si al razboiului, dupa ce a intrat invingator in Damasc, ar fi putut sa-si transeze un regat si pentru el, dar a preferat sa se retraga in lumea misterioasa din care venise.
Cine era acest misterios "Lawrence al Arabiei"? Avem un portret desenat cu finete psihologica de Mircea Eliade: "T.E. Lawrence era foarte tanar cand a inceput sa organizeze aventura araba. Atat de tanar, de subred fiziceste si de insignifiant ca infatisare incat fusese respins, la declararea razboiului, de catre comisia militara care trebuia sa selectioneze voluntarii. In urma, insa, a fost admis ca auxiliar: si, pentru ca stapanea limba araba scrisa si vorbita, a fost insarcinat la Cairo cu redactarea unui obscur ziar arab de propaganda si cu transcrierea hartilor pentru Biroul de Informatie al Statului Major britanic. Nimeni n-ar fi banuit ca in acel tanar debil, scund, semanand mai mult a asistent arheolog decat a militar, crestea planul magnific al Revoltei Arabe. Nimeni nu cunostea tainele acestui arheolog-poet, care s-a dovedit a fi unul dintre cei mai curajosi strategi ai Razboiului, si care a fost pe rand, cat a durat revolta araba, spion, ofiter de Stat Major, ofiter de administratie, inginer, sef de banda, cel mai priceput naruitor de trenuri (iscusitele lui <<tulipe>>, tesatura speciala de explozii, prin care a daramat 79 de poduri si a azvarlit in aer nenumarate trenuri) si, ceea ce e mai pretios, sfetnicul Emirului Faisal si sufletul intregii revolte a beduinilor. Taciturn, modest pana la exces (atat de modest incat, dupa incheierea pacii, ca sa scape de onoruri, glorie si admiratoare, a disparut ani de-a randul, traind sub nume fals si inrolandu-se mai tarziu ca simplu soldat in armata coloniala), ocupat sa-si urmareasca visul sau intim, aventura concreta, militara, fiind numai realizarea aventurii spirituale pe care o experimentase el din cei dintai ani ai tineretii, Lawrence ajunsese mai mult o legenda fantastica decat om. Arabii creasera in jurul lui o intreaga epopee, pe care o cantau noptile in bivuacuri sau in acele necontenite marsuri prin desert, in timp ce <<Colonelul>> Lawrence, bine asezat in sea, citea versuri...".
Copilaria si tineretea lui T.E. Lawrence
Exista putine informatii despre anii copilariei si ai tineretii acestui personaj misterios. Carturarul Mircea Eliade, care a fost impresionat de personalitatea sa si i-a tradus, in 1938, in romaneste, una din lucrari ("Revolta in desert"), marturiseste in prefata cartii putinele date biografice pe care le-a gasit. Neamul Lawrence era irlandez, dar prin venele familiei curgea si sange spaniol si englez. Un Sir Robert Lawrence a luptat alaturi de Richard Inima de Leu in Tara Sfanta, pentru cucerirea Sfantului Mormant. Lawrence s-a nascut in 1888, pe mosia tatalui sau din tinutul Carnarvon, din Walles. Dupa ce familia peregrineaza prin Scotia si Franta, tanarul Lawrence isi petrece studentia la Oxford, de care va ramane un vesnic indragostit. Avea o dubla personalitate, una a studiosului, pasionat de literatura clasica, arheologie si istorie medievala, cealalta a aventurierului, sportivului, cautatorului de senzational si pericol. A ramas de-altminteri mic de statura in urma unei cazaturi dintr-un copac, care i-a fracturat piciorul. Fire ciudata, dormea ziua si invata noaptea. Era pasionat de limba araba si de arta razboaielor in Antichitate si in Evul Mediu. Lucrarea cu care si-a luat licenta la Oxford avea drept tema "Castelele Cruciatilor". Nu a fost multumit cu cele gasite in carti, a dorit sa descopere singur, la fata locului, adevarul. Doi ani a umblat pe drumurile Asiei Mici si ale Orientului Mijlociu, traind cu putini bani o viata de student si cercetator sarac, studiind locurile si triburile locale, intocmind mii de note si harti. S-a facut observatia ca Lawrence a infirmat teoria dupa care arhitectura militara a Occidentului secolelor XII-XIII ar copia spiritul castelelor siriene zidite de cruciati sub influenta modelelor bizantine. Dimpotriva, credea Lawrence, fortificatiile latine ale Evului Mediu din Orient au fost ridicate dupa modele arhitecturale franceze si engleze. "Cand s-a intors la Londra, a respins cateva joburi bune, preferand piesele arheologice rare de la British Museum, unde lucreaza ca muzeograf. Apoi pleaca din nou, de aceasta data in Valea Eufratului, pe urmele anticei civilizatii hitite. Civilizatia hititilor ascundea numeroase taine, dar e posibil ca tanarul arheolog, in cursul sapaturilor, sa priveasca cu interes catre locurile pe unde avea sa treaca calea ferata Berlin-Bagdad, a carei constructie incepuse. Spiritul de dreptate al lui Lawrence nu se potrivea cu barbaria dominatiei otomane si, fara indoiala, cele vazute si traite in zona i-au cristalizat ideea "Revoltei Arabe" si certitudinea ca arabii isi pot cuceri independenta. La inceput era vorba doar de o constructie pur spirituala, un "experiment mental". "Au trecut cativa ani numai", scrie Mircea Eliade, "si aventura aceasta spirituala, Regatul acesta arab creat mental, creat prin credinta, a inceput sa ia fiinta concreta. Aventura araba a devenit o aventura militara. Cel care o visase, o urmarise cu ochii mintii, ii experimentase, cu gandul, si vastitatea, si tensiunea, si mesajul ei istoric, acela trebuia acum s-o faca reala, pipaibila, accesibila milioanelor de nomazi."
"Poti face orisice, daca ai la indemana bani si dinamita"
In 1914, Lawrence a vrut sa devina soldat dar, la inrolare, a fost respins la examenul medical: era prea firav. Avea insa cunostinte uriase despre o regiune vasta care includea Egiptul, Turcia, Siria, Arabia, Palestina, Mesopotamia, si cunostea la perfectie limba araba, cu dialectele sale zonale, asa ca serviciile de spionaj engleze din Cairo s-au grabit sa-l angajeze. Stapani peste aceasta lume erau turcii. Imperialismul otoman sleit se lovea de fanatismul religios al familiilor arabe incuscrite Wahab si Saud, dusmane turcilor. Triburile care ascultau de Ibn Saud si-au extins pamanturile dupa moartea sultanului Abdul Hamid al II-lea, care, in 1909, a fost detronat si inchis. Ibn Saud afisa o falsa independenta, stabilind cu Poarta Otomana un soi de relatii mandatare. Lawrence nu-i va antrena pe arabii Wahab si Ibn Saud in ecuatia sa. El a mizat pe alte forte arabe interne, radicalizandu-le impotrivirea antiturceasca si organizandu-le strategia revoltei.
Nimeni nu a crezut la aceea vreme in utopia lui Lawrence. Cine isi putea imagina ca hoardele neorganizate, agitand sabii si pusti invechite, ar putea sa invinga armatele turcesti bine echipate si inarmate din abundenta cu mitraliere si tunuri? In plus, cum sa unesti triburile si conglomeratele arabe conduse de seici primitivi si autoritari, care se dusmaneau intre ei, macinati de rivalitati ale caror origini se pierdeau in negura vremurilor? Lawrence nu s-a lasat, insa, descurajat. Teoria sa: "In lumea araba poti face orisice, daca ai la indemana bani si dinamita".
Mircea Eliade, profund impresionat si influentat de acest personaj straniu, scria: "Mai tarziu, cand isi va lua sarcina de a alcatui o armata de beduini si un plan de operatie, va profita de toate studiile sale migaloase. Lawrence a fost cel dintai ofiter englez care a inteles ca in Arabia nu pot fi aplicate sistemele de lupta de pe frontul occidental, ca in desert nu trebuie sa existe un "front", ca o cavalerie nu trebuie pusa sa dea o lupta; el a inventat aceea faimoasa "coloana mobila" care a sfaramat patru corpuri de armata turcesti."
Inainte, insa, de a porni in marea sa aventura, Lawrence si-a intrerupt legaturile cu spionajul britanic. S-a desprins de cele doua rezidente "Intelligence Service" care controlau zona - cel de la Cairo, responsabil cu politica din Arabia Superioara, si cel din India, care conducea politica Arabiei Inferioare. Cel putin la inceput, proiectul sau era solitar. Rascoala si razboiul arab vor fi declansate de cel mai contemplativ iubitor de poezie si filosofie al vremii, destinat sa fie general si om de actiune, va sublinia carturarul roman Petru Comarnescu, traducatorul epopeii "Cei sapte stalpi ai Intelepciunii", opera fundamentala a lui E.T. Lawrence, cronica extinsa a "Revoltei Arabe".
De la Mecca spre Damasc
Bucurosi sa scape o vreme de prezenta lui Lawrence, sefii acestuia ii ofera, in 1916, un lung concediu. Miscarea de eliberare araba era dezorganizata, nu avea bani, nici arme. Dar mai ales ii lipsea un conducator capabil sa adune in jurul lui factiuni diferite si adeseori rivale si sa le imprime o viziune unitara. In plus, Mecca era stapanita de emirul Hussein, coborator din Profetul Mahomed, instalat ca sef religios de turci, in vreme ce Wahabitii lui Ibn Saud il contestau, si cu fanatismul lor razboinic se voiau stapanii intregii lumi musulmane. Intrigile si ciocnirile sangeroase intre triburile si clanurile celor doi feudali riscau sa amane la infinit izbucnirea Revoltei Arabe. Revolta care ar fi servit de minune planurile Londrei, dupa cum dezvaluie insusi Lawrence: "Cativa englezi, in cap cu Kitchner, au socotit ca o rascoala a arabilor impotriva turcilor ar da putinta Angliei, aflata in lupta cu Germania, sa invinga in acelasi timp si pe aliata acesteia, Turcia." Lawrence a avut intuitia geniala ca din ghemul incalcit de seici arabi sa-l distinga pe cel mai valoros, capabil sa catalizeze nemultumirile populare si sa le stranga intr-un singur torent de nestavilit. Alesul nu putea sa fie Hussein - prea batran si prea amestecat in toate relele, nici fiul cel mare al acestuia, apaticul Abdullah, de altfel un barbat foarte cumsecade. Atunci l-a "vazut" Lawrence pe Faisal, al doilea fiu al lui Hussein. El va deveni liderul dorit si iubit, "conducatorul cu inflacararea de care era trebuinta si cu suficienta ratiune pentru a duce totul la bun sfarsit". Lawrence ar fi putut sa fie el insusi seful revoltei, dar a inteles ca ordinele deveneau mai eficiente cand erau date de un arab. Tanar, energic, stapanit de fervoare mistica, bun strateg si cu calitati de diplomat, Faisal era exact omul de care Lawrence avea nevoie. Cei doi vor alcatui un tandem redutabil, care le va permite rasculatilor sa distruga caile de comunicatii si trenurile turcesti, sa cucereasca portul-cetate Aqaba de la Marea Rosie, dar si multe alte localitati cu importanta strategica si, in final, sa elibereze Damascul, unde Lawrence a fost primul guvernator de facto. Arabii lui Faisal si Lawrence au fost parte la efortul general al armatelor generalului englez Allenby de a-i alunga pe turci din intreaga zona. Cronica lui Lawrence se incheie cu eliberarea Damascului: "Coloana noastra mobila compusa din avioane, automobile blindate, trupe regulare arabe si beduini se aduna la Azrak pentru a taia cele trei linii ferate de la Deraa. A doua zi, Allenby porni atacul si peste cateva ceasuri risipi armatele turcesti in mod definitiv. Am zburat cu aeroplanul in Palestina pentru a dobandi ajutoare aeriene. Fortele generalului Barrow se unira cu cele ale noastre; in tovarasia lor inaintaram spre Kiswe si, acolo, intampinaram Corpul de Australieni Calari. Fortele noastre unite intrara in Damasc, fara a intampina nicio rezistenta. In oras se observa o oarecare neliniste si nedumerire. Am cautat sa linistim totul; Allenby sosi si puse la punct toate greutatile. Dupa aceea ma lasa sa plec."
Straniul sfarsit al eroului
In aceste cateva propozitii de o simplitate impresionanta pune Lawrence punct cronicii sale. Cartea a reprezentat o adevarata revolutie in epica engleza. Lawrence n-a scris ca un literat, considera Mircea Eliade. El n-a compus, n-a ritmat frazele, n-a cautat armoniile. Scrisul lui e o continua violenta a cadrelor lingvistice comune: a siluit limba, a rupt cadentele, a improspatat vocabularul... Cuvintele sunt aspre si proaspete ca ale unui om care nu e invatat cu scrisul. De altfel, asa cum el insusi o spune, "Revolta in desert" a fost scrisa intr-un bivuac, de un om care manuia mai bine arma decat condeiul. O carte virila, scrisa la mare tensiune..." Lawrence si-a scris cronica la fel cum a trait.
La sfarsitul razboiului, dupa cucerirea Damascului, Lawrence refuza orice onoruri sau recompense materiale si se intoarce acasa, la Londra. Din acest moment totul se oblitereaza in biografia eroului. Avea doar 30 de ani, era creator de istorie, avea cea mai mare faima pe care si-ar putea-o dori un luptator si brusc, fara explicatie, capata viziunea ca "totul este cladit pe inselatorie". Acut, simte datoria sa se insingureze, sa se retraga, pentru a-si redobandi linistea si sinceritatea. A pus in scris aceste ganduri: "Sa suferi pentru un altul in tacere, iata sensul maretiei. Nu-i nimic mai sublim decat o cruce de pe care sa contempli lumea." Il mai intalnim pe "Lawrence al Arabiei" alaturi de marii oameni de stat ai epocii, Clemenceau, Lloyd George, presedintele american Woodrow Wilson la Conferinta Pacii de la Paris. Arabia visata, pentru care si-a riscat viata, e o himera. Regele George al V-lea al Angliei vrea sa stea de vorba cu faimosul sau concetatean. Lawrence refuza orice onoruri, nu va fi Sir si-i marturiseste rusinea pe care o resimte fata de arabi pentru ca le-a promis sperante care nu se vor implini. Din singuratatea pe care si-a impus-o, Lawrence va mai raspunde la o chemare publica: ministrul Coloniilor, Winston Churchill, ii ofera functia de consilier in problema Orientului Mijlociu. Asista de departe la drama care continua sa insangereze Arabia sa iubita si la destinele personajelor cronicii sale: Faisal I a fost nevoit sa fuga din Damasc, dar va capata de la englezi tronul Irakului; tatal lui Faisal, Hussein, va fi invins de eternul sau dusman Ibn Saud, trebuind sa fuga si murind in saracie, in 1931, in Cipru; ceilalti doi fii ai lui Hussein, Abdullah, proclamat rege al Transiordaniei, si razboinicul Ali, rege al Hejazului, se incurca in conflicte armate cu wahabitii lui Ibn Saud. Acesta isi va vedea in sfarsit visul cu ochii: in octombrie 1924, el cucereste cetatea sfanta Mecca. Lawrence asista melancolic la remodelarea Asiei si a Orientului Mijlociu. Vrea sa fie un anonim, se reangajeaza in armata, intr-o unitate de tancuri, cu grad de simplu soldat, si sub un alt nume: T.E. Shaw. Ulterior se va angaja intr-o unitate de aviatie sub numele de Ross. De sus, in timpul zborului, va privi la lumea pe care n-o mai intelegea si care nu avea cum sa-l inteleaga. Intr-o baraca militara va scrie o autobiografie, "The Mint", cuprinzand 200 de pagini. Au fost tiparite in 12 exemplare, doua au fost depuse la Biblioteca Congresului de la Washington, celelalte 10 au fost puse in vanzare cu pretul exorbitant de 500.000 de dolari exemplarul. In 1935, traia anonim intr-o camera inchiriata de pe Dover Street. Intr-o dimineata, s-a suit pe o motocicleta si a accelerat pana a urcat la ceruri. Marele sau prieten, Faisal, murise cu doi ani inainte.
Tesu SOLOMOVICI 
 Afisari: 689  |  Tiparire pagina  |  Tiparire articol (optimizat)  |  Trimitere pe e-mail 
 Comentarii: 3 Afiseaza toate comentariile  
cateva detalii omise   de lucid
"Dinamita si bani.."   de alecu andrei
Frumos   de S Ioanid
A r h i v a
  Basarabia ramane la periferia Uniunii Europene    7 comentarii
  Germania isi spioneaza ziaristii    3 comentarii
 Top afisari / comentarii 
 Un sfert de milion de romani amenintati cu inchisoarea (1727 afisari)
 Lawrence al Arabiei (689 afisari)
 Basarabia ramane la periferia Uniunii Europene (597 afisari)
 Transilvania, Trianonul si antisemitii (572 afisari)
 Militianul de la SIF (442 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2006 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 1.23706 sec.