Ion PETRESCU, ion.petrescu@ziua.ro 

Iasi, 22 decembrie 1989. In biroul comandantului de divizie, colonelul I.C., suna telefonul. La capatul celalalt al firului se aude vocea unui distins universitar. Este invitat in cladirea unde reprezentantii miilor de ieseni, iesiti in strada, preluasera puterea de la autoritatile locale. Dand curs invitatiei, ofiterul ajunse in scurt timp la imobilul inconjurat de manifestanti. Uniforma sa atragea privirile. O voce puternica anunta: "Armata e cu noi!". Stapanindu-si emotiile, ofiterul urca la etajul unde il asteptau cei ce conduceau acum orasul. A fost rugat sa se adreseze multimii. Iesind in balcon, colonelul a fost privit de manifestanti cu speranta. Le-a vorbit calm. Militarii fac parte din popor. Multimea a scandat: "Ar-ma-ta e cu noi!" A zarit oameni plangand. S-a intors in biroul plin cu revolutionari. La Bucuresti, conform TVR, Nicolae Ceausescu mai era seful statului. Atunci au intrat pe usa doi ofiteri, dotati cu pistoale si masti contra gazelor. Aveau fetele pamantii. Un gand l-a fulgerat pe colonel: "Ma aresteaza pentru ca am pactizat cu demonstrantii..." S-a inselat. I-au raportat ca o coloana de manifestanti se indreapta spre comandamentul local al Securitatii. A intuit pericolul. Si a dat ordine precise. Cand revolutionarii au ajuns acolo au observat, cu uimire, ca infanteristii preluasera paza institutiei. S-a cerut eliberarea tuturor celor aflati in arest. Li s-a dat drumul imediat. Demonstrantii au vrut sa-i vada pe securisti. Si au acceptat sugestia de a forma un grup de repre�zentanti. Acestora li s-a aratat sala unde erau adunati, dezarmati si sub paza militara, ofiterii si subofiterii de securitate gasiti in unitate. Revolutio�narii au vazut si locurile unde santinelele armatei pazeau rastelele cu armele cadrelor de securitate si documentele secrete. Revendicarile multimii erau indeplinite. Nu s-a tras nici un foc de arma. Cu luciditate a fost evitata o baie de sange. In Capitala, dupa euforia initiala a populatiei, eliberata de dictatura, au urmat zile si nopti de confuzie, cu civili si militari, toti romani, impuscati cu cinism in cap. La televiziune se cerea chemarea unor trupe straine, specializate in "lichidarea teroristilor", tocmai cand granicerii il informasera si pe comandantul diviziei din Iasi despre deplasarea unor coloane militare sovietice spre podurile de trecere peste Prut. Iata de ce colonelul I.C. nu a fost surprins de invitarea sa la Ungheni, de catre omologul sovietic. Acesta l-a intrebat care este soarta comunistilor romani. Apoi i-a declarat ca are mandat sa intre cu trupele sale in Romania, daca i se solicita ajutorul. Colonelul surase amar: "Asa ati procedat si in Cehoslovacia, in 1968..." Sovieticul raspunse dur: "Stiti ca nu veti rezista aici, cu fortele proprii, mai mult de 90 de minute. De ce nu ne lasati calea libera?" Romanul s-a ridicat in picioare si a replicat senin: "Si ce o sa faceti dupa ce ne striviti pe noi, la frontiera? O sa treceti cu tancurile voastre peste sutele de mii de ieseni, iesiti in strada pentru libertate...?" Cand a revenit in biroul sau i s-a raportat ordinul sosit de la Bucuresti. Armata Romaniei nu are nevoie de "sprijinul" trupelor sovietice - specificase clar generalul Stefan Gusa, seful Marelui Stat Major. Se confirma astfel masura luata anterior, telefonic, de catre generalul Petre Geanta, seful de stat major al trupelor de graniceri: "Nu trece nimeni peste voi!" O stare de spirit generalizata, in randurile militarilor romani, pe care Moscova a luat-o in serios.