Ziua Logo
  Nr. 3330 de marti, 24 mai 2005 
 Cauta:  
  Detalii »
Cenaclu
Vasilian DOBOS
-- Fluviul
1.
Viata printre vertigii si uriasi...
incit gindeam ca un nor va asedia respiratia,
adunata intre presa
binelui si divizia de lilieci baricadati
in piramide. (Stiu extrema delicatete
petrecuta in mijlocul pasaretului, speluncilor de carton
Smochin invatind arta reflectiei pina la singerare-insingurare).
Tot ce-i respiratie tremura sub Acoperis. (Nu stiu sa inchid
sub creuzete farima de spaime pe care Blinzii o instileaza
val dupa val). Voi urca in Turn cu pasapoartele
Privighetorilor si Comediei, voi arunca in cerneala manusile senioriale, decorurile lumii fara corp, timpul fara dimineata, zi si noapte...
2.
Acum sint gata sa unific apele cu Heraldul, gata
sa crap Fantezia ca pe un adjectiv intrus in camera antrenamentelor.
Peste mine si imprejur planeaza haina corbilor. Dincolo
de memorie se naste un ochi gol intru apararea Zeului. Ne banuieste frica. Visul vorbeste, inspre taietura finala a Noptii, de o reflectie
a pietrei si din milioane de ceasuri, pe care le bate singele,
nici unul nu crede ca se contracta, incepe trisarea
a unei noi vietati, in fiecare imbracind straturi de temperaturi. Voi fi silit sa-mi inghit fereastra
singura iesire spre Zeu in desele apatii, Cinta unicul
instrument: Linistea...
3.
indirjiti cautam in minuscula valijoara a mortii.
Cit de placute vor fi placerile abstracte? Mintea
intinde fresca vietii de la un capat la altul inspre capcana. "Fiecare fiind fiecare" nu se lasa smuls
de abis cu maruntaiele lipsite de satietate. Fiecare
sta pe un covoras insusindu-si politica ierbii, politica
ochiului gol. "Se vor macina si zidurile de plumb
din adincuri." Moneda traieste ritmul ei allegro capiind
dosul retinei. Un sistem al naruirii lucind pe toate copertele.
Despre dragostea neimplinita din Cimp se va acuza stapinirea
de sine.
Ziua trece ca un joagar, ne infige furtunele in nari,
arhangheli desculti asteptind ce? , pe cimpul de gheata...
Ziua natinga inca urmareste ultima respiratie.
4.
Ce s-a dat vietii incit aia-astia sa-si infiga in buze
trompetele. Eu, intr-o citadela sub forma de zepelin care
se dezumfla, culegator de visuri de sticla, inspir si expir
vidul aducerilor-aminte. Excesiv
in contrarii, calator fara masca... Claunii au risul ca o gingurire
de delfin. Sa rid in fata abisalitatii
ca un martir ca om nu am nici un moment, inventii intru salvare; comesenii, doar niste tartufigargantoafalstafi viata in burti.
Cine recurge la sacru? Mai este putin.
Tare e trupul cind cinta.
(...)
10.
M-a invins profunzimea vegetatiei, intelepciunea
atit de tacuta si imposibil de ucis. Inima face plata
valorilor instabile. O insesizabila procesiune coboara
spatele umbrei spre ochiul sau matematic.
Un premiu pentru traire. Rugaciunea
secreta de zile si nopti purifica greseala de a zimbi.
Nu inseamna nimic arderea pe jumatate, nimic nu inseamna vorba daca nu leaga din adinc Raza. Dragostea nu poate acoperi mai
mult de o fiinta si aceasta vietuind doar in memorie.
Umbra iubirii absoarbe spatiul.
Sunt virusii locuitori ai smochinului si
cameleonului, ai pietrei si zapezii, ai pestilor si glasului
Viclenia zdrentuieste intregul.
Nevinovate vietati-manechine
crucificate pe Stela amurgului.
11.
Clipa de audienta la Umbra Luminii. Fiecare trece prin pilnia
unui adevar cu omoplatii deformati si timpanele ca pielea
tamtamurilor, fiecare plesneste un maestru pentru a cultiva
cimpul cu stratul vietii. Iarna pentru a nu se dezlantui Muscaraia. Orb este cel care descrie fals Marea,
care se arunca asupra Ranii ca o jivina, oblojind-o
cu otrava limbii. Osindirea cuvintelor.
Vanitatea infuleca lumea.
12.
Respir. Fac exercitii de respiratie inchis intr-o inventie,
un minim vuiet al limbii. Clipa de clipa probez Nimicul, invat arta de a nu fi. In mine exista completul
care ucide Mascariciul. Ce fond muzical are triumful orb?
Aproape ca nu traieste trupul omului imaginatie a durerii.
Nici o stea pentru Meditatie. Degetele nu ating clapele vietii.
Un pluton de executie trage in degetele mele, Privighetoarea
zace inecata deasupra ploilor, inchisa in Umbra.
13.
Seara de seara convoaie de stele demisioneaza la vederea
buldogilor cu falci pneumate de cartile Albatrosilor, Concert de taceri. (Magma, onorurile imi incleiaza degetele, prin inima abia mai trece virtutea, Facara). Sa invat
singularitatea, lupta utila! in spatele apelor vor renaste bratele mult asteptate de un heruvim
fara intimplari. Ani in sir am stat inchis in tipare
cuneiforme, in abdomen de casalot
Am ars pinza rosie intinsa peste trup, pajistile falsitatii,
Singur, fara Privighetoare si Trandafir! intoarce-te la meditatie si elibereaza-te.
14.
Cum sa porti camasile imbatrinite si imbibate de sarea
colocvialitatii, ori vocea roasa de soareci Cordialitate otravitoare!
Nu este aceeasi fiinta care merge prin vinzoleala imprejurului
cu cealalta pe care o poarta in sine exilata, departe
de vedere, de lacomia lumii. Pentru intuneric un alt glob
ocular. Inutila e lacusta fara aripi ca si tigrul fara colti
si gheare, cum omul deposedat de gustul culmii. Mai totdeauna s-au cutremurat Velele, cind nu exista
chiar adierea. (In linistea rafturilor te vei simti cu adevarat pazit).
15.
Fiecare clipa isi umple gitlejul cu tineretea mea, injumatatind-o. Capitol care nu se mai sfirseste, furtuna
lovind matematic acelasi trup...
Am recistigat proprietatile departarii
si le-am deslusit pe cele intimplatoare.
Centaurul asteapta emigrarea.
17.
Invoc seninatatea pentru a-mi sfirsi prizonieratul.
Usi. Usi. Usi. in spatele lor
simteam lepadaturile aurite. Cunoscind ma apropiam de final.
18.
Fluviul... O parte a sa in noi sa ne salveze de la orbire. Lipsa unei singure Litere naste golul.
(Sa invat intregirea, daruind Fluviului picaturile pierdute).
Nu am vazut arbore impiedicind cresterea florii. Trebuie
stiut purtatorul de cheie al prabusirii, pentru orinduirea
salvarii Fluviului. Degetul spre el mi-l intind, vocea amplificata ii rosteste numele, umilindu-si conditia...
19.
Cine evadeaza evadeaza in spatele sau.
Sa ucizi o vietate pentru a te hrani,
conversindu-i bunatatea, rind pe rind pindindu-te
aceluiasi scop. Saloanele sufletului uzate de solitudine.
Pulberea memoriei in rotire se preface in patrie
si ea neorinduindu-se devine pulbere ratacitoare.
Ne prabusim si ne inaltam in acelasi necunoscut Izvor.
20.
Cuvintul o mica parte a innobilarii, pe cind Cetatea sa
devine mecanica beatitudinii si intelepciunii.
Curgerea in parte se inalta,
ca dupa mii de ani picaturi lucitoare
sa devina fiinte locuitoare in cuvintele lumii.
A r h i v a
  Farmecul discret al Poeziei. La Barlad    
  Ancelin Roseti    
  Lucian Vasiliu    
 Top afisari / comentarii 
 Baronii SIF Muntenia vor sa revina (291 afisari)
 Farmecul discret al Poeziei. La Barlad (148 afisari)
 S-a furat capul lui Mata Hari (138 afisari)
 Misterele rapirii jurnalistilor (101 afisari)
 "Biserica, singura scoala de limba romana din Transcarpatia" (85 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2005 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.01336 sec.