Scriitorul si realizatorul de televiziune Radu Anton Roman s-a stins din viata in seara zilei de luni, 29 august, in urma unui stop cardio-respirator. Radu Anton Roman s-a nascut la 19 august 1948, in Fagaras. Absolvent de Jurnalism, a realizat reportaje de televiziune si a fost ghid si translator in echipa celebrului oceanolog francez Jacques-Yves Cousteau. Dupa 2000 a realizat si prezentat la ProTV emisiunea de arta culinara, etnografie si folclor "Bucataria lui Radu", cu un succes de public remarcabil. Este autorul volumelor "Des poissons sur le sable" (roman, 1991, Editura "Noir sur Blanc"), "Bucuresti/Bucharest" (Noi Media Print, 2001), "Bucate, vinuri si obiceiuri romanesti" (2001, Editura Paideia), volum tradus apoi in franceza - "Savoureuse Roumanie" - si publicat la Editura "Noir sur Blanc", in 2004. Astazi, la ora 18.00, va fi oficiat un requiem la Biserica Sacre Coeur din Bucuresti (Biserica Franceza, langa Institutul Parhon, Statuia Aviatorilor). Trupul neinsufletit al lui Radu Anton Roman este depus la Capela Cimitirului Bellu Catolic, iar inmormantarea va avea loc joi, 1 septembrie, ora 12.00. In tot ceea ce a facut de-a lungul existentei, un neastampar ludic l-a guvernat ca o fatalitate pe Radu Anton Roman. In amorteala greu de invins, din perioada dictaturii sau in anii din urma, numiti de tranzitie, cu rara frenezie, de care devenise aproape dependent, constient ca mai are multe de spus ca scriitor, se lupta cu timpul pentru a putea fi atat un fascinant om de televiziune, cat si un autor care in singuratate isi facea si refacea fictiunile si himerele, slefuindu-le pana la obsesie. Si-a adaptat pledoariile culinare la cultura, le-a dat infatisarea artei, a devenit un virtuos al placerii de a gusta, de-a descoperi, un antropolog in ale gastronomiei... Era un recuperator de timp. I se parea ca i se furase mult din tineretea creatoare prin anii '60-'80 si nu-si "consumase pofta de scris". Curiozitatea si puterea aventurii l-au adus si langa J.Y. Cousteau, pe Calypso. Din iubirea pentru Delta s-a nascut un splendid roman, "Zile de pescuit" (1985), poate unul din cele mai tulburatoare despre aceasta enigmatica zona a tarii, rasplatit cu doua premii literare. "Precum fumul" (1996) este o carte neagra pe care a considerat-o "un testament scris in agonie" despre anii '80. Radu Anton Roman, desprins acum fara voie de lumea pamanteana, ramane sa-si perfectioneze in continuare, acolo Sus, laolalta cu ingerii, limba romana, din care "n-a vrut sa plece". Radu Anton Roman, desi esti un scriitor complex, "imbatranit" in ale cuvantului, televiziunea ti-a adaugat de cativa ani gloria mediatizarii din care multi din cei ce nu te-au citit fac o emblema unica. Televiziunea e un alt fel de a privi. S-a terminat cu singuratatea si cu lumina foii de hartie, un proiector care-ti lumina fata in numele eternitatii, o eternitate presupusa si sperata. Privesti in ochi obiectivul camerei, te rastesti la el spontan si gazetareste, vorbesti clipei... Sigur ca poate parea tot un fel de singuratate, dar, Doamne, ce de voci suna in cap, in ureche, cate priviri te scruteaza brutal prin lentila camerei de filmat. Este o dependenta, o optiune? Este o optiune. Nu-i pot spune dependenta, decat daca ma refer la faptul ca "buchia" nu se vinde, in schimb televiziunea se devoreaza mai ceva ca aerul si ca pita cu slanina si ceapa. Ar putea fi lacomie, aducand mai multi bani decat cartea, si tot lacomie ar fi daca ma gandesc la o audienta de trei milioane in locul tirajului de 500 de exemplare. Dar aici este si "calul Troian" si bomba cu explozie intarziata. Sa fii popular, ce vis! Sa fii popular si cult, ce himera! E un compromis?. In meseria noastra, ma refer si la scriitori, si la teleasti, cum spui e uneori mai important decat ce spui. Ca sa ies din aceasta platitudine, voi recunoaste o alta: ca a vorbi celor trei milioane de mai sus negociaza de la inceput si pana la sfarsit varii, infinite compromisuri. Alegere: sa vorbesti numai alor tai, fie la taifas, fie la catedra, fie zurbagiu ca la cenaclu, dar ce te faci cu ceilalti 2.999.052? Ii lasi dracului?... Si asa devine omul socialist de stanga, populist, gura mare si vulgara, om de televiziune. Virtutea si voluptatea, lucruri pe care le fac altii in televiziune, este faptul ca printre randuri, cu dramul si lingurita, vorbesc si cu ai mei. Nu-i asa ca va dau lacrimile? Aproape ca-mi dau si mie. Poet, publicist, prozator, critic de teatru, invatator, pedagog, bibliotecar, redactor, ghid si translator, atasat de presa, prezentator-realizator tv, doctorand... O activitate extrem de prolifica. Ai debutat cu poezie in '72 si implicit faci parte din generatia '70 din care fac si eu parte. Cum ai defini aceasta generatie, despre care se vorbeste din ce in ce mai rar? Pentru mine generatia '70 e o amintire boema in care-mi regasesc prietenii de cenaclu si pahar, adolescentele talentate cu o prozodie anatomica perfecta si nu mult mai mult. Spre deosebire de generatiile '60-'80, nu ne-a compactat nimic, o idee comuna, un curent literar, un critic. Dar Laurentiu Ulici? Nu a reusit sa ne uneasca. Generatiile '60–'80 si-au asumat misiuni, ba cea din '80 s-a mimat pe sine. Noi am fost scriitori, nu o generatie. Pot cita individualitati, nu cenacluri si curente. Totusi, cenaclul lui M.R.P., onirismul... Si nu numai. Reincarnarea cenaclului Luceafarul, fara Barbu, cu Paunescu. Junimea intr-o perioada mai putin reliefata. Echinox la Cluj, o grupare literara care a adunat cateva din cele mai puternice voci ale literaturii de astazi, Atlantida la Bucuresti, dar asta arata exact ceea ce spuneam mai devreme: o diversitate... Generatia '60 isi incheiase misiunea, aceea de a repune valorile literare la locul de unde fusesera alungate. Si asta i-a unit pe toti sub aceeasi flamura, iar generatia '70 a continuat pe drumul asta, dar fara sa dea sentimentul de reforma artistica literara, de innoire absoluta, de tsunami literar. Era poate mai atenta sa conserve innoirile genratiei '60. Da, eruptia avusese loc. Innoirile nu mai erau zguduitoare. Ma si gandeam in vremurile acelea, privind prin fereastra tarisoarei noastre dragi, la tinerii furiosi in Anglia, razmerita franceza din '68, muzica intre Beatles si hard si underground, puterea florilor si LSD; se zguduia lumea dincolo de noi, erau ani dramatici. Pe care tanjeam sa-i traim. Dar noi cei din '70 n-am simtit nevoia de innoire - cel putin formala. Am continuat cu pasiune ceea ce facusera cei din generatia '60. Am mai facut noi ceva: "dezghetul" din '65-'70 a dezvelit cateva statui: Blaga, V. Voiculescu. Vad, de exemplu, in Echinox o continuare a lui Blaga. Vad in onirism o continuare (pastrand proportia) a lui Voiculescu. Noi am fost o generatie care a intrat in normalitate. Iar generatia '80 a facut normala contestatie. Drama noastra mai este una. Tezele din iulie si acea cenzura ca o giardie in sufletul nostru. Daca l-am fi avut pe Nicolae Manolescu... L-am avut pe Nicolae Manolescu. Mergeam la cursurile lui, scria despre noi, il citeam, dar nu se coagulase inca un sentiment de legatura intre noi si el. In '80 a aparut o atitudine literara noua care s-a intalnit cu Manolescu si Crohmalniceanu. Noi n-am simtit nevoia sa luam puterea impreuna. Optzecistii si textualistii, da. Ai debutat cu poezie, "Ohaba - tara asta", 1972. Dupa care ai publicat primul roman, "Vara nimanui". Au urmat: "Zile de pescuit", 1985 si "Precum fumul", 1996. Din '72 nu te-ai mai intors la poezie. Poezia a fost un sindrom de varsta, aproape ca-mi vine sa ma justific. Romanul a fost o decizie de profesionalizare. "Vara nimanui" a cunoscut drama unei edituri mediocre, in care redactorii interveneau in carte fara acordul autorilor. Te trezeai ca ai publicat ce n-ai scris, faceai scandal si nimeni nu te lua in seama. Esec pe toata linia, mai ales literara, asa incat, de-abia "Zile de pescuit" in '85, Cartea Romaneasca (singura editura care-si merita numele in anii aceia) este si astazi carte. A cunoscut, de altfel, trei editii romanesti, a fost publicata la Paris in 1997, la editura "Noir sur Blanc", fiind premiata in '85 ca si in '97. Dar "Precum fumul"? "Precum fumul" este un testament dictat in agonie. Agonia sfarsitului anilor '80? Da, cand nu mai aveam nici o speranta. Nu te-ai gandit la emigrare? N-am emigrat pentru ca nu stiu sa plec din limba romana, drept pentru care asteptam sa se deschida pamantul sub mine, si o si facea putin cate putin. De ce ai publicat-o in 1996? Ai refacut-o? Nu, n-am schimbat nici o virgula. Nu aveam de ce. Scrisesem in deplinatate interioara. Mai intai am intrat in macelul concurentelor cu ziarele. Tipografiile fusesera toate capturate de cotidiane, apoi dupa vreo doi ani ma vindecasem cat de cat de durerile "bolsevitei" si cartea suna deja mai negru decat strafundul oricarei suferinte. Parea deja o carte de epoca. Alex. Stefanescu spune despre aceasta carte: "Precum fumul" este unul din putinele "romane de sertar" romanesti care, prin radicalismul viziunii si prin ceea ce s-ar putea numi o "frumusete literara neagra" intereseaza si azi.(Romania literara, 2003). Nu mai voiam s-o public pentru ca nu am nimic revansard si nici nu ma rafuiesc cu nimeni. Era o carte cu prea multa dezamagire si durere pentru anii 2000. Ai publicat-o si a avut un ecou foarte bun. Prietenii, ei, dragutii, m-au indemnat s-o public. Din '90 incoace ti-ai reincarcat simtirea sumbra si lipsita de iluzii cu exuberantele libertatii de exprimare? Mi-au fost furate si adolescenta, si tineretea. Pana si maturitatea, pana si talentul. Cand scrii de la 20 de ani la 40 de ani cu cenzura aplecata pe umarul tau, cand scrii premeditat pentru sertar, e ca si cum ai scrie pe centimetrul patrat ramas alb al celulei condamnatilor la moarte. Nu e asa ca ai o pofta de scris teribila? O recunosc si la mine... Da, traiesc cu o pofta de scris neconsumata la timpul ei. Trebuie sa ma reprim cu brutalitate ca sa nu devin grafoman. Si libertatea e in felul ei periculoasa – iti usureaza drumul prea mult, e o oglinda care te infrumuseteaza. De-abia acum trebuie sa cantaresc vorbele cu adevarat. Cand imi ies suvoi de sub creion trebuie sa invat sa le dau greutate, sa le recunosc. Ma simt in mod violent tanar uneori. Privind in jur la ceea ce se intampla cu literatura romana, ce iti spui? Ma incearca o seninatate si o curiozitate de patriarh. Stau la panda, dar fara incordare, spre a-i vedea venind pe scriitorii tineri. Unii au venit deja. E adevarat, dar am calculator, lucrez intr-un sistem de televiziune, cu alte cuvinte scriitorii tineri de azi inseamna acei oameni talentati bransati la noile limbaje si noile suporturi care sa scrie prin televiziune si sa publice prin pagini web. Oare a expirat cartea? Cartea nu a expirat, dar ea trebuie sa se multiplice in memoria calculatoarelor, in DVD-urile monitoarelor de tot felul... Si innoirea? Innoirea nu mai e in scriitura, in curentul literar, in principiul formator al criticului, al cenaclului. De-acum cred ca trebuie sa ne asteptam la o limba literara noua, interceptabila electronic. O carte scrisa pe aer nu mai este o metafora, ci o holograma. Sau o singuratate. Cand n-a fost cartea o singuratate? Cand eram foarte singuri. Poate cartea altuia... Esti un antropolog culinar, unic in spectacolul literar actual. De fapt, la televiziune nu tii neaparat lectii de gastronomie, ci peregrinezi prin cultura cu aromele mancarurilor tale. A trebuit sa renunt la expresia "de sine" si sa ma intorc in biblioteci studentesti. O carte de bucate este ca un doctorat. Trebuie sa fie completa, riguroasa. Aportul meu este unul impresionist. Joaca din jurul farfuriei si al ceaunului. In rest, citesc clasici. Hai sa vorbim putin despre literatura romana dincolo de granite. Ce lipseste ca sa patrunda in circuitul normal european? Tu ai avut bucuria de a te vedea tradus si publicat in Franta. Lipsesc traducatorii. Nu merg mai departe de experienta mea. Mi-am tradus o carte brut, in forma bruta, iar niste amici francezi s-au apucat si au tradus-o literar. Cartea a aparut. Am scris in romana si franceza simultan o poveste despre Bucuresti. A aparut. Am trimis cartea de bucate unei edituri franceze si s-a tradus. Apare in toamna. Adica n-or sa vina ei sa ne caute. Trebuie sa mergem noi cu cartile la ei. In clipa in care am trei carti publicate inseamna ca stiu ce spun. Ne lipsesc cu desavarsire agentii literari. Ar trebui sa fim propriii nostri agenti literari. E de ajuns sa luam din carti galbene adrese de edituri. Acum mi se traduce o carte in Germania, deci a patra in Occident. Daca esti rus, american, englez, german, editurile iti tiparesc lesne cartea. Nu neaparat. Exista o anume retinere, dar nu e o respingere brutala. Putem fi luati si ca indivizi, nu numai ca populatie oachesa, ambulanta si daco-indo-slavo-latina. La infernul programului tau zilnic se adauga, bineinteles, si "stropul" de literatura care se va intrupa in carti. Mi-am facut un obicei - zorii sunt ai mei si ai literaturii. Iti doresc cat mai multi zori petrecuti cu literatura! Acum, sa mai dam o fuga prin Targul Bookarest, sa ne minunam de carti, mahnindu-ne ca n-am avut timp pentru un dialog mai lung.

Dialog realizat de Iolanda MALAMEN, aparut in iunie 2004, in suplimentul "ZIUA Literara"