Conform statutului, care avea deviza "Adevar si Credinta", urmatoarea intrunire s-a tinut dupa 3 ani (iunie '87, la Saint Maur-Franta). Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc (INMER) a luat fiinta in vara lui 2003, printr-o HG, avand ca obiect de activitate, printre altele, culegerea, arhivarea si publicarea documentelor referitoare la exil, din perioada 1940-1989. Ca atributii are achizitionarea si aducerea in tara a oricaror marturii menite sa dezvaluie felul in care "o mana de oameni" s-a angajat sa anunte prin ce trece Romania ceausista. De la inceput, s-au strans documente pentru constituirea bibliotecii si arhivei INMER, editand lunar "Caietele" si organizand periodic o serie de "Saloane", aducand in centrul atentiei contributia celor ce se angajasera intr-o disputa cu totalitarismul de sorginte sovietica. Ei porneau de la preceptul ca "libertatea se castiga prin lupta"; neavand arme, acestia foloseau verbul, presa si demonstratiile, informandu-i pe mai-marii "lumii libere" despre ce se intampla in tara parasita. 16 decembrie 2009. Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER) ne-a invitat la predarea arhivelor UMRL, de catre domnul Doru Novacovici, actualul presedinte de onoare, "pentru buna pastrare in perpetuitate", catre Directia Memoria Exilului Romanesc. Ceva nu era in regula si ne-am lamurit. Printr-o recenta lege, privind restructurarea si organizarea unor institutii publice, pe considerente financiare, Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului din Romania, condus de Stejarel Olaru, se comaseaza, prin fuziune, cu INMER. O "asociere" sui-generis, avand doua Directii, dar cu directii si activitati total diferite, dupa cum spunea Dinu Zamfirescu, presedintele fostului Institut; nu se stie daca-si pastreaza sediul, depozitul si organigrama, doar ca noua institutie trece sub obladuirea Guvernului. Cu durere in glas, acesta anunta ca "suntem gata sa reluam lupta de la capat, daca se prefigureaza un alt tip de totalitarism"... Ales secretar general al UMRL, la Congresul al ll-lea, cand "Uniunea a devenit mondiala", prin participarea reprezentantilor exilului romanesc din 20 de tari, de pe cinci continente, Doru Novacovici ne-a proiectat trei filme (unul despre lucrarile intrunirii de la Saint Maur, altul de la o manifestatie din fata ambasadei noastre de la Paris si al treilea despre o conferinta tinuta, in 1 Decembrie 1987, in legatura cu evenimentele din Brasov si situatia Transilvaniei, cand iredentistii maghiari afirmau ca numai ei sunt ostracizati, de catre regimul ceausist, cand tot poporul era supus celor 3 F (foame, frig, frica). Donatia de 124 dosare voluminoase, plus 35 de casete video si audio, plus 150 de inregistrari crude pe casetofon, de-a lungul a 24 de ani (1980-2004), reprezinta o marturie inegalabila pentru ce a insemnat exilul romanesc. Este o mina de aur pusa la dispozitia tinerilor istorici, sociologi, filologi si juristi, care pot sa desluseasca si sa puna in circulatie valorile acelui exil. Este vorba de o istorie traita de zeci de mii de oameni, care trebuie cunoscuta de catre cei de azi, de maine si din viitorime. PS: O selectie din toate peliculele realizate in acei ani ar putea face obiectul unui film de lung-metraj, unic despre adevarul si credinta romanilor exilati.

Valentin HOSSU-LONGIN - hossu@ziua.ro