Ziua Logo
  Nr. 4714 de miercuri, 16 decembrie 2009 
 Cauta:  
  Detalii »
Cultura
Conu' Iorgu Sprancenatu'
Daca nu l-ai cunoaste si l-ai vedea pentru prima data ai zice ca este nebun. De la ras la plans, de la agonie la extaz, de la vorbe frumoase si dulci la ocari usturatoare, trece prin toate starile intr-o clipita si te face partas la toate trairile lui. Dar, "tot ce fac acum este o masca, joc un spectacol.", mi-a marturisit unul dintre cei mai mari actori ai scenei romanesti, Mircea Albulescu. Realitatea este cu totul alta: "Sunt un tip usor singuratic, macinat de tot felul de furnicute care ma mananca ba de nas, urechi sau sufletel, dar nu asta conteaza, nu asta trebuie sa se stie."
Nu am vrut sa-l decon�spir, dar cu fiecare clipa care trecea pana sa-i iau interviul ma faceam din ce in ce mai mica. Omul acela cu sprancene stufoase, cu voce de bariton care te impietreste si tinuta dreapta impozanta ma infricosa. Si nu sunt singura; chiar regizorul Dan Tudor cu care lucreaza acum la Teatrul National din Bucuresti si care i-a fost elev a recunoscut: "Pe mine m-a speriat cand l-am vazut. El avea o faima asa de actor in roluri de factura mai dura, mai puternice, iar noi eram studenti. Este greu sa te apropii de dumnealui, mai ales ca este un om cu o personalitate foarte puternica si care transmite foarte multa energie. Prima reactie este sa te ascunzi din fata tavalugului. Dupa care, pas cu pas, a inceput sa ne apropie. Cu cat trece timpul iti dai seama ca fiecare cuvant spus de dansul, fiecare lucru trait alaturi pe scena, a lasat urme adanci, pozitive" Asa ca am vrut sa va prezint omul din viata de zi cu zi, care-si face cruce inainte de a pasi pe scena, care asculta de cei tineri, care-si pretuieste prie�tenii si marea dragoste, care te injura daca nu esti corect si ironizeaza tot ce este urat.
Ii spunem Mircea, caci asa l-au strigat toti (prieteni, parinti, colegi de clasa), dar in buletin scrie Iorgu. Dar, la o anumita varsta, lucrurile se schimba: "Acum imi pare rau, marturisesc sincer. Iorgu mi se pare un nume mult mai frumos. Cei batrani, domnul Beligan, domnul Ion Lucian si altii imi spun din cand in cand: <<Coane Iorgule, ce mai faci?>> si suna frumos. Asa cum l-a chemat si pe bunicul meu..." In studentie a avut un bun prieten, care l-a inteles mai bine ca oricine: "cu Amza Pellea am fost coleg de banca. S-a pastrat prietenia noastra multi ani din cel putin doua motive: unu pentru ca a fost un actor foarte bun si toata floarea trage catre un copac mai inalt, sa nu-o rupa vantul. Cand m-am apucat de inva�tamant, eu am preluat fosta lui clasa. Si-n afara de asta mergeam la pescuit impreuna si alea sunt singurele locuri unde am vorbit foarte multe lucruri pe care ne-am jurat ca nu le spunem nimanui."
Actoria-i o nevoie
Cand l-am intrebat cand devine cineva actor mi-a explicat ca "prima oara cand plange dupa tata, caci actoria este o nevoie, nu o meserie pe care noi o alegem. Dumnezeu trebuie sa dea, pentru ca de multe ori se intampla sa alegem noi si sa fim niste ratati". Da, este un om credincios, dar "nu practicant. Cu popii am unele mici probleme. Mama spunea: <<n-am nevoie de intermediar intre mine si Dumnezeu>>." Chiar inainte de a urca pe scena isi face o cruce si se ghi�deaza dupa o vorba a francezilor: "Vine Dumnezeu daca este seara buna!". Vrea ca inter�pre�tarea lui sa-i faca pe specta�tori sa plece multumiti de acolo, astfel incat "a doua zi, a treia zi cand trec pe langa mine sa spuna: <<Salutari nasule, mi-a placut aseara de tine! Nu sa intoarca capul." De altfel, pentru Mircea Albulescu exista o paralela intre teatru si biserica: "cei care vin la teatru se supara sau rad impreuna cu actorii pentru ca cred! Cred in minunea teatrului! Iar la biserica se duc, cum ma duc si eu, sa se roage ca minunea sa se intample cu ei, cu cei care mai sunt si care nu mai sunt. A merge la teatru ca un om normal, care a platit biletul si care la un moment dat incepe sa planga sau sa rada ca prostul inseamna ca s-a intamplat o minune; ceva l-a scos din ale lui". Iar la spectacolele lui va puteti duce, chiar daca sunteti initiati sau nu in ale teatrului. "Singura mea sansa este sa sper ca odata incepe sa ploua si cei cu desavarsire neinitiati, trogloditii, manelistii sa nu aiba umbrele. Unde sa intre? Intr-o librarie, nu, ca-i injura lumea. Atunci intrati dracu' aici la teatru! Si apoi incepe sa se petreaca minunea. La inceput ha!ha!ha! ia uite-i pe astia, fir-ar! Dupa aceea, ia stai, ba, ca zice ceva interesant. Si nu stiu de ce li s-au umplut ochii de lacrimi. Dupa lacrima aceasta or sa vina si a doua oara. Nu-mi este teama de prostia omeneasca, mi-e teama de rautatea ei: un prost este un om minunat pe care poti incet, incet, sa-l inveti."
Meserie, te halesc!
Mircea Albulescu face parte dintr-o generatie de aur a teatrului romanesc. "Asa a fost denumita, dar este de fapt o promotie. Suntem doua clase ale profesorilor Aura Buzescu si Nicolae Baltateanu" Insa in drumul lui prin lumea teatrului se considera doar o etapa, sfatuindu-i pe elevii lui cu vorbele lui Arghezi: "Cariera mea de actor nu este decat o treapta. Pune mana, calca pe ea si inalta-te". Ca indrumator de clasa sustine ca-i poate invata pe altii doar meserie: "Eu nu pot sa-i dau talent elevului. Nici arta nu pot sa-l invat. Asta este o chestie de binecuvantare: unii o au, altii nu." Drept motto-uri foloseste doua lozinci vechi de perete: "<<fii si nu fa!>>, adica nu te preface si incearca sa intri in pielea personajului si <<meserie, te halesc!>>". Acto�rul trebuie sa simta rolul si "sa nu se care pe sine prin toate personajele pe care le joaca" caci "aici este o singura problema si o spun mereu si ti-o spun si tie pentru ca te iubesc: intr-o sticla de un litru incape un litru. Daca eu sunt plin de problemele mele unde Dumnezeu mai incap si proble�mele personajului? Si de aceea se spune din vechi ca trebuie sa vii la teatru cu o ora, o ora si jumatate inainte ca sa poti sa uiti cine esti, ce te doare, ce ti se intampla si sa-ti asumi problematica perso�najului" Insa puntea dintre personalitatea omului si a personajului este una fragila, "trebuie sa fii foarte respectuos cu aceasta punte, trebuie sa-i spui dumneavostra. Nu poti sa-i spui: Ba! ca odata se supara si te darama dracu>>. Si ce te faci? Este foarte fragila, greu se cultiva si si mai greu se conserva."
Cel mai docil
La repetitii este foarte meticulos, atent la toate detaliile: "era un perfectionist, vroia sa fie totul pus la punct. In filmul <<Puterea si adevarul>> trebuia sa fumeze un trabuc, era film de epoca cu actiunea in <<44 si tipa mereu sa-i rupa cineva filtrul de la tigari pentru ca asa era in acea perioada. Era foarte atent la detalii: daca actiunea se desfasura vara era atent sa fie udata tot timpul camasa pentru a-i imita transpiratia. Dar astea erau aspectele exterioare, el era un perfectionist la scena. Chiar daca era obosit, repeta seara scena care trebuia filmata a adoua zi. Nu s-a implicat in productii de calitate inferioara", isi aminteste actorul Ion Besoiu, un alt bun prieten. La ora actuala joaca la TNB in trei spectacole, toate in regia lui Dan Tudor. Am incercat sa aflam cum se comporta pe scena sub indrumarea unui fost elev. "Chiar in prima zi de repetitii eu l-am intrebat: <<Cum vreti sa lucram domn' profesor ca eu nu stiu ce sa va spun? Tot ce stiam invatasem de la dansul. Si Albulescu mi-a spus: <<Tu m-ai ascultat patru ani, eu o sa te ascult doua luni. Si asa a facut", explica Tudor. Si se pare ca a fost cel mai docil actor, inspirand si celorlalti colegi de scena respect si incredere intr-un regizor tanar. "Pentru regizori este mana cereasca pentru ca este extrem de serios, profesionist. In acelasi timp este ca o opera desavarsita pe care n-ai decat sa o pui in lumina profitabila spectacolului. De fapt, diferenta este foarte mare intre noi (cei la inceput de drum) si marii actori. Joaca alaturi de noi, dar noi ne iluzionam ca suntem egali cu ei sau ca stau cu noi la masa. Practic nu ai cum sa-l faci pe Albulescu sa joace rau intr-un spectacol. Cred ca daca scoti si toata lumina de pe scena el tot se vede.", marturiseste regizorul de la TNB.
La cei doar 75 de ani (dupa care nu se prea da in vant, deformand deseori adevarul cu referire la varsta lui reala), Albulescu nu are nevoie nici de concediu si nici de pauza. "Are nevoie de concediu acel om care sta intr-un birou 11 luni pe an si vrea sa scape macar o saptamana. Eu plec mereu la teatru, in fiecare seara sunt altul si ma intalnesc cu altii mereu, ma duc la radio si TV". Toti il lauda pentru realizarile lui, pentru multitu�dinea de roluri, dar l-am intre�bat daca poate fi propriul critic. "Da, cum sa nu! Fir-as al dracu' sa fiu! Au fost si lucruri pe care nu le-am putut face, dar nu conteaza, le-am iubit si pe alea. Uneori pasii in gol te trezesc", mi-a raspuns ferm. Cand se uita in urma vede "multe prosoape si podele pline de transpiratie si foarte multa truda".
Cristina SPIRIDON, cristina.spiridon@ziua.ro 
 Afisari: 331  |  Tiparire pagina  |  Tiparire articol (optimizat)  |  Trimitere pe e-mail 
 Comentarii: 1 Afiseaza toate comentariile  
Dar despre odele inchinate maretului carmaci ceausescu nimic, nimic   de georgems
A r h i v a
  Craciun dublu cu Strauss    
  Vehementa si emotie de Cartier    
  Si cartile si-au ales presedintele    
  Romania-Israel 10:10    1 comentariu
  De la vaca, la foisor    1 comentariu
  Inscriptionat pe CD    
 Top afisari / comentarii 
 De ce mi-e frica nu scap (4887 afisari)
 Invataturile americanilor catre prostanacii nostri (4719 afisari)
 Antonescu, Orban, Stroe si Varujan, falsa echipa de elita a PNL (3097 afisari)
 Jihad de Craciun in PSD (2715 afisari)
 Trupele sovietice - oprite la Prut (2683 afisari)
 Viorel Hrebenciuc: Basescu este puternic joia, cand e ziua Flacarii Violete (VIDEO) (2258 afisari)
 Mitrea catre Vanghelie: Mai baiatule, daca te mai legi de sotia mea o sa ai altfel de probleme cu mine, asa ca intre barbati! (VIDEO)  (2228 afisari)
 Pamela Anderson, mai batrana ca niciodata (FOTO) (2056 afisari)
  Fostul adjunct al Securitatii Timisoara, Radu Tinu, lucreaza la o multinationala. Si nu regreta nimic din ce-a facut inainte de 1989 (2054 afisari)
 Sase drumuri nationale si Autostrada Soarelui raman inchise, din cauza zapezii (1994 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2009 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.01531 sec.