Ziua Logo
  Nr. 3136 de luni, 4 octombrie 2004 
 Cauta:  
  Detalii »
Academice
250 de ani de la infiintarea primelor scoli sistematice romanesti
Blajul o mica Roma Constiinta latinitatii
-- Eroi si martiri
Obsedat doar de prezent si, uneori, de viitorul imediat, omul contemporan aproape nu percepe ceea ce nu cade sub incidenta interesului practic imediat, ca si cum acesta este esentialul, daca nu chiar intreaga existenta. Si totusi, rasfoind file de cronici, admiri ca, odinioara, Eminescu pe cei a caror "spusa" era "santa si frumoasa, / caci de minti era gandita, caci din inimi era scoasa, / Inimi mari, tinere inca, desi voi sunteti batrani." Asa sunt si cuvintele lui Timotei Cipariu, care scria ca "poporul roman a tinut totdeauna mai mult la limba si istoria sa decat la viata." Iar la 11 octombrie 1754, cand, la Blaj, Episcopul Petru Pavel Aron deschidea primele scoli sistematice romanesti, le simtea ca "fantani ale darurilor...a tuturor de toata varsta...nici o plata de la ucenici asteptandu-sa." Scolile aveau trei trepte de invatatura. In prima, scoala de obste, dupa traditie, se invata in limba romana, scrisul, cititul si cunostinte religioase de baza. Cea de a doua, scoala latineasca, era un fel de gimnaziu, unde, in concordanta cu pedagogia europeana, se studia limba latina, insa invataceii erau obligati sa urmeze si scoala romaneasca, pana la temeinica stapanire a limbii romane. Ultima treapta era un liceu teologic, de unde, in timp, s-a dezvoltat facultatea teologica. De pe bancile acestor scoli au plecat mari personalitati ale neamului nostru de-ar fi sa amintim pe corifeii Scolii Ardelene. "Faclia aprinsa la Blaj, scria Mircea Eliade, n-a mai putut fi stinsa de atunci si nici nu se va stinge niciodata... Odata trezita constiinta latinitatii noastre nimeni si nimic nu a mai putut-o nimici; de generatii, ea face parte din insasi constiinta noastra de romani. Limba, literatura si cultura romaneasca poarta pecetea faurita de Blaj ...Asemenea creatii spirituale n-au moarte, caci ele s-au identificat cu insusi geniul care le-a dat nastere."
La trecerea unui sfert de mileniu de cand, la Blaj, se deschideau portile primelor scoli sistematice romanesti, importanta lor pentru istoria si cultura noastra a fost evocata in cadrul unei sesiuni stiintifice, organizata de Academia Romana si Ministerul Culturii si Cultelor. Subliniind ca "trebuie sa fim recunoscatori acestor inaintasi, care au propasit limba romana si religia crestina", acad. Eugen Simion a aratat cum anume concret a facut-o si o face Academia Romana. In anul care vine, in colectia academica "Opere fundamentale", ajunsa cum la cel de al 50-lea volum, vor aparea doua volume cu opere ale reprezentantilor Scolii Ardelene. Realizam cat de necesara este aceasta faptuire, daca amintim ca, dupa reforma invatamantului, programele scolare au exclus scoala Ardeleana si ca indreptatitele proteste au fost ca "glasul celui ce striga in pustie". Si o premiera. Dupa editia Bibliei traduse de Samuel Micu, aparuta cu patru ani in urma cu sprijinul Vaticanului, prilej cu care Sanctitatea Sa, Papa Ioan Paul al II-lea a acceptat sa fie membru de onoare al Academiei Romane, urmeaza o noua aparitie. Este vorba de traducerea Bibliei facuta de Petru Pavel Aron si ramasa in manuscris.
Fapt esential pentru singura ortodoxie latina, intemeierea invatamantului romanesc organizat, a spus acad. Razvan Theodorescu, a ilustrat, pe larg, rolul "fundamental si profund", al Bisericii Catolice, mai intai, apoi al celei Greco-Catolice la afirmarea constiintei latinitatii noastre. "Prin colegiile catolice iezuite Grigore Ureche si Miron Costin au ajuns la intelegerea rolului Romei in constiinta romaneasca." Gandite de Ionochentie Micu Klein si realizate de Petru Pavel Aron, aceste scoli functionau in jurul resedintei si catedralei greco-catolice de la Blaj. Ei, blajenii, au fost "primii nostri mari europeni...prin greco-catolici au venit la noi formele de cultura occidentala din secolul XVIII." Nicolae Iorga scria ca "tarziu de tot am imprumutat si noi de la dansele nu vorbim in ceea ce priveste spiritul o multime de lucruri, care ne-au folosit." Marele istoric scrie si despre trasaturile transmise de dascalii blajeni, care au generat si intretinut lupta pentru emanciparea noastra sociala si nationala: "pasiunea pentru trecutul neamului nostru, respectul pentru inaintasi, dragostea pentru limba romaneasca, iubirea de carte, harnicia, modestia in viata."
Rolul acestor scoli, alaturi de care s-a intemeiat o tipografie si s-a constituit o biblioteca, a fost de a extinde invatamantul romanesc in Transilvania, de formare a preotilor si dascalilor pentru scolile satesti. Bursele acordate au permis multor romani sa faca studii la Roma si Viena, care intorsi in tara au contribuit la dezvoltarea invatamantului, a culturii si stiintei. Episcopul Petru Pavel Aron a intemeiat 53 de scoli romanesti unite in protopopiatele Fagarasului, Venetiei, Sadului, Armeni, Calborului, Odorhei, Sanmartin de Campie, Gheorghieni, Trei Scaune. In timpul in care Gheorghe Sincai a fost "director al scoalelor nationale unite din Marele Principat al Ardealului" reteaua de scoli s-a extins, cu inca aproape 300 de scoli, si s-au imbunatatit structura si programele scolare. Dupa 1761, cand, la Sibiu, s-a reinfiintat Episcopia Ortodoxa Romana, s-au infiintat si scoli satesti ortodoxe, al caror numar, dupa o statistica din 1807, era de 125. Dar, cum spunea Ion Heliade Radulescu, marele inceput este Blajul, de unde a rasarit soarele romanilor. Evocand acele vremuri "cu izvoare ale gandirii si cu rauri de cantari", cum scria Eminescu, IPS Virgil Bercea, Episcop de Oradea al Bisericii Romane Unite cu Roma si decanul Facultatii de teologie greco-catolica, a subliniat ca astfel "s-au creat si s-au batatorit drumuri cu dublu sens, spre si dinspre Blaj, pe sleaul carora veneau taranusi incaltati in opinci si se intorceau, dupa ani de studii, carturari iubitori de limba, de cultura, de neam." Printre ei, Aron Pumnul, Andrei Muresanu. De aici au plecat Samuel Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior. "Faclia aprinsa" aici a fost dusa de Gheorghe Lazar la Bucuresti, unde a infiintat prima scoala romaneasca, iar Ion Maiorescu a purtat-o spre Craiova.
Asa au intrat in constiinta neamului Gh. Sincai, Aron Pumnul, Timotei Cipariu si Andrei Mursanu. Prof. univ. Ion Buzasi, de la Universitatea "1 decembrie 1918" din Alba Iulia a vorbit despre ei si a facut-o prin gandirea lui Mihai Eminescu, care "a intuit ca generatia pasoptista transilvaneana a continuat programul de emancipare nationala si sociala a scolii Ardelene." Comunicarea a reliefat, pastrand proportiile, similitudini intre Cipariu si Eminescu. Cat despre pretuirea Poetului fata de Andrei Muresanu, Ovidiu Papadima spune ca a reusit sa impuna personalitatea sa in constiinta romaneasca: "poet profetic,... chinuit faustic de temerile legate de viitorul neamului sau."
Biruit-a gandul lui Inochentie Micu Klein si, sublinia poetul Ion Brad, "mica Roma eminesciana s-a nascut dintr-o manastire si din scolile ei". Samanta avea sa dea rod, invataceii au devenit creatori de scoala si douazeci si doi dintre ei au fost alesi ca membri titulari, corespondenti sau de onoare ai Academiei Romane. Sa-l amintim si pe Ion Bianu, "primul mare organizator al Bibliotecii Academiei Romane." Emotionanta evocare a staruit asupra imaginii lui Petru Pavel Aron, a lui Timotei Cipariu, "copilul de taran care a invatat singur cincisprezece limbi" intrati in legenda. La tipografia scolii au fost tiparite, pana in 1841, peste trei mii de abecedare, catehisme si calendare care ajungeau pana in stele cele mai indepartate. Din aceste stradanii a venit puterea unor cuvinte izvoratoare de dainuire: "Astazi, fratilor, natiunile nu mai exista decat numai prin cultura. Popoarele fara cultura si carora nu le pasa de progresul umanitatii nu se mai numara. Cultura este conditia sine qua non. Cultura si viata sau barbarie si moarte. Tertium non datur." In 1991, un alt fiu al Blajului, cardinalul Alexandru Todea, membru de onoare al Academiei Romane, spunea: "In 1848, usile Catedralei au fost deschise. Simion Barnutiu, desi vorbea impotriva celor de la putere, de la acest amvon si-a tinut discursul istoric, ce a fost si va fi comentat pana la sfarsitul veacurilor: Toti au fost buni romani, dragii mei, uniti sau neuniti au strigat intr-un singur glas: Noi vrem sa ne unim cu tara. Au presarat spini si palamida pe cararea vietii lor pana in 1818. Uniti si neuniti, fara problema religiei, toti au fost romani si au dus la implinire ceea ce s-a strigat la Blaj, Cetatea Sfanta a neamului romanesc."
Cu acest gand, poetul Ion Brad a incheiat: "orice roman din Ardeal, dar si din celelalte provincii romanesti, care si-a pus pe frunte cununa Unirii din 1918, are dreptul sa se considere un fiul spiritual al Blajului." Merita sa staruim asupra acestor cuvinte, ce indeamna ca, privind la inaintasi, sa ne implinim datoria fata de urmasi.
Elena Solunca Moise 
A r h i v a
  Identitate si multiculturalitate    
  Idealul "doritorilor nebuni"    
  Coexistenta si autonomie    
  1867    
 Top afisari / comentarii 
 Oktoberfest festivalul berii germane (111 afisari)
 Pelerinaj cu icoana Maicii Domnului Paramythia si sfintele moaste din Athos (72 afisari)
 Identitate si multiculturalitate (52 afisari)
 Blajul o mica Roma Constiinta latinitatii (50 afisari)
 S-a trezit vulcanul St. Helen (45 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2004 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.08079 sec.