Ziua Logo
  Nr. 3051 de sambata, 26 iunie 2004 
 Cauta:  
  Detalii »
Literara
Realitatea in pasi de sarpe
Sub numele curajos dat! al unei protagoniste, Taina, se deapana firele multiple, convergente pana la urma, ale povestii initiatice, pe temeiul intersectiei arhetipale Eros -Thanatos, imaginate de Cornel Mihai Ungureanu, in Pasii sarpelui (Editura T, Iasi, 2003). Naratologic vorbind, volumul este o mostra de intretesere fina de mici story-uri, fiecare cu autonomia lui, toate raspunzandu-si prin detalii aparent pasabile, racursiuri si remarci ingropate in dialoguri prinse cu ureche de prozator comportamentist. Din unghiul consumatorului de epica preferabil, pare-se, comprimata contemporan, romanul, nu intins, constituie una dintre ofertele cele mai tentante, reusind, fara ostentatie, sa camufleze semnele unei lumi de dincolo in profanul dezarmant de pedestru ca expresie, asezonat cu ceva cruditati de limbaj, reprezentat ca ansamblu polifonic recrutat din voci straine de sofisticarie, "autentice", nu departe insa de "perversitate", decretata universala. Pacatul originar, ca si succedanee ale lui, reprezinta o amorsa narativa, cuplurile Ana-Al si Taina-Florin trecand prin arcanele ezitarii poetizate discret, ba chiar bruiate de un agent al acelui dincolo nelinistitor, mirosind a moarte, dar si a promisiuni nebuloase, numit Lidia. Ea cumuleaza functia de Charon, precum, mutatis mutandis, birjarul din eliadesca La tiganci, si pe aceea de principiu generator de pacat, in ipostaza de tanara femeie suspectata de comunitatea "asezata", aceea "din veac" (nu inocenta, nici ea, bogata in derapari prea omenesti, precum violul ori alcoolismul, aspect din Marin Preda, nuvelistul), de usuratate, si surprinsa, de narator, de data aceasta, sasaind spre Florin cu limba despicata. Remarcabila este, la C. M. Ungureanu, putinta glisarii intre palierele realului operatia, riscanta, intrucat ar putea duce la ininteligibilitate, se dovedeste atuul unui fin psiholog care-si scoate, grijuliu si parcimonios, efectele din evitarea teoretizarii vreunui act, cu exceptia situatiilor puse pe seama vreunui artist, precum decavatul pictor de nuduri Radovici (fascinat de Van Gogh si de ratare), ori a unui indragostit ajuns la faza sententioasa: "in dragoste totul se imparte. Cine te iubeste nu oboseste sa te asculte. Nu apar muguri de intransigenta. Nu dai motive de indoiala, nu te temi sa te arati in intunecatele tale ipostaze. Te stii acceptat. Nu cred ca este un conflict intre a fi tu si a proteja, in acelasi timp. Cred ca in dragoste poti duce la extrem sinceritatea". Asemenea pasaje sunt rare insa, de cautat cu lumanarea. Forta sta in notatia minimalista, in impresia de palpit al vietii, cateodata vulgar, alterori irational, intotdeuna captivant printr-un ce al lui, in sensul presimtirii irepetabilitatii momentului, desi sau, poate, tocmai pentru ca clipa apare infuzata de mister, nu e dominata de vointa umana, nici macar in cazul unor vitalisti. Dar personajele sunt vii, locvace, dinamice, ies repede din stupoarea ce-i tintuieste, cateodata, in fata vreunui fenomen care le depaseste intelegerea. Semnificativa, in atare ordine de idei, se dovedeste raportarea taranilor la ipoteza existentei moroilor, pe fondul scepticismului general al ruralitatii fata de competenta scolii ori a celor scoliti de a explica ce se intampla in fluxul miscelaneu al vietii. Pentru ca apar, in text (destul de scurt, dar dens), intre altele, si niste ingeri micuti, care se lasa vazuti si chiar oblojiti de oameni, dupa ce cineva le retezase aripile, Liviu Antonesei, prefatatorul cartii, rosteste formula "realism magic", neuitand sa precizeze ca partea leului ii revine, totusi, primului termen. Antonesei se arata entuziasmat si deoarece, parcurgand si alte cateva proze contemporane, gaseste ca asistam la o "intoarcere exploziva, eclatanta, sper ca si definitiva, a povestii". Se impune, desigur, observatia ca noul val nu ignora mostenirea experimentalistilor anteriori, dar simte nevoia replonjarii, fara artificii, in zgomotul si furia lumii. In plus, Cornel M. Ungureanu a inceput ca autor de e-books, iar CV-ul il recomanda drept un comentator acut al actualitatii de mileniu trei, ca un seismograf ce prinde si miscarile imperceptibile ale rumorii / tacerii din jur. Sensibilitatea sa, care ar suporta, usor, si un hiper- in fata, isi apropriaza existentul cu pasii pe care i-ar face sarpele. Desi evident inzestrat ca prozator al "feliei de viata", C. M Ungureanu este atras, in primul rand, de zonele ei enigmatice, ce transforma privirea "rece" in privire de pictor suprarealist. De aceea afirmam, la inceput, ca optiunea pentru numele Taina atesta curaj jocul subtil intre transparenta si opacitatea faptelor nu e viciat de vreo intruziune, de tip solomonar, a eroinei. Ea este o "taina" a feminitatii, o "taina" pentru ea insasi, dar una zambitoare, traitoare in vecinatatea primei sale patrii, primei noastre patrii, aceea edenica, pline de simboluri sub zodia himericului: "Privirea Tainei nude era insa atintita spre labirintul in care se vedeau intrand pasii. La iesirea din labirint se vedea un sarpe gros, auriu. Sub el, semnase Radovici, iar pe spatele tabloului, cu litere strambe, scrisese: Pasii sarpelui". Obisnuit cu functia shift, autorul devine, subit, din martor al revelatiei "sarace", un satiric mordant. Cand se evoca asa-zisele "vremuri bune", ale "stabilitatii" si "curatiei" satului romanesc, tonul vadeste o mefienta structurala fata de orice acces idilizant, aspect, din nou, "predist". Apoi, cand vine vorba de moravuri citadine, fraza "neutra", dar cu atat mai dura, convinge instantaneu: "in camera mai erau doua fotolii uzate, un televizor alb-negru de pe ecranul caruia cateva elite culturale isi faceau publice temerile legate de inexistenta moralei in viata publica". Un alt exemplu: "Preotul tinu o slujba searbada. In doua locuri convoiul se opri si niste domni, artisti sau critici, isi rostira discursurile false". Ori acest flash-back in infantil: "Tatei tocmai ii aparuse o povestire intr-o revista literara si mama nu mai putea de bucurie ca un critic il prezentase in termeni elogiosi, ca fiind un "tanar autor sclipitor". Il privisem atenta toata seara, dar tata nu voia sa sclipeasca". Prozatori precum Cornel Mihai Ungureanu sa tot citesti, pentru ca nu va aparea, vreodata, plictisul. Dimpotriva, dorinta ca el, dedat la cyberspace, sa mai dea carti pe suport de hartie.
Cornel Mihai Ungureanu, in Pasii sarpelui Editura T, Iasi, 2003
Gabriel COSOVEANU 
 Afisari: 109  |  Tiparire pagina  |  Tiparire articol (optimizat)  |  Trimitere pe e-mail 
A r h i v a
  Centrul si marginea    
  DINU FLAMAND: De ce scriem? De ce mai scriem?    3 comentarii
  Diaspora scrisului romanesc    
  ziua literara va recomanda    
  antologie poetica Z.L    
  Infernul te saluta, drumetule...!    
  Papusarul si tantaroaica din chihlimbar    
  COSMIN CIOTLOS    
  Barbu Stefanescu Delavrancea - Trilogia Moldovei    
  DANA FODOR    
  CLAUDIU KOMARTIN    
 Top afisari / comentarii 
 Ministerul Justitiei, folosit ca paravan de ASESOFT (121 afisari)
 Realitatea in pasi de sarpe (109 afisari)
 Barbu Stefanescu Delavrancea - Trilogia Moldovei (106 afisari)
 Sase narco-traficanti prinsi in flagrant de politisti (84 afisari)
 Papusarul si tantaroaica din chihlimbar (70 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2004 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.26671 sec.